ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3512/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3512/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 15 iunie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2021, sub numărul de dosar de mai sus, pe rolul Tribunalului Covasna, secția Civilă, Complet de fond specializat în soluționarea cauzelor în materiile litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantele A., B., C., D. si E., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Galați și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanței să dispună următoarele:
Recalcularea indemnizației de încadrare și a sporurilor aferente, în funcție de salarizarea procurorilor din cadrul S.LL.J în sensul includerii în indemnizația de încadrare a drepturilor salariate specifice personalului detașat, începând cu data de 16.10.2018 și pentru viitor (respectiv de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2018și pentru viitor);
Obligarea pârâtului Tribunalul Galați la plata diferenței salariale rezultate dintre noua îndemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu data de 16.10.2018 și în continuare, pe viitor, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare;
Obligarea pârâtului Tribunalul Galați la plata pe viitor a noii indemnizații de încadrare, prin includerea în Indemnizația de încadrare a drepturilor salariale specifice personalului detașat;
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Tribunalului Covasna, Prin sentința civilă nr. 1077/11.11.2021 Tribunalul Covasna a admis excepția de necompetență materială a completului de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Covasna și- a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, competența soluționării acțiunii civile formulate, având în vedere că aplicabile dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 privind modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiție.
În acest context, Tribunalul Covasna reținând că reclamanții sunt personal auxiliar de specialitate și personal conex, făcând aplicarea art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, a concluzionat că, în speță, competența materială de soluționare a pricinii aparține Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 24.12.2021.
Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 299 din 21 februarie 2022, a admis excepția de necompetență materială invocată de instanță și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele A., B., C., D. si E., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Galați și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalul Covasna, secția Civilă - complet specializat litigii de muncă.
De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, competentă să soluționeze conflictul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin raportare la petitul acțiunii, nu sunt incidente dispozițiile art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017, subliniind că aceste prevederi nu pot fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale personalului din familia ocupațională Justiție, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.
Tot prin raportare la obiectul dedus judecății, Curtea a reținut că nu există alte dispoziții speciale prin care să fie instituită competența materială a instanțelor de contencios administrativ.
Astfel, ori de câte ori legiuitorul a dorit ca litigiile privind anumite categorii profesionale să nu intre sub jurisdicția muncii, ci să fie soluționate de către instanțele de contencios administrativ, a prevăzut-o expres, prin instituirea unor norme speciale de atribuire a competenței.
Or, în ceea ce privește litigiile privind drepturile salariale ale personalului din familia ocupațională Justiție, în afara situației circumstanțiate prevăzute la art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competența de soluționare instanțelor de contencios administrativ, astfel că acestea urmează a intra sub jurisdicția muncii.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Covasna, secția Civilă, Complet de fond specializat în soluționarea cauzelor în materiile litigii de muncă și asigurări sociale.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Este evident că în cauza de față reclamantele (judecători din cadrul Tribunalului Galați) nu contestă un act administrativ tipic (hotărârea/decizia colegiului de conducere a curții de apel de stabilire a drepturilor salariale) având în vedere că din cele expuse în cererea de chemare în judecată reiese că reclamanții pretind plata/acordarea unor sume de bani, invocând practic o pretinsă stare de discriminare față de alți colegi care ar fi avut stabilite în perioada de referință drepturi salariale de natura celor solicitste prin cererea introductivă.
Nefiind așadar dedus judecații un litigiu ce are ca obiect cenzurarea unui act administrativ tipic (decizia de salarizare) sau a unui act administrativ asimilat (refuzul nejustificat al pârâților de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004), astfel că prezentul litigiu nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, așa cum este definit de legiuitor prin dispozițiile art. 2 lit. f) si art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Pe de o parte, așa cum în mod corect a reținut curtea de apel, instanța învestită cu acțiunea inițială, are ca obiect acordarea de drepturi salariale.
Art. 266 din Codul muncii statuează că "jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din același cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul/reședința/sediul."
Prin urmare, competența soluționării cauzei revine tribunalului - complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pe de altă parte, dând eficiență și dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., intitulat "Competența facultativă", Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.
În continuare, dispozițiile alin. (2
1
) ale aceluiași articol, prevăd că, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, iar în cuprinsul ultimului alineat, se arată că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor .
Art. 127, alin. (1) C. proc. civ. reglementează o competență facultativă, respectiv o competență teritorială cu caracter alternativ în favoarea reclamantului, în ipoteza în care acesta are calitatea de judecător, având opțiunea de a alege, pentru soluționarea litigiului său, o instanță dintre cele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.
Instanța apreciază că noțiunea cuprinsă în textul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată lato sensu, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceea de a evita cazurile de bănuială legitimă, ce fundamentau, sub vechea reglementare, formularea unor cereri de strămutare. Rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să reglementeze această situație a fost aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare cu părtinire a cauzei din pricina calității părților. Relevante în acest sens fiind dispozițiile art. 127 alin. (2)
1
C. proc. civ., potrivit cărora, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât. Totodată, noțiunea de judecător este una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu. Aceste constatări trebuie privite în corelație cu aspectele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 7/2016, din data de 16.05.2016, pronunțată în Recurs în Interesul Legii. Astfel, Înalta Curte a reținut că scopul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței, iar alin. (3) al aceluiași articol indică expres și limitativ subiecții pe care înțelege să îi plaseze în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., printre care se regăsește și procurorul.
Ca atare, în conformitate cu dispozițiile mai sus-menționate se reține că, Tribunalul Covasna, secția I civilă este instanța aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate celei în a cărei circumscripții se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamanții.
Pe cale de consecință, având în vedere considerentele arătate și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 127 alin. (1), (2)
1
și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Covasna, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Galați și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Covasna, secția Civilă, Complet de fond specializat în soluționarea cauzelor în materiile litigii de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.