ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1571/A din data de 05 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023 în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A., deținut în cadrul Penitenciarului Jilava, împotriva deciziei penale nr. 1145/A din 06.06.2023, pronunțată în dosarul cu nr. x/2023

Pentru a dispune astfel, s-au reținut următoarele:

La data de 05.07.2023, petentul condamnat A. a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) teza finală C. proc. pen., contestație împotriva executării deciziei penale nr. 1145/A din 06.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2008.

În susținerea cererii, petentul contestator a arătat că prin sentința penală nr. 804 din 17.07.2020 a Tribunalului București, secția I Penală, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 685/A din 03.06.2022 a Curții de Apel București, secția I Penală (dosar nr. x/2017) a fost condamnat la pedeapsa închisorii. Împotriva acestei din urmă decizii a formulat contestație în anulare în temeiul art. 426 lit. b) C. proc. pen., contestație ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 1145/A din 06.06.2023 a Curții de Apel București, secția I Penală pronunțată în dosarul nr. x/2023 și a cărei executare o contestă.

Prin cererea formulată, contestatorul condamnat a arătat că nelămuririle existente în conținutul deciziei atacate cu prezenta contestație la executare constau în aceea că:

- instanța investită cu soluționarea contestației în anulare a analizat incidența prescripției răspunderii penale contrar Deciziei nr. 1/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind dezlegarea unei chestiuni de drept și a deciziei penale nr. 461 din 22.06.2023 a Î.C.C.J., secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023,

- în mod eronat instanța investită cu soluționarea contestației în anulare a apreciat că nu se impunea sesizarea Î.C.C.J. și CCR cu privire la faptul că disp.art. 308 C. pen. nu ar fi avut legătură cu cauza și că doar se tinde la schimbarea încadrării juridice pentru "a putea beneficia de un termen mai mic de prescripție".

Cu ocazia dezbaterilor, apărarea contestatorului condamnat a susținut că, după pronunțarea deciziei din data de 06.06.2023 de către Curtea de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că Decizia nr. 1/2015 este suficient de lămuritoare cu privire la toate infracțiunile prevăzute de art. 308 din C. pen., și este incidentă și în prezenta cauză. A mai arătat contestatorul că deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție constituie izvor de drept, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracțiunii prevăzute de art. 292 din C. pen. se raportează la art. 308 din C. pen., chiar dacă este vorba despre o omisiune din partea Curții de Apel București, în sensul că atunci când instanța trebuia să se pronunțe asupra reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, a omis sau în mod eronat nu s-a aplicat această fracție.

În concluzie, contestatorul condamnat a solicitat a fi avut în vedere că termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, judecata s-a derulat pe parcursul a 7 ani, iar contestația în anulare este admisibilă, solicitând a fi admisă, astfel cum a fost formulată.

Curtea, în esență a reținut că, prin reglementarea contestației la executare, legiuitorul nu a introdus o cale de atac suplimentară, ci o modalitate prin care se soluționează incidente intervenite în cursul executării pedepsei.

Or, contestatorul critică soluția sub aspectul neaplicării de către instanța de apel, investită cu soluționarea contestației în anulare, a Deciziei nr. 1/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind dezlegarea unei chestiuni de drept. Astfel cum s-a reținut și în decizia contestată, pe calea contestației în anulare nu se poate schimba încadrarea juridică prin reținerea art. 308 C. pen. în cadrul acesteia. Curtea a reținut că, în fapt, contestatorul, reclamă ca, pe calea contestației la executare, urmare a unui proces de individualizare, să i se stabilească o altă pedeapsă, între alte limite, reduse cu o treime.

Însă, Curtea a apreciat că o atare solicitare nu este admisibilă pe calea contestației la executare, soluția care se impune în cauză fiind aceea a respingerii, ca inadmisibilă, a contestației la executare, întrucât contestatorul nu invocă, nici măcar la nivel formal, un caz de contestație la executare, ci formulează o cale de atac deghizată, sancțiunea procesual penală aplicabilă fiind aceea a inadmisibilității, care intervine în situația în care este exercitat un drept neprevăzut de lege, epuizat anterior sau în ale condiții decât cele prevăzute de lege. A recunoaște o cale de atac în situații neprevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității, a reținut Curtea.

Împotriva acestei decizii a declarat apel, contestatorul condamnat A..

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul formulat de contestatorul condamnat A. este inadmisibil, pentru considerentele care urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), competența de a soluționa contestația revine instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește exercitarea căii de atac împotriva hotărârii prin care a fost soluționată contestația la executare fundamentată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., analiza trebuie să aibă ca punct de plecare, pe de o parte, dispozițiile art. 129 din legea fundamentală, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 35 și următoarele din C. proc. pen., care reglementează competența funcțională, după materie și după calitatea persoanei, a instanțelor judecătorești și, în fine, dispozițiile art. 409 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (potrivit cărora, poate face apel orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanței, în ceea ce privește dispozițiile care au provocat asemenea vătămare).

Astfel, potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Textul invocat cuprinde două teze: prima teză consacră dreptul subiectiv al oricărei părți a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum și dreptul procurorului de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale și netemeinice, iar a doua teză prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condițiile legii.

Această a doua teză are în vedere reguli de procedură referitoare la termene, instanța la care se depune cererea, competența și modul de judecare. Totodată, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Prin art. 40 din C. proc. pen., se prevede că:

"(1) Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile de înaltă trădare, infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curții Constituționale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe; (2) Înalta Curte de Casație și Justiție judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de curțile de apel, de curțile militare de apel și de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție; (...); (5) Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege."

Totodată, dispozițiile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen. prevăd în mod expres că "Hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare." Așadar, în conformitate cu prevederile legale menționate, calea de atac împotriva hotărârilor care se pronunță în materia executării (însă exclusiv în primă instanță) o reprezintă contestația la instanța ierarhic superioară.

Or, în cauză, hotărârea criticată (decizia penală nr. 1571/A din data de 05 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023 nu face parte din categoria celor reglementate de dispozițiile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., întrucât prin aceasta fiind soluționată contestația la executare promovată de contestatorul A. împotriva unei decizii (deciziei penale nr. 1145/A din 06.06.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală) prin care în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul-persoană condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 685/A/03.06.2022 a Curții de Apel București, secția I Penală, hotărâre care are caracter definitiv.

Înalta Curte reține, în acest sens, că legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, luând în considerare efectele principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiul privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și exigențele stabilite prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse doar acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO impune existența unei căi judiciare efective, care să permită părții de a beneficia de o cale de atac, dreptul de acces la o instanță fiind un element inerent al garanțiilor consacrate de acest articol și oferă instanței posibilitatea ca, în fiecare caz, să procedeze la o evaluare în lumina particularităților procedurii, pentru ca, în aplicarea normelor de procedură, să se evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor și o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condițiilor procedurale stabilite de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, calea de atac denumită "apel" împotriva unei decizii penale definitive, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac, consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1571/A din data de 05 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1571/A din data de 05 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2023.