ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47/12.04.2018 Tribunalul Mureș, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin actul de sesizare astfel: din infracțiunea de omor simplu, prevăzut de art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în art. 189 alin. (1) lit. b), h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 C. pen., omor calificat.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală a detențiunii pe viață și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 188, 189 alin. (1) lit. b) și h) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) C. pen., pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen., coroborat cu art. 374 alin. (4), art. 377 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de cadavre sau morminte prevăzută de art. 383 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea a detențiunii pe viață.

În baza art. 45 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., s-a revocat suspendarea aplicată prin sentința penală nr. 530/09.05.2016 a Judecătoriei Tg. Mureș definitivă prin neapelare.

În baza art. 72 C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. s-a scăzut din pedeapsa principală aplicată, durata reținerii de 24 de ore din 17.12.2016 și durata arestării preventive din 18.12.2016 până la zi.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A..

În temeiul art. 3, 4 alin. (1), art. 5 alin. (5) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, modificată s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, și aduce la cunoștința acestuia ca respectivele probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J a profilului său genetic.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 19 alin. (5) C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și C. și a obligat inculpatul să plătească suma de 150.000 Euro (în echivalent în RON la cursul de schimb al BNR din ziua plății), cu titlu de daune morale și materiale.

S-a făcut aplicarea art. 274 C. proc. pen.

S-a reținut de către instanța de fond că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, din data de 05.04.2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prevăzut de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și profanare de cadavre sau morminte prevăzut de art. 383 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., și art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de inculpare s-a arătat în esență faptul că, inculpatul, la data de 11.12.2016, în jurul orelor 21:30, în timp ce se afla în imobilul cu nr. administrativ x din localitatea Corunca, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat victimei D. un număr de trei lovituri cu un obiect contondent de formă alungită și rotunjită în zona capului și a spatelui, iar în acest mod cauzându-i un trumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă occipitală și fractură cominutivă în etajul posterior stâng al bazei craniului și stânca temporală stângă, cu iradiere în etajul mediu și anterior al bazei craniului și hemoragie leptomeningiană globală leziunile conducând în mod direct și necondiționat la decesul victimei. După aplicarea loviturilor în urma cărora victima a decedat, acesta a dezbrăcat cadavrul victimei, l-a învelit într-un cearșaf și un covor după care l-a legat cu cablul unui prelungitor, cu o sfoară și cu o curea de culoare roșie, după care a transportat cadavrul în curtea imobilului cu nr. x din Corunca și l-a aruncat într-o fosă septică, aceste acțiuni fiind de natură a aduce atingere sentimentului de pietate și de respect față de persoanele decedate și de amintirea acestora.

După aruncarea cadavrului victimei în fosa septică, inculpatul a solicitat un taxi cu care s-a deplasat în Tg. Mureș, pe strada x de unde a achiziționat un pachet de țigări, apă, o sticlă de bere și un detergent. Ulterior cu ajutorul unui mop și a unei perii, a încercat să șteargă urmele de sânge create pe pardoseala camerei și de pe canapea, folosind o soluție în acest sens, iar în dimineața următoare s-a deplasat cu un taxi în zona gara mică iar de acolo pe jos până la podul rutier ce traversează râul Mureș, care face legătura între centrul orașului și cartierul Unirii și a aruncat peste pod o plasă în care se afla obiectul contondent cu care a lovit victima.

La termenul de judecată din data de 20 decembrie 2017, inculpatul a fost audiat și i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 374 alin. (7) din C. proc. pen. în conformitatea cu care probele administrate în cursul urmării penale și necontestate de părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești.

Inculpatul prin apărător a arătat că nu înțelege să conteste probele administrate în cursul urmării penale, iar părțile civile au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății, în art. 189 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 383 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.. În susținerea cererii a fost atașat la dosarul cauzei raportul de expertiză extrajudiciară în construcții, și s-a solicitat audierea de martori.

În urma probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut că inculpatul A. a cunoscut-o pe D. în cursul lunii august 2016, prin intermediul tatălui acesteia B., deoarece victima intenționa amenajarea unui apartament proprietate personală situat în localitatea Sâncraiu de Mureș, str. x, jud. Mureș, inculpatul fiind solicitat de către tatăl victimei să o ajute în acest sens.

