Decizia nr. 703/2021 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență

Obligarea Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale (C. pen..S. a M.Ap. N.), a Ministerului Apărării Naționale (M.Ap. N.) și a U.M. 01220 Lugoj la calcularea și acordarea pensiei suplimentare reprezentând 9% din cuantumul bazei de calcul ca procent la pensia militară, așa cum este prevăzut în art. 108 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat publicată în Monitorul Oficial nr. 556/27.07.2015, separat și adăugat la pensia netă rezultată (și nu prin introducerea acestei pensii suplimentare în cuantumul pensiei militare - ce trebuie adunată la pensia netă rezultată, deci face parte din dreptul de pensie ca drept ce nu se încadrează în limitările impuse de O.U.G. nr. 59/2017 (sau O.U.G. nr. 57/2015) nefiind parte din solda lunară netă (S.L.N.) conform recalculării tuturor soldelor lunare, așa cum a solicitat prin capătul 3 al cererii de chemare în judecată. Solicită acordarea punctajului aferent pensiei suplimentare ca drept individual legal dobândit, în baza contribuție individuale la acest sistem de pensii contributiv. Acesta este un drept constituțional câștigat, prevăzut ca procent distinct din baza de calcul, în funcție de anii de contributivitate, astfel impunându-se plata pensiei cu dobânda aferentă și rata inflației retroactiv de la data deschiderii dreptului la pensie militară de stat, 01.10.2018;

Obligarea M.Ap. N., C. pen..S. a M.Ap. N. la calcularea și acordarea, în baza Ordinului "Meritul Militar" clasa I unui spor de 20% la cuantumul pensiei prin raportarea la solda lunară brută (S.L.B.), așa cum este prevăzut de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicat în Monitorul Oficial nr. 155/20.07.1995, cu modificările și completările ulterioare, conform recalculării tuturor soldelor lunare așa cum solicită prin capătul 3 al cererii de chemare în judecată și adunată la pensia netă rezultată - S.L.N. (ca drept ce nu se încadrează în limitările impuse de O.U.G. nr. 59/2017 și nici de O.U.G. nr. 57/2015 nefiind parte din solda lunară), acesta fiind un drept legal câștigat, prevăzut ca procent distinct la pensia netă, astfel impunându-se plata pensiei cu dobânda aferentă și rata inflației retroactiv de la data deschiderii dreptului la pensie militară de stat 01.10.2018;

Obligarea M.Ap. N., DGFC din M.Ap. N. (Direcția Generală Financiar Contabilă din M.Ap. N.), U.M. 01220 Lugoj la recalcularea tuturor soldelor lunare începând din 01.12.2016 până la 31.01.2017 (la un salariu minim brut garantat în plată de 1250 RON fără sporuri și alte adaosuri), de la 01.02.2017 la 30.09.2017 raportat la H.G. nr. 1/2017 (la un salariu minim brut garantat în plată de 1450 RON fără sporuri și alte adaosuri), de la 01.10.2017 la 31.12.2017 (la un salariu minim brut garantat în plată de 1668 RON fără sporuri și alte adaosuri) conform Legii nr. 152/2017, de la 01.01.2018 la 01.10.2018 la H.G. nr. 846/2017 (la un salariu minim brut garantat în plată de 1900 RON fără sporuri și alte adaosuri) la care să se adauge celelalte sporuri și soldă de merit în procent de 20% (spor ce era prevăzut la 31.12.2009 conform art. 5 din Legea nr. 138/1999) deoarece în deciziile de pensie nu se identifică și plata tuturor diferențelor rezultate în urma recalculării soldelor lunare fată de ce i s-a plătit efectiv pentru perioada menționată, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective;

Obligarea M.Ap. N., D.G.F.C. a M.Ap. N., U.M. 01220 Lugoj (cu consecința emiterii de către aceasta a unei noi fișe de pensie și comunicarea către C. pen..S. a M.Ap. N.), C. pen..S. a M.Ap. N. la recalcularea pensiei raportat la solda de funcție a cadrelor militare în activitate cu raportare la salariul minim brut de 1900 RON fără sporuri și alte adaosuri, la care să se adauge celelalte sporuri și solda de merit în procent de 20% (spor ce era prevăzut la 31.12.2009, conform art. 5 din Legea nr. 138/1999) deoarece în deciziile de pensie nu se identifică și plata tuturor diferențelor rezultate în urma recalculării soldelor lunare față de ce i s-a plătit efectiv pentru perioada menționată, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective în baza prevederilor art. 60 și urm. corelat cu art. 65 și urm. din Legea nr. 223/2015 și să emită noua Decizie de pensie cu sumele astfel rezultate în urma recalculării pensiei militare de serviciu cu calcularea separată a procentelor de 9% pentru pensia suplimentară și de 20% - O.M.M. aplicate la S.L.B. cu dobânda legală și rata inflației la data plătii efective, începând de la data deschiderii dreptului la pensie militară de stat de la data de 01.10.2018;

