ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5/2018

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 1276/A din data de 22 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 1711/A pronunțată la data de 16.12.2022 de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2021.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că prin contestația înregistrată la data de 05.05.2023 pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. x/2023, contestatorul-condamnat A. a formulat contestație în anulare față decizia penală nr. 1711 din data de 16.12.2022 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2021, solicitând anularea hotărârii.

În motivarea contestației a arătat, în esență, că a fost condamnat pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen., fără să existe probe din care să rezulte întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Analizând cererea formulată, curtea de apel a reținut, în esență, că este inadmisibilă având în vedere că aspectele invocate de contestator nu pot fi valorificate decât prin intermediul căilor ordinare de atac, neputând constitui temeiuri pentru admisibilitatea căii de atac extraordinare a contestației în anulare.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatorul A..

Prin motivele de apel, formulate în scris, contestatorul, în esență, a reiterat aspectele invocate prin contestația în anulare, apreciind că în cauză este incidentă Decizia nr. 5/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea dispozițiilor art. 338 C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20.07.2023, fiind repartizată aleatoriu cu prim termen de judecată la data 27.09.2023.

La termenul de judecată din data de 27.09.2023, Înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității căii de atac declarate de contestatorul A..

III. Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac declarate de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României: Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen.: sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar, conform art. 431 alin. (2) C. proc. pen.: Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Este de menționat și faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.: Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Interpretând sistematic aceste dispoziții, Înalta Curte constată că în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015, a statuat că: hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

Analizând circumstanțele factuale ale speței de față în raport de considerațiunile anterior precizate, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 1276/A din data de 22 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 1711/A pronunțată la data de 16.12.2022 de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2021, hotărârea fiind definitivă

Prin urmare, contestatorul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare prin căile de atac.

Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză contestatorul a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1276/A din data de 22 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-contestator, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1276/A din data de 22 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelantul-contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-contestator, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2023.