Astfel în perioada august - decembrie 2016 inculpatul a efectuat lucrări de amenajare a apartamentului, iar ca urmare a întâlnirilor frecvente impuse de efectuarea acestor lucrări, între inculpat și victimă s-a înfiripat o relație amoroasă, care însă nu a fost făcută publică de către niciunul dintre ei.

Astfel în seara zilei de 11.12.2016, în jurul orei 21:30 victima D. s-a deplasat la locuința inculpatului din comuna Corunca nr. x, unde între cei doi s-a iscat o discuție contradictorie, în timp ce se aflau în camera de zi a locuinței. În acest context, între cei doi a avut loc o luptă iar inculpatul a luat de sub masa de cafea din cameră un obiect contondent de formă alungită și rotunjită și a lovit victima în zona capului și a spatelui, aplicându-i mai multe lovituri, două dintre acestea fiind aplicate în mod direct în zona occipitală para-median stânga și în zona epicraniană retroauricular stânga, o altă lovitură mai profundă deviind în zona spatelui victimei.

Din raportul de expertiză medico legală rezultă că între cei doi a avut loc o luptă deoarece pe corpul victimei apar mai multe lovituri, înainte de a se aplica victimei lovitura finală ce a condus la deces.

În urma leziunilor aplicate victima a căzut pe canapeaua așezată lângă peretele dinspre curte al camerei, și a decedat.

Ulterior, după ce a constatat că victima nu mai respiră, inculpatul a dezbrăcat parțial cadavrul victimei de obiectele de îmbrăcăminte, respectiv bluză și pantaloni, l-a învelit într-un cearșaf și un covor, l-a legat cu cablul unui prelungitor, cu o sfoară și cu o curea de culoare roșie după care l-a transportat în curtea locuinței, aruncându-l în fosa septică de acolo. În aceeași fosă septică, inculpatul a aruncat giaca victimei și bocancii acesteia, aceste obiecte fiind depuse într-o sacoșă cu inscripția "Timeout", apoi, gura fosei septice a fost astupată cu plăci de pardoseală, iar în cursul zilei de 13.12.2016, la indicațiile inculpatului, martorul E. a descărcat o cantitate de nisip peste fosa septică unde fusese aruncat cadavrul victimei.

După aruncarea cadavrului victimei în fosa septică, inculpatul a solicitat un taxi cu care s-a deplasat în Tg. -Mureș, str. x la magazinul non-stop "F." de unde a achiziționat un pachet de țigări, apă, o sticlă de bere și un detergent întorcându-se la locuința sa din Corunca, apoi, cu ajutorul unui mop și a unei perii, inculpatul a încercat ștergerea urmelor de sânge create pe pardoseala camerei și de pe canapea, folosind o soluție de curățare marca "G.".

În dimineața zilei de 12.12.2016, în jurul orei 06:00, inculpatul s-a deplasat cu un taxi în Tg. -Mureș în zona "Gara Mică", iar de acolo s-a deplasat pe jos până la podul rutier ce traversează râul Mureș, care face legătura între centrul orașului și cartierul Unirii, aruncând de pe pod o plasă în care se afla obiectul contondent cu care a lovit victima.

Pentru ascunderea urmelor infracțiunii, inculpatul a aruncat și poșeta și telefonul victimei.

Inițial, poziția inculpatului a fost de negare a faptei comise, apoi, la data de 17.12.2016, în condițiile în care era iminentă efectuarea unei percheziții domiciliare la imobilul având nr. x din loc. Corunca, inculpatul a recunoscut în fața organelor de cercetare penală care urmau să efectueze percheziția domiciliară faptul că victima se află în fosa septică din curtea imobilului și faptul că el este cel care a omorât-o.

În cursul cercetării judecătorești a recunoscut, dosar, nuanțat, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că, nu ar fi avut o relație amoroasă cu victima, acesta, negând de asemenea cu vehemență că ar fi întreținut relații sexuale cu victima și a susținut faptul că victima i-a cerut să își părăsească soția, lucru pe care, de altfel, victima i l-ar fi cerut în mod constant în ultimele patru luni. Acesta a susținut faptul că având în vedere că a refuzat propunerea victimei spunându-i că nu-și va părăsi soția precum și că aceasta este însărcinată, aceasta ar fi început să îl șantajeze spunându-i că va divulga relația pe care inculpatul o avea cu numita H. și că îi va omorî copilul.