Obligarea C. pen..S. a M.Ap. N. la recalcularea pensiei cu cifrele astfel rezultate, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective, cu plata diferențelor de pensie rezultate astfel de la data deschiderii dreptului la pensie militară de stat la 01.10.2018;

Obligarea M.Ap. N.. D.G.F.C. U.M. 01220 Lugoj si C. pen..S. a M.Ap. N. la majorarea soldei lunare brute (S.L.B.) cu 7.5%, conform art. 19 din aceeași anexă VI. capitolul II secțiunea 3 - din Legea nr. 153/2017 pentru realizarea prerogativelor constituționale de apărare, ordine publică și securitate națională și transmiterea către C. pen..S. a M.Ap. N. pentru a ține cont de aceste cifre la emiterea noii decizii de pensie, conform capetelor de cerere, și plata diferențelor rezultate față de solda lunară de la 01.07.2017 la 30.09.2018 și pensia netă lunară achitată de la 01.10.2018 la zi, cu dobânda aferentă și rata inflației la data plății efective. Solicită să fie obligați toți pârâții la plata de despăgubiri pentru discriminare și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun pentru prejudicii aduse onoarei, demnității și reputației, în cuantum de 100.000 RON fiecare, cu titlu de daune morale.

Declararea nulității ordinului comun nr. M. 25/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat, publicat în Monitorul Oficial nr. 214 din 23.03.2016, raportat la dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată prin Legea nr. 212/2018, deoarece acesta este nelegal și contravine inclusiv Legii nr. 223/2015 dar și art. 13 (lit. d) și urm. din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative - republicată în Monitorul Oficial nr. 260/21.04.2010;

Obligarea pârâților la calcularea și restituirea tuturor sumelor reținute lunar pentru contribuții individuale la bugetul de stat (CIB, CIBS, CIASS) ce i-au fost reținute lunar și au fost virate către bugetul de stat, începând cu 01.12.2016 până la 30.09.2018, cu dobânda aferentă și rata inflației, până la data plății efective;

Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 lit. b), art. 3 lit. f) și m), art. 18 alin. (1) lit. b), art. 25, corelat cu art. 28-29, corelat cu art. 60 și urm., art. 65 și urm., art. 100-102, art. 105, art. 108, lit. b) din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, actualizată, dispozițiile art. 14, art. 9 alin. (3), art. 19 din anexa nr. 6 capitolul II, secțiunea a 2-a din Legea nr. 153/2017 cu modificările și completările ulterioare, art. 1+2, art. 4 și art. 7-8 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, art. 4+6, art. 9, corelat cu art. 11 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare, art. 2, corelat cu art. 4+7 din O.G. nr. 137/2000 privind combaterea tuturor formelor de discriminare, republicată, art. 51+52 din Constituția României, precum și prevederile C. proc. civ., art. 23 alin. (3) din H.G. nr. 567/2005 cu modificările și completările ulterioare, corelat cu dispozițiile art. 164 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 59/2017, alin. (13) și urm. din Legea nr. 24/2000, republicată, Legea nr. 47/1992, art. 72, art. 252, art. 1349 și urm., art. 1357 din C. civ., Ordinul ministrului apărării naționale nr. M. 101/2012, privind organizarea și desfășurarea în cadrul Ministerului Apărării Naționale a activităților de soluționare a petițiilor și de primire în audiență, publicat în M. Of., Partea I, nr. 670 din 25.09.2012 dar și a Codului muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003, republicat și Constituția României, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. I din Protocolul nr. 1 la Convenția EDO, art. 14 din Convenția EDO, art. 10 din TCE, art. 17, art. 20+21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2010/C 83/02), Deciziile CCR nr. 818+821/2008, Decizia CCR nr. 861 din 28 noiembrie 2006, Decizia nr. 872/25 iunie 2010 și nr. 874/25 iunie 2010, art. 58 și 59 din Decretul 141/1966, art. 62 lit. k) din Legea nr. 277/2015, Legea nr. 149/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 530/27.06.2018, Legea nr. 573/2004 privind Semnul Onorific în Serviciul Patriei pentru ofițeri, funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri și preoți militari, publicată în Monitorul Oficial nr. 1267/29.12.2004, H.G. nr. 1017/2015, H.G. nr. 1 din 06.01.2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată" publicat în M. Of. nr. 15 din 06.01.2017, H.G. nr. 846 din 29.11.2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată publicat în M. Of. nr. 950 din 29.11.2017. Pârâtul Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al celorlalte pârâte, respectiv Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N., Comisia de Contestații din cadrul M.Ap. N., Unitatea Militară 01220 Lugoj și Direcția Genarală Financiar-Contabilă din cadrul M.Ap. N., a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș raportat la obiectul prezentului litigiu și la adresa de domiciliu a reclamantului, apreciind că Tribunalul Mehedinți este competent să soluționeze prezenta cauză. De asemenea, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării Naționale, excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Financiar-Contabile, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 05.03.2017, excepția inadmisibilității acțiunii. Prin sentința civilă nr. 1117/05.11.2020, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamant în favoarea Tribunalului Mehedinți. Pentru a se pronunța astfel, analizând cu prioritate excepția invocată de pârâte, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei militare de stat. Potrivit art. 154 alin. (1) din Legea 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, "cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul". De asemenea, potrivit art. 102 din Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat, "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul". Astfel, s-a reținut că din copia cărții de identitate a reclamantului, reiese că, la data promovării prezentei acțiuni, reclamantul avea domiciliul în Dr. Tr. Severin, jud. Mehedinți. În consecință, văzând și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., dar și pe cele ale art. 123 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Tribunalul Timiș a apreciat că excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe este întemeiată și că, în speță, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Mehedinți, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea acestei instanțe. Prin sentința nr. 40 din 11 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat cauza spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la Cap. VIII - Jurisdicția asigurărilor sociale, prevede la art. 154 alin. (1) că "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul". Totodată, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 102 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul". Față de aceste dispoziții legale, s-a reținut că ceea ce interesează în stabilirea competenței teritoriale este domiciliul reclamantului, respectiv locul unde reclamantul locuiește efectiv. Jurisprudența a stabilit că prin "domiciliu", în sens procesual urmează a se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea în care trăiește, având în vedere că scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, dându-se, astfel, eficiență dreptului la apărare al acestora. În prezenta cauză se constată că, deși la data introducerii acțiunii, potrivit cărții de identitate, reclamantul domicilia în Dr. Tr. Severin, jud. Mehedinți, având în perioada 25.02.2019-24.02.2020, reședința în Lugoj, jud. Timiș, reclamantul locuia efectiv în Municipiul Lugoj, motiv pentru care a investit Tribunalului Timiș cu soluționarea acțiunii. Ca atare, având în vedere că la data introducerii acțiunii, reclamantul locuia efectiv, în fapt, pe raza Municipiului Lugoj și a ales să introducă acțiunea la instanța în circumscripția căreia locuiește efectiv, instanța a constatat că Tribunalul Mehedinți nu este competent teritorial să soluționeze prezenta cauză. Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, condiție îndeplinită în cauză. Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant privește un conflict de asigurări sociale, prin care reclamantul, plutonier major în rezervă, a solicitat recalcularea pensiei militare de stat. Potrivit art. 154 alin. (1) din Legea 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, "cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul". De asemenea, potrivit art. 102 din Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat, "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul". Așadar, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului, situație reținută în mod corect de ambele instanțe aflate în conflict. Instanța supremă constată că problema care a generat conflictul de competență privește înțelesul noțiunii de "domiciliu", în sens procedural și efectul pe care această interpretare îl produce asupra competenței instanței de judecată. Potrivit art. 87 C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală. Deși dispozițiile art. 107 și următoarele din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înțelege prin domiciliul părților, prezintă relevanță prevederile art. 155 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, "prin locul citării se înțelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuiește la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de aceasta". Totodată, se rețin și dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul și actele de identitate ale cetățenilor români, conform cărora, "reședința este acolo unde persoana fizică declară că are locuința secundară, alta decât cea de domiciliu". Aplicând aceste dispoziții legale la speța de față, instanța supremă reține că noțiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, iar în raport de locuința statornică a părții se stabilește atât legalitatea procedurii de citare, cât și instanța competentă să soluționeze pricina. O interpretare contrară ar conduce, în speță, la atribuirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe în circumscripția căreia reclamantul nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voința legiuitorului care, prin dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea 263/2010, a urmărit să asigure reclamanților accesul facil la instanța de judecată aflată în circumscripția teritorială în care locuiesc. Astfel, instanța supremă reține că, deși la momentul înregistrării acțiunii la prima instanță sesizată, la 05.03.2020, reclamantul figura cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți, localitate aflată în circumscripția Tribunalului Mehedinți, faptul că reclamantul a avut reședința declarată, conform O.U.G. nr. 97/2005, Lugoj, str. x, jud. Timiș până la 24.02.2020, aspect adus la cunoștința instanței, precum și introducerea cererii pe rolul Tribunalului Timiș poate fi valorificat prin intermediul unei prezumții judiciare, în sensul că reclamantul avea și la momentul introducerii acțiunii domiciliul de fapt în Lugoj, localitate aflată în circumscripția Tribunalului Timiș. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.