ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 martie 2024

Deliberând asupra excepției inadmisibilității, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1726/A din data de 04 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare, formulată de apelantul-contestator A. împotriva deciziei penale nr. 240/A din 26.02.2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul-contestator la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că, la data de 10.10.2023, a fost înregistrată pe rolul instanței contestația în anulare formulată de apelantul-contestator A., în temeiul art. 426 lit. b) și f) din C. proc. pen., împotriva deciziei penale nr. 240/A din 26.02.2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În motivarea contestației în anulare, apelantul-contestator a susținut că există o cauză de încetare a procesului penal, precum și faptul că a fost judecat în lipsă, cu toate că a trimis un e-mail instanței prin care a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a-și angaja un apărător ales, dar și pentru că era bolnav de Covid. În continuare, a susținut că instanța l-ar fi citat la o adresă la care acesta nu mai locuia. De asemenea, a susținut că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 din C. pen., întrucât deținea permis de conducere.

Ulterior, la data de 01.11.2023, apelantul-contestator a depus o completare a motivelor de contestație în anulare, invocând prevederile art. 426 lit. e) și f) din C. proc. pen.. În concret, acesta a reiterat faptul că a fost judecat în lipsă, cu toate că prezența sa era obligatorie, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare, în condițiile în care nu a putut depune înscrisuri din partea instituțiilor statului din care rezultă faptul că avea dreptul de a conduce în România. A mai precizat că nu a avut intenția de a săvârși infracțiunea pentru care a fost condamnat.

La termenul din data de 04.12.2023, apelantul-contestator, prin intermediul apărătorului din oficiu, a precizat că își întemeiază contestația în anulare exclusiv pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Analizând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Curtea de Apel București a reținut că, potrivit art. 426 din C. proc. pen., "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă."

Potrivit dispozițiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., "Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate."

Astfel, Curtea de Apel București a constatat că aspectele invocate de apelantul-contestator în cuprinsul contestației în anulare au fost deja analizate în cadrul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală, print decizia nr. 1605/13.11.2023, instanța respingând ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de numitul A..

De asemenea, instanța a observat că, deși apelantul-contestator a precizat că își întemeiază contestația în anulare formulată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. (existența unei cauze de încetare a procesului penal), acesta a fost indicat doar în mod formal, fără a avea nicio legătură cu aspectele invocate în concret în cuprinsul cererii. În acest sens, s-a reținut că apelantul-contestator a susținut că nu a fost prezent la judecarea apelului, chestiune care însă nu se circumscrie cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., menționat în cuprinsul cererii formulate. De asemenea, s-a apreciat că nici din perspectiva cazului prevăzut de art. 426 lit. a) din C. proc. pen. contestația în anulare dedusă judecății nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, câtă vreme din actele dosarului reiese că apelantul-contestator a avut termen în cunoștință la momentul judecării apelului și nici nu a făcut dovada faptului că s-ar fi aflat în imposibilitatea de a se prezenta la judecată și de a înștiința instanța.

Referitor la susținerile apelantului-contestator în legătură cu netemeinicia soluției de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, ca urmare a faptului că avea dreptul de a conduce pe teritoriul României, Curtea de Apel București a constatat că acestea reprezintă o chestiune de fond, care excedează dispozițiilor ce reglementează contestația în anulare, cale extraordinară de atac reglementată pentru înlăturarea viciilor de procedură.

Așadar, constatând că apelantul-contestator a indicat doar în mod formal cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de apelantul-contestator A. împotriva deciziei penale nr. 240/A din 26.02.2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Împotriva deciziei penale nr. 1726/A din data de 04 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, a formulat apel contestatorul A..

În esență, contestatorul a susținut că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică. Astfel, a susținut că, în mod greșit, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 din C. pen., având în vedere că la momentul comiterii faptei deținea permis de conducere.

Examinând decizia penală nr. 1726/A din data de 04 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, Înalta Curte constată că apelul formulat de contestatorul A. este inadmisibil.

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În speța dedusă judecății, contestatorul A. a declarat apel împotriva deciziei penale nr. 1726/A din data de 04 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată împotriva deciziei de condamnare.

Înalta Curte constată însă că decizia apelată este definitivă, curtea de apel pronunțându-se doar asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare. În acest sens se observă că, deși art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. stabilește că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.. Așadar, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 432 din C. proc. pen. întrucât nu a fost depășit momentul procesual al admisibilității în principiu.

De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015 că "În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.:

a) dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;

b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu."

Se constată, așadar, că apelantul A. a învestit Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1726/A din data de 04 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 340 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1726/A din data de 04 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 martie 2024.