Conform susținerilor inculpatului, având în vedere amenințările proferate de către victimă, s-a enervat, a luat o sticlă decorativă de sub măsuța de cafea din cameră și a lovit victima, prima lovitură aplicând-o peste spatele acesteia, după care i-a mai aplicat două lovituri în zona capului în urma cărora victima a căzut pe canapea, fila 75.

Susținerile inculpatului sunt contrazise însă de probele administrate în cauză astfel, susținerea inculpatului referitoare la insistențele victimei în a avea o relație cu el, precum și cele referitoare la faptul că victima l-ar fi șantajat și amenințat că îi va ucide fiul în cazul în care nu ar fi de acord să se despartă de soție nu sunt reale, deoarece, pe de o parte acestea nu sunt susținute de nici un alt mijloc de probă, iar pe de altă parte nu sunt credibile, fiind contrazise de mijloacele de probă obținute în urma efectuării percheziției informatice asupra terminalelor mobile deținute de către inculpat.

Cu privire la mobilul faptelor, din probele administrate în cauză respectiv declarațiile inculpatului, părților vătămate, raportul de expertiză extrajudiciară necontestat, instanța a reținut faptul că inculpatul a încasat sume de bani pentru realizarea obligațiilor asumate în legătură cu apartamentul, acesta însă a cheltuit banii în interes personal, termenul scadenței era aproape în vederea predării lucrărilor, iar banii împrumutați nu avea cum să îi restituie deoarece nu avea bani. Din declarația susținută de către tâmplar rezultă faptul că inculpatul nu a achitat mobila. În data de 12.12.2016, tâmplarul trebuia să ducă mobila, ori inculpatul nu mai avea banii pentru achitarea mobilei.

S-a reținut că interesul material în comiterea faptei îl constituie orice avantaj patrimonial pe care inculpatul îl poate avea prin comiterea faptei. De asemenea, nu este necesar pentru realizarea laturii obiective ca folosul material să fie realizat ci este suficient ca acesta să fi existat la momentul comiterii omorului. Astfel prin uciderea victimei, folosul a fost realizat întrucât acesta a rămas cu banii primiți cu titlu de servicii respectiv suma de 60.000 RON, la care s-a angajat și împrumutul pe care nu l-a mai restituit. Interesul rezultă și din mesajele și discuțiile purtate de inculpat.

În ceea ce privește modalitatea de comitere a faptei deduse judecății, instanța a apreciat că fapta inculpatului inspiră groază tuturor persoanelor ce au aflat de comiterea faptei. Acțiunea inculpatului asupra victimei a fost una violentă, și de maximă intensitate, cu ferocitate și fără milă iar suferința cauzată victimei a fost oarecum prelungită în timp deoarece între cei doi a avut loc o luptă, aspect ce se deduce din raportul medico legal, ce cuprinde mențiuni precum …ricoșare, sau stare agonală în care victima a mai fost lovită…și de asemenea mențiunile din care rezultă că între cei doi a avut loc o luptă deoarece victima prezintă pe trup și alte lovituri decât cele trei care au determinat decesul, rezultând clar că aceasta nu a decedat imediat. De altfel, suferințele, de cel mai multe ori sunt imposibil de stabilit atâta timp cât nu au existat martori la crimă. Instanța a reținut de asemenea, faptul că inculpatul era cunoscut cu un comportament violent deoarece prin sentința penală nr. 530/09.05.2016 pronunțată de către Judecătoria Tg Mureș, inculpatul în prima etapă de cercetare a fost acuzat pentru tentativă de omor, iar ulterior condamnat la 3 ani de închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

Cât privește cererea formulată de părțile civile prin apărător de reținere ca element agravant premeditarea, instanța a reținut faptul că din întreg materialul probator administrat nu rezultă în mod concret activități de pregătire de natură a înlesni săvârșirea omorului. Astfel pentru a considera că uciderea victimei a fost săvârșită cu premeditare, este necesar să se constate că luarea hotărârii de a ucide a premers cu o anumită perioadă de timp comiterea faptei, în care inculpatul să reflecteze și să efectueze acțiuni concrete de pregătire a comiterii infracțiunii.

