ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 110/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată la data de 04.05.2020, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței să dispună anularea deciziei de concediere nr. 43/01.04.2020, cu reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior și plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate, actualizate; obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON prejudiciu moral, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3275/21.07.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale s-a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Covasna.

În considerentele sentinței s-a reținut că domiciliul reclamantei se află pe raza teritorială a Tribunalului Covasna iar în speță nu s-a invocat, nici nu s-a dovedit incidența celei de a doua teze din dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Cererea reclamantei a fost înregistrată, în urma declinării de competență, pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă la data de 09.09.2020.

La primul termen de judecată reclamanta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Covasna, secția civilă în soluționarea litigiului.

Prin sentința nr. 827 din 15 octombrie 2020 Tribunalul Covasna, secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus, în temeiul art. 134 C. proc. civ. suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Instanța a reținut că soluționarea litigiilor de muncă este de competența exclusivă a instanței în circumscripția teritorială a căreia se află domiciliul sau locul de muncă al reclamantului. Art. 210 din Legea dialogului social completează art. 269 alin. (2) din Codul muncii, astfel, deși domiciliul reclamantei se află în Sfântu Gheorghe, locul de muncă unde a prestat obligațiile rezultate din contractul individual de muncă încheiat cu pârâta, a fost în București. Din acest considerent reclamanta a ales să introducă acțiunea la Tribunalul București, înțelegând să folosească acest criteriu pentru alegerea instanței competente teritorial în exercitarea dreptului său de opțiune conferit de lege.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 6 octombrie 2020.

Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată că, în cauză, există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii" alin. (2) ai aceluiași articol stipulează în sensul că "Cererile referitoare ia cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a caret circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința".

Conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul." Art. 216 din același act normativ prevede că "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..'"

Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Din coroborarea textelor legale mai sus enunțate rezultă că, în materia conflictelor de muncă competența teritorială este alternativă, fie cea de la locul unde reclamantul își are domiciliul, fie cea de la locul său de muncă, reclamantul având alegerea între aceste instanțe deopotrivă competente, opțiune care se manifestă prin învestirea uneia dintre aceste instanțe cu soluționarea cererii de chemare în judecată.

În cauză, prin cererea de chemare înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta a solicitat instanței să dispună anularea deciziei de concediere nr. 43/01.04.2020, cu reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior și plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate, actualizate; obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON prejudiciu moral.

Potrivit mențiunilor din cererea de chemare în judecată, precum și din cuprinsul contractului individual de muncă, aflat în copie la dosarul cauzei, domiciliul reclamantei este în Sfântu Gheorghe iar locul de muncă se află în București.

Față de aspectele mai sus expuse, rezultă că, atât Tribunalul București, cât și Tribunalul Covasna sunt instanțe deopotrivă competente să soluționeze cauza, în sensul prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Cum reclamanta, la data sesizării instanței, avea locul de muncă în municipiul București, aceasta a ales sa introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului București.

În raport cu această opțiune procesuală, manifestată în sensul dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, raportate la cele ale art. 210 și art. 216 din Legea nr. 62/2011, situație față de care competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2021.