ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 mai 2022

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea având ca obiect contestație la executare, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2021 din data de 28 mai 2021, petentul-condamnat A. a solicitat în esență deducerea din pedeapsa în a cărei executare se află a perioadei executate în Italia, cuantificând un număr de 630 de zile câștig.

Pentru stabilirea situației juridice a petentului-condamnat A., la dosar s-au depus sentința penală nr. 102/P din 02.08.2016 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a recunoscut și pus în executare pe teritoriul României a sentinței penale nr. 5/16.03.2011 emisă de Curtea de Apel cu Juri din Brescia, Italia, s-au efectuat deducerile necesare și s-a emis mandatul de executare a pedepsei de 25 de ani și 8 luni închisoare aplicată lui A., încheierea de înlăturare omisiune vădită/29.08.2018 a aceleiași instanțe, urmare căreia s-a mai dedus (scăzut) o perioadă de 3 ani închisoare, ca atare s-a emis MEPI nr. 127/P din 20 octombrie 2017; s-a depus și copie cazier judiciar.

La termenul de judecată din data de 29.09.2021 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului conform art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004 și a solicitat declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel, aceasta fiind instanța care a pronunțat hotărârea de recunoaștere.

Prin sentința penală nr. 533 din 09 decembrie 2021, Tribunalul Constanța a admis execpția necompetenței materiale a Tribunalului Constața, invocată de reprezentantul Ministerului Public.

În temeiul art. 50 C. proc. pen.., cu aplicarea art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curții de Apel Constanța.

În esență, pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanța a reținut că prin s.p. nr. 102/P din 02.08.2016 a Curții de Apel Constanța, s-a recunoscut și pus în executare pe teritoriul României a s.p. nr. 5/16.03.2011 emisă de Curtea de Apel cu Juri din Brescia, Italia, s-au efectuat deducerile necesare și s-a emis mandatul de executare a pedepsei de 25 de ani și 8 luni închisoare aplicată lui A., încheierea de înlăturare omisiune vădită/29.08.2018 a aceleiași instanțe, urmare căreia s-a mai dedus (scăzut) o perioadă de 3 ani închisoare, ca atare s-a emis MEPI nr. 127/P din 20 octombrie 2017.

Prin urmare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată și astfel remarcând că instanța care a recunoscut hotărârea străină și a dispus executarea acesteia în România este Curtea de Apel Constanța, la care face referire art. 166 alin. (5), lit. a) de mai sus, iar alin. (16) din același articol indică explicit că "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6)", Tribunalul Constanța a apreciat întemeiată excepția invocată și în consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de petent către Curtea de Apel Constanța.

Prin sentința penală nr. 55/P din 09 mai 2022, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța.

În baza art. 50 din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Constanța și Curtea de Apel și în baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curtea de Apel Constanța a apreciat că potrivit art. 598 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (1) și alin. (6) din C. proc. pen., competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței de executare sau instanței corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere al persoanei condamnate.

Chiar dacă mandatul de executare al pedepsei închisorii emis față de condamnatul A. privește o pedeapsă aplicată de o instanță de judecată străină și recunoscută de Curtea de Apel Constanța prin sentința penală nr. 102/P din 02.08.2016, în temeiul art. 166 alin. (4) și alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 din legea 302/2004, această unică împrejurare nu transformă instanța română de recunoaștere în instanță de executare, în înțelesul art. 553 din C. proc. pen.

Competența stabilită în favoarea Curții de Apel, potrivit art. 154 din Legea nr. 302/2004, este limitată și se circumscrie recunoașterii hotărârii judecătorești străine, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deținută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau se află pe teritoriul României, neputând fi extinsă asupra altui tip de cereri, cum sunt și contestațiile la executare formulate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de recunoaștere. În acest caz, instanța competentă să judece contestația la executare nu este, prin urmare, Curtea de Apel, ci instanța competentă material potrivit legii române să judece în prima instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.

Așadar, în cazul de față, s-a apreciat că raportat la infracțiunile ce au generat condamnarea petentului de către instanța de judecată italiană și incriminate prin legea penală română la art. 198 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., art. 188 alin. (1) cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., 194 alin. (1) și (2) lit. e) cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., art. 342 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 213 alin. (1), (2) și 3 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., aflate în concurs real prevăzut de art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., competența revine Tribunalului Constanța.

Prin urmare, Curtea de Apel Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Constanța, constatându-se totodată ivit în cauză conflictul negativ de competență, sens în care s-a dispus sesizarea Înaltei Curți.