Având în vedere gravitatea extremă a faptelor deduse judecății, respectiv, lovirea victimei cu ferocitate, dezbrăcarea cadavrului victimei, învelirea într-un cearșaf și un covor legarea cu un cablu prelungitor, cu o sfoară și cu o curea de culoare roșie, transportarea cadavrului în curtea imobilului cu nr. x Corunca și aruncarea într-o fosă septică, și acoperirea cu nisip, instanța a avut în vedere aceste împrejurări și a aplicat o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege și detențiune pe viață pentru infracțiunea de omor calificat, respectiv cea mai drastică pedeapsă judiciară care se poate acorda de către o instanță din România.

În cursul cercetării judecătorești, părțile vătămate B. și C., au arătat că se constituie parte civilă cu suma de 145.000 euro cu titlu de daune morale și 5000 euro cu titlu de daune materiale cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei și medicamentele cumpărate în vederea tratării afecțiunilor de sănătate intervenite ca urmare a pierderii unicului copil ucis de către inculpat.

Fără a aprecia că suma cerută ar fi exagerată raportat la pierderea suferită, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a obligat inculpatul la plata sumei de 150.000 Euro, cu titlu de daune morale (în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, inculpatul A. și părțile civile B. și C..

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea în parte a sentinței penale atacate și în rejudecare;

- respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de către părțile civile a faptelor reținute prin rechizitoriu din infracțiunea de omor simplu, prevăzut de art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 189 alin. (1) lit. b), h), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 C. pen.

- în temeiul art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen., coroborat cu art. 374 alin. (4) și art. 377 C. proc. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa închisorii de 13 ani și 4 luni cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.;

Inculpatul a solicitat să se constate nelegala schimbare a încadrării juridice a faptei de omor precum și nelegalitatea pedepselor complementare. De asemenea s-a solicitat reducerea despăgubirilor morale acordate părților civile.

Părțile civile au solicitat reținerea și a agravantei prev. de art. 189 lit. a) C. pen. respectiv a premeditării omorului, care ar rezulta din faptul că inculpatul ar fi planificat acțiunile sale, aceasta rezultând din convorbirile telefonice, modul în care a chemat victima la el acasă, conflictele anterioare avute cu victima, neonorarea obligațiilor contractuale față de victimă și comportamentul inculpatului ulterior uciderii victimei.

Prin decizia penală nr. 382/A din data de 29 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-au admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș și al inculpatului A., deținut în Penitenciarul Târgu Mureș, împotriva sentinței penale nr. 47/12 aprilie 2018 a Tribunalului Mureș.

S-a desființat în parte hotărârea atacată și rejudecând în următoarele limite cauza:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către părțile civile B. și C. din infracțiunea de omor simplu, prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 188 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (1) lit. b), h) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 13 ani și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) teza finală C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. pentru o durată de 5 ani .

În baza art. 54 C. pen. raportat la art. 65 alin. (1), (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat față de inculpat pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa închisorii de 13 ani și 4 luni la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 2 ani stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 383 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.

În baza art. 94 alin. (4), (5) C. pen. s-a dispus revocarea suspendării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 530/2016 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin neapelare la 25.05.2016 și s-a adăugat această pedeapsă neexecutată la pedeapsa stabilită prin contopire, conform art. 43 alin. (2) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 17 ani închisoare.

În baza art. 45 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 45 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. începând cu rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 255 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către părțile civile a bunurilor aparținând victimei ridicate conform procesului-verbal întocmit de I.P.J. Mureș -Serviciul Investigații Criminale la data de 22.08.2017 (fila 14 din dosarul instanței) care nu constituie mijloace de probă sau nu sunt supuse confiscării speciale (bani, carduri, chei, ochelari, o brățară, etc.)

S-au menținut din hotărârea atacată dispozițiile privind condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de profanare de cadavre prev. de art. 383 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 111 alin. (1) C. pen. deducerea reținerii și arestării preventive; menținerea măsurii arestării preventive; prelevarea de probe biologice de la inculpat; obligarea inculpatului la daune morale și materiale și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de arest preventiv începând cu data de 12.04.2018 până la zi.

S-a respins ca nefondat apelul părților civile B. și C. împotriva sentinței penale nr. 47/12 aprilie 2018 a Tribunalului Mureș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că starea de fapt, astfel cum a fost reținută și dovedită este parțial corectă. Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv declarația inculpatului dată în cursul judecării apelului, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Victima D. și inculpatul A. s-au cunoscut în cursul anului 2016, respectiv cu ocazia efectuării de lucrări de amenajare a apartamentului victimei situat în loc. Sâncraiu de Mureș, solicitat fiind în acest sens de tatăl victimei.

Inculpatul era căsătorit la acel moment și avea un copil minor. Totodată inculpatul obișnuia să-și înșele soția cu alte femei, fapt cunoscut de soția sa.

Lucrările de amenajare la apartamentul menționat s-au desfășurat pe perioada august- decembrie 2016 iar ca urmare a întâlnirilor frecvente impuse de efectuarea acestor lucrări, între inculpat și victimă s-a înfiripat o relație amoroasă care însă a fost ținută secretă de ambii parteneri. Acest fapt a fost recunoscut de inculpat în fața instanței de apel.

Între cei doi au avut loc întâlniri secrete care se desfășurau la locuința inculpatului din Corunca, nr. x. Acestea sunt dovedite prin mesajele telefonice care au fost schimbate între inculpat și victimă la 04.11.2016, 08.12.2016 și 8/9.12.2016 în intervalul orar 22:19-03:43 și care există la dosarul de urmărire penală. O altă dovadă a faptului că întâlnirile dintre ei erau secrete este faptul că victima niciodată nu se deplasa cu autoturismul său la domiciliul din Corunca al inculpatului ci se deplasa până în parcarea hipermarketului I. din Târgu Mureș iar de acolo lua un taxi și se deplasa în Corunca.

Se pare că victima avea anumite sentimente față de inculpat, cu atât mai mult cu cât între cei doi, din spusele cel puțin ale inculpatului și mesajele telefonice schimbate între inculpat și victimă, au avut loc și relații intime iar pentru că inculpatul era afemeiat și în același timp cât a fost cu victima a mai fost cu o altă femeie, relația dintre ei a început să fie uneori mai încordată în sensul în care îl percepe o persoană îndrăgostită, adică se mai și "certau" după care se "împăcau".

S-a considerat că un astfel de episod s-a desfășurat între cei doi în seara zilei de 11.12.2016 când victima s-a deplasat spre locuința din Corunca a inculpatului, și-a lăsat autoturismul la hipermarketul I. din Târgu Mureș iar de acolo s-a deplasat cu taxi până la locuința inculpatului.

Între cei doi s-a iscat o ceartă spontană generată se pare tocmai de legătura lor amoroasă și de faptul că inculpatul mai avea o amantă. Nu se poate primi ideea că inculpatul ar fi atras victima la el acasă pentru a o ucide motivat de faptul că i-ar fi datorat victimei bani pe care nu ar mai fi dorit să-i returneze. Din nici o probă nu rezultă cu claritate că victima i-ar fi reproșat în mod expres inculpatului că datorează bani și că trebuie s-i returneze într-un anumit termen. De asemenea nici susținerea că omorul a fost premeditat nu are suport atâta vreme cât este dovedit că între cei doi exista o relație amoroasă iar între inculpat și victimă mai avuseseră loc anterior întâlniri desfășurate în același mod ca și cea din seara de 11.12.2016.

S-a reținut că inculpatul a fost condamnat anterior pentru o infracțiune de lovire și alte violențe ceea ce dovedește că este o persoană violentă care este "iute la mânie" dar care reacționează în acest fel în mod spontan fără a premedita faptele.