*****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 20.05.2022, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 24.05.2022.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Constanța și Curtea de Apel Constanța cu privire la competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A., constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Constanța, pentru următoarele considerente:

În speță, petentul A. a făcut obiectul procedurii privind recunoașterea unei hotărâri penale străine de condamnare, definitivă, pronunțată împotriva sa de către autoritățile judiciare din Italia și transferarea acestuia în vederea continuării executării într-un penitenciar din România a pedepsei principale rezultante de 25 ani și 8 luni închisoare.

Astfel, se reține că, prin sentința penală nr. 102/P din 02.08.2016 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dosarul nr. x/2016, a fost recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României sentința penală nr. 5/16.03.2011 emisă de Curtea de Apel cu Juri din Brescia, Italia, rămasă definitivă la 18.04.2013, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa de 25 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de: încăierare, prev. de art. 110, art. 61 n.2 și 588 C. pen. italian, omucidere gravă, prev. de art. 110, art. 61 n.2, art. 577, art. 576 C. pen. italian, vătămare corporală gravă, prev. de art. 110, art. 61 n.2, 5, 112, 585, 585 C. pen. italian, port ilicit de arme și muniții, prev. de art. 110, art. 61 n.2, 5, 81 C. pen. italian, art. 4 Legea nr. 895/1967, art. 12 din Legea nr. 497/1974, 3,4 și 23 din Legea nr. 110/1975 și exploatarea și înlesnirea prostituției a unor femei majore și minore, prev. de art. 110, 81.112, 600 bis C. pen. italian, precum și art. 3,4 din Legea nr. 75/1958, fapte prevăzute și în C. pen. român sub denumirea infracțiunilor de: încăierare, prev. de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., omor, prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) și (2) lit. e) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1), (2) și 3 C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., aflate în concurs real, prev. de art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 25 ani și 8 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A., durata arestului preventiv de la 4.06.2009 la 18.04.2013, precum și perioada executată în detenție de la 19.04.2013 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 25 ani și 8 luni închisoare, aplicată persoanei condamnate A. prin sentința penală nr. 5/16.03.2011 emisă de Curtea de Apel cu Juri din Brescia, Italia, rămasă definitivă la 18.04.2013

Totodată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. din Penitenciarul Opera - Milano, Italia, într-un penitenciar de pe teritoriul României.

Prin încheierea din 29 august 2018 a Curții de Apel Constanța pronunțată în aceleași dosar, a fost înlăturată omisiunea vădită strecurată în sentința penală nr. 102/P/02.08.2016, pronunțată în dosarul penal nr. x/2016 al Curții de Apel Constanța, în sensul că deduce din pedeapsa de 25 ani și 8 luni închisoare aplicată condamnatului A. și perioada de 3 ani închisoare, amnistiată în baza Legii nr. 241/2006, pentru ca, în final, condamnatul să execute pedeapsa de 22 ani și 8 luni închisoare.

Urmare a acestei hotărâri de recunoaștere și transfer a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 127/P din 20.10.2017 de către Curtea de Apel Constanța.

Prin cererea de față, persoana condamnată A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 156 alin. (1) teza finală din Legea nr. 302/2004 republicată, deducerea din pedeapsa în a cărei executare se află a perioadei executate în Italia, cuantificând un număr de 630 de zile câștig, conform actelor depuse la dosar emise de autoritățile din Italia, .

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Așa cum s-a reținut în cauză, hotărârea penală străină de condamnare prin care s-a aplicat petentului A. pedeapsa în a cărei executare se află în prezent, a fost recunoscută în procedura reglementată în materie de Legea nr. 302/2004, de către Curtea de Apel Constanța, prin sentința penală nr. 102/P din data de 02.08.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale precitate, rezultă că instanța competentă să se pronunțe cu privire la recunoașterea actelor judiciare emise de autoritățile din Italia, transmise ulterior transferării persoanei condamnate, prin care i s-au acordat reduceri de pedeapsă, este Curtea de Apel București - art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 reglementând o competență exclusivă a curții de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6), cum este cazul în speță.

Concluzionând, având în vedere dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că în soluționarea cauzei de față competența aparține Curții de Apel Constanța, întrucât această instanță, prin sentința penală nr. 102/P/02.08.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016, a dispus recunoașterea hotărârii penale de condamnare și transferul persoanei condamnate A. în România, iar dispozițiile legale menționate atribuie acestei instanțe o competență specială în acest sens.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Constanța, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

De asemenea, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu desemnat în cauză, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privindu-l pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2022.