Așa s-a întâmplat și în cazul victimei D., respectiv la reproșurile acesteia inculpatul a acționat agresiv sens în care a lovit victima cu o sticlă decorativă de trei ori în zona capului cauzându-i leziuni care au condus la decesul acesteia. Din certificatul medico-legal rezultă cu claritate că doar loviturile aplicate în zona capului victimei au legătură de cauzalitate cu decesul acesteia, toate celelalte leziuni neavând legătură de cauzalitate cu decesul victimei, fiind rezultatul ori a căderii victimei după lovire, ori printr-un mecanism indirect ori al manipulării cadavrului.

Ceea ce a urmat s-a apreciat că este rezultatul panicii în care a intrat inculpatul la momentul în care a constatat decesul victimei, respectiv inculpatul a dezbrăcat victima, a înfășurat-o într-un cearșaf și covor, a legat-o și a aruncat-o în fosa septică pe care a astupat-o cu plăci de pardoseală și nisip, în speranța pe care, numai un om bulversat de ceea ce a făcut o are, că nu se va descoperi fapta comisă.

Concluziile certificatului medico legal relevă cu claritate faptul că între inculpat și victimă nu a avut loc o luptă întrucât poziția victimei la momentul lovirii sale a fost spate-față cu agresorul situat în spate și ușor lateral stânga față de victimă.

Sentința penală atacată a fost considerată de către instanța de apel ca fiind nelegală, deoarece instanța de fond a dispus, în mod greșit, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de omor simplu, prevăzut de art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 189 alin. (1) lit. b), h), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Conform teoriei și practicii judiciare se consideră că omorul este săvârșit cu un mobil special, respectiv din interes material, doar în situația în care făptuitorul ar obține ulterior săvârșirii faptei, în mod direct și pe cale aparent legală o sumă de bani sau un alt folos de natură patrimonială (a se vedea Drept penal - partea specială de N. Udroiu, ediția IV, pag. 22-24 precum și Decizia penală nr. 1321/1977 a Tribunalului Suprem, secția penală).

In speța de față, s-a apreciat că inculpatul A. nu a săvârșit omorul din interes material, având în vedere că în urma uciderii victimei nu ar fi putut obține stingerea obligației de a restitui sumele de bani primite de la aceasta, în condițiile în care moștenitorii (părțile civile) se subrogă în drepturile acesteia.

Totodată, conform teoriei și practicii judiciare se consideră că omorul este săvârșit prin folosirea de cruzimi doar în situația în care se folosesc mijloace și procedee feroce care depășesc în intensitate pe cele proprii acțiunii de a ucide și care cauzează victimei mari suferințe (fizice sau psihice), prelungite în timp, determinând o oroare și revoltă în psihicul celor care iau cunoștință de faptă și trebuie să existe o legătură de cauzalitate între actele de cruzime și decesul victimei (a se vedea Drept penal - partea specială de N. Udroiu, ediția IV, pag. 30-31).

Cele două elemente esențiale în analiza conceptului de cruzimi, ferocitatea și oroarea, au fost reținute și în practica înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală prin Decizia nr. 3505/2008, care arată că:

"Omorul săvârșit prin cruzimi presupune, pe de o parte, ferocitatea acțiunii de ucidere, prin procedee cauzatoare de suferințe prelungite și de maximă intensitate, iar, pe de altă parte, provocarea unui sentiment de oroare persoanelor care au cunoștință de fapta de omor și procedeele folosite".

Ori, în cauza de față s-a reținut că în seara zilei de 11.12.2016, în jurul orei 21:30, victima D. s-a deplasat la locuința inculpatului din comuna Corunca nr. x, unde între cei doi s-a iscat o ceartă spontană, în timp ce se aflau în camera de zi a locuinței. In momentul în care victima era pe punctul de a pleca, inculpatul a luat de sub masa de cafea din cameră un obiect contondent de formă alungită și rotunjită (conform susținerilor inculpatului - o sticlă decorativă) și a lovit victima în zona capului și a spatelui, aplicându-i un număr de trei lovituri, două dintre acestea fiind aplicate în mod direct în zona occipitală para-median stânga și în zona epicraniană retroauricular stânga, o altă lovitură deviind în zona spatelui victimei. In urma leziunilor aplicate victima a căzut pe canapeaua așezată lângă peretele dinspre curte al camerei, decedând la scurt timp.

Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea victimei D. a fost violentă, aceasta datorându-se asfixiei mecanice prin aspirat sanguin traheo-bronșic și minim pulmonar, în condițiile unui trumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă occipitală și fractură cominutivă în etajul posterior stâng al bazei craniului și stânca temporală stângă, cu iradiere în etajul mediu și anterior al bazei craniului și hemoragie leptomeningiană globală.

S-a constatat că inculpatul nu a folosit mijloace și procedee feroce care să fi depășit în intensitate pe cele proprii acțiunii de a ucide și care să fi cauzat victimei mari suferințe, acesta aplicând victimei trei lovituri în aceeași zonă a corpului (respectiv în zona capului), într-un interval foarte scurt de timp, cu intensitate și doar cu intenția de a ucide. Activitatea inculpatului, care după ce a constatat că victima nu mai respira, de a se debarasa de cadavru aruncându-1 în fosa septică din curtea casei, nu intră în noțiunea de omor săvârșit prin folosirea de cruzimi, ci constituie o infracțiune distinctă - infracțiunea de profanare de cadavre, aflată în concurs real cu infracțiunea de omor.

Față de cele de mai sus, instanța de apel a apreciat că încadrarea juridică descrisă în rechizitoriu, respectiv infracțiunea de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., este cea corectă și, în consecință, se impune condamnarea inculpatului, în temeiul art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen., coroborat cu art. 374 alin. (4) și art. 377 C. proc. pen., la pedeapsa închisorii cu executarea în regim de detenție.

Având în vedere că inculpatul a uzat de procedura recunoașterii vinovăției și date fiind criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul în care au fost comise faptele, starea de pericol creată pentru valoarea supremă - viața, faptul că prin fapta sa inculpatul a luat viața unei persoane tinere, cu perspective, inculpatul a mai suferit o condamnare cu suspendarea executării pentru o infracțiune cu violență, a recunoscut și regretat comiterea faptei, s-a aplicat inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor o pedeapsă orientată spre maxim.

Împotriva deciziei penale nr. 382/A din data de 29 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs în casație părțile civile B. și C., susținând că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, solicitând admiterea recursului în casație și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureș.

Au arătat că instanța de apel a pronunțat o soluție greșită, prin reținerea unei situații de fapt care nu corespunde realității și prin reținerea ca fiind îndeplinite a condițiilor pentru aplicarea procedurii simplificate deși inculpatul nu a recunoscut întreaga situație de fapt.

Au solicitat să se aibă în vedere comportamentul inculpatului după comiterea faptei, ale cărui acțiuni se încadrează în elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, respectiv interesul material și cruzimile.

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 17 octombrie 2018 s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de părțile civile B. și C. și s-a acordat termen la data de 28 noiembrie 2018 în vederea soluționării recursului în casație.

Examinând recursul în casație declarat de părțile civile B. și C. împotriva deciziei penale nr. 382/A din data de 29 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Recursul în casație declarat de părțile civile B. și C. este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În concret, părțile civile au susținut că instanța de apel a schimbat în totalitate starea de fapt reținută prin rechizitoriu și a rejudecat cauza conform procedurii simplificate prevăzută de art. 374 și urm. C. proc. pen. și în mod greșit nu s-a avut în vedere comportamentul inculpatului după comiterea faptei, ale cărui acțiuni se încadrează în elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, respectiv interesul material și cruzimile.

Potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10).

Potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (1)

1

și 2, când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Analizând actele și lucrăruile dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică.

Astfel, s-a reținut că în seara de 11.12.2016, victima s-a deplasat la locuința inculpatului unde s-a iscat o ceartă spontană, în timp ce se aflau în camera de zi a locuinței, moment în care, inculpatul a luat de sub masa de cafea din cameră un obiect contondent de formă alungită și rotunjită (conform susținerilor inculpatului - o sticlă decorativă) și a lovit victima în zona capului și a spatelui, aplicându-i un număr de trei lovituri, două dintre acestea fiind aplicate în mod direct în zona occipitală para-median stânga și în zona epicraniană retroauricular stânga, o altă lovitură deviind în zona spatelui victimei. În urma leziunilor aplicate victima a căzut pe canapeaua așezată lângă peretele dinspre curte al camerei, decedând la scurt timp.

Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea victimei D. a fost violentă, aceasta datorându-se asfixiei mecanice prin aspirat sanguin traheo-bronșic și minim pulmonar, în condițiile unui trumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă occipitală și fractură cominutivă în etajul posterior stâng al bazei craniului și stânca temporală stângă, cu iradiere în etajul mediu și anterior al bazei craniului și hemoragie leptomeningiană globală.

Față de împrejurările în care au fost comise faptele, nu se poate reține că inculpatul a atras victima la el acasă pentru a o ucide pe motiv că i-ar fi datorat bani și nu ar fi dorit să-i returneze, fiind însă dovedit faptul că între cei doi exista o relație amoroasă, iar anterior au mai avut loc întâlniri desfășurate în același mod ca în seara de 11.12.2016.

În același timp este dovedit faptul că inculpatul este o persoană violentă care reacționează în acest fel spontan, fără a premedita fapta, pentru care, anterior a mai suferit o condamnare cu suspendarea executării pentru fapta de a fi luat viața unei persoane tinere.

În raport de situația de fapt reținută de instanța de apel, Înalta Curte constată că și încadrarea juridică corectă este aceea de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen., în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. b) și h) C. pen., săvârșit din interes material și prin cruzimi.

Astfel cum s-a arătat în considerentele hotărârii atacate, în cauză nu s-a făcut dovada că omorul a fost săvârșit din interes material și nici prin cruzimi, ceea ce presupune "ferocitatea acțiunii de ucidere, prin procedee cauzatoare de suferințe prelungite și de maximă intensitate, iar, pe de altă parte, provocarea unui sentiment de oroare persoanelor care au cunoștință de fapta de omor și procedeele folosite".

Este adevărat că activitatea inculpatului, ulterioară săvârșirii infracțiunii de omor, aceea de a dezbrăca victima, de a o înfășura într-un cearceaf și a o arunca într-o fosă septică, peste care a turnat nisip provoacă un sentiment de oroare persoanelor care i-au cunoștință despre astfel de fapte, dar nu pot fi calificate ca fiind acte de cruzime în înțelesul legii penale.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul nu a folosit mijloace și procedee feroce care să fi depășit în intensitate pe cele proprii acțiunii de a ucide și care să fi cauzat victimei mari suferințe, acesta aplicând victimei trei lovituri în zona capului, într-un interval de timp scurt, cu intensitate și doar cu intenția de a ucide.

În plus, în calea de atac a recursului în casație nu se poate schimba încadrarea juridică a faptelor.

Referitor la critica privind aplicarea procedurii simplificate, Înalta Curte reține că la termenul de judecată din data de 20 decembrie 2017, inculpatul a fost audiat de către instanța de fond, fiindu-i aduse la cunoștință prevederile art. 374 alin. (7) din C. proc. pen. în conformitatea cu care probele administrate în cursul urmării penale și necontestate de părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești.

Cu această ocazie, inculpatul a arătat că nu înțelege să conteste probele administrate în cursul urmării penale.

Față de declarația inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute prin actul de trimitere în judecată, Înalta Curte constată că în mod corect, instața de apel a reținut că inculpatul a uzat de procedura simplificată, făcând astfel aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Analizând motivele de casare invocate, se constată că în realitate, părțile civile B. și C. solicită pe calea recursului în casație de față reanalizarea circumstanțelor comiterii faptelor și stabilirea unei alte situații de fapt prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, ceea ce nu este posibil întrucât Înalta Curte examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în calea de atac a recursului în casație.

Recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

După cum se poate observa, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că motivele de casarea invocate de către părțile civile nu se încadrează în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege - în calea de atac a recursului în casație nefiind posibilă reaprecierea aplicării dispozițiilor procedurii simplificate sau a schimbării încadrării juridice.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de părțile civile B. și C. împotriva deciziei penale nr. 382/A din data de 29 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligate recurentele la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de părțile civile C. și B. împotriva deciziei penale nr. 382/A din data de 29 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A. în sumă 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 noiembrie 2018.