ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4968/2023

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.10.2022 pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă sub nr. x/2022, reclamanții A. - judecător în cadrul Curții de Apel Galați, B. și C. - judecători în cadrul Tribunalului Galați, precum și reclamanta D. - fost judecător în cadrul Tribunalului Galați au chemat în judecată Ministerul Justiție, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați, solicitând obligarea pârâților la reîncadrarea reclamanților și recalcularea indemnizației de încadrare a celorlalte drepturi aferente la nivelul indemnizațiilor procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți prin Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6 - 13, în raport cu funcțiile deținute sau cu care sunt asimilați, potrivit legii, începând cu data dc 09.04.2015 și în viitor, pentru reclamații A., B. și C. și până la data pensionării pentru reclamanta D..

De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților la calcularea, plata și alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

2.1. Prin sentința civilă nr. 128 din 02.02.2023, Tribunalul Covasna, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a completului de litigii de muncă și asigurări sociale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Covasna a reținut, în esență, că litigiul pendinte nu este un litigiu clasic de dreptul muncii, ci, prin cererea lor, părțile reclamante au contestat situația creată prin actele administrative constând în ordinele de salarizare emise de ministrul justiție pentru părțile reclamante care au avut și respectiv au calitate de judecători ai Tribunalului Galați și Curții de Apel Galați. În raport de astfel de aspecte, tribunalul a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII, Anexa V a Legii nr. 153/2017, care prevăd competența exclusivă în favoarea Curții de Apel București.

2.2. Prin sentința civilă nr. 962 din 29.05.2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că, potrivit prevederilor Legii nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliul sau locul de muncă reclamanții, nefiind aplicabilă, în raport de obiectul cauzei, norma specială reglementată de art. 7 din Capitolul VIII, Anexa V a Legii nr. 153/2017, ce este de strictă interpretare și nu poate fi extinsă prin analogie.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce succedă:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Covasna, secția civilă) îl constituie chestiunea competenței materiale, privite, în principal, din perspectiva naturii cauzei cu care reclamanții au înțeles să învestească instanța, iar, în subsidiar, din perspectiva ariei de reglementare a art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017.

Obiectul cauzei îl reprezintă cererea reclamanților, judecători sau foști judecători în cadrul Curții de Apel Galați și Tribunalului Galați, privind obligarea pârâților la reîncadrarea reclamanților și la recalcularea indemnizației acestora de încadrare și a celorlalte drepturi salariale, la nivelul indemnizațiilor procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți prin Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6 - 13, în raport cu funcțiile deținute sau cu care sunt asimilați, potrivit legii, începând cu data dc 09.04.2015 și în viitor, pentru reclamații A., B. și C. și până la data pensionării, pentru reclamanta D..

Conform celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite din Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 privind recursul în interesul legii "Magistrații constituie o categorie specială de personal care își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis. Acest raport juridic are la bază un acord de voință, un contract nenumit, de drept public, încheiat cu însuși statul, reprezentat de Președintele României și de Consiliul Superior al Magistraturii".

Potrivit art. 74 alin. (2) teză finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (aplicabilă cauzei pendinte în raport atât de data învestirii instanței, dar și de obiectul cauzei):

"(...) Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială".

Potrivit art. 8 alin. (2) din cap. VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017:

"Indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți, inspectorilor judiciari și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale personalului de instruire de la Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri se stabilesc, după caz, de ministrul justiției, de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de președintele Consiliului Superior al Magistraturii, de inspectorul șef al Inspecției Judiciare, directorul Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu excepția cazurilor în care, prin lege specială sau prin prezenta lege, se prevede altfel."

Potrivit art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (în vigoare la data învestirii instanței):

"Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite."

De asemenea, se reține că, potrivit art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022 "Înalta Curte de Casație și Justiție se subrogă de drept în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției decurgând din aplicarea prevederilor alin. (2), inclusiv în cele de natură procesuală și cele care decurg din hotărâri judecătorești și alte titluri executorii", iar potrivit prevederilor art. 142 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 "Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor aprobat pentru cheltuielile de personal ale acestor instanțe, precum și cel aprobat pentru alte categorii de cheltuieli intrinsec legate de cheltuielile de personal este cuprins în bugetul Înaltei Curți de Casație și Justiție și este gestionat de aceasta, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție având calitatea de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești cu privire la aceste categorii de cheltuieli."

Astfel, drepturile salariale ale judecătorilor sunt stabilite prin acte calificate de lege ca fiind acte administrative, calificare ce lăsă fără valoare, din perspectiva stabilirii competenței instanței de contencios administrativ, faptul că pretențiile sunt formulate în cadrul raportului juridic de muncă.

Totodată, se constată că acțiunea nu privește o situație de fapt particulară privind un raport individual sau colectiv de muncă, ci vizează interpretarea unor norme de lege cu aplicabilitate generală pentru personalul din familia ocupațională (coeficientul de multiplicare fiind un element al salarizării de bază și comun personalului din "Justiție"), instanțele având de dat relevanță, printre altele, deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, care pune în discuție efectele juridice ale unor hotărâri pronunțate în materia salarizării personalului din aceeași familie ocupațională.

Prin urmare, Înalta Curte reține că obiectul cauzei este reprezentat de cererea de obligare a pârâților la a emite acte administrative cu caracter individual, iar aceste pretenții intră în competența materială de soluționare a instanțelor de contencios administrativ.

Deși competența aparține instanței de contencios administrativ, Înalta Curte reține că, în cauză, în raport de petitul acțiunii, nu sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, legiuitorul prevăzând competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale emise ori vreo hotărâre dată în soluționarea contestațiilor salariale, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraților, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

Așa fiind, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea unei autorități publice centrale la emiterea unor acte administrative cu caracter individual, regulile de determinare a instanței competente sunt, din punct de vedere material, cele reglementate de art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, prin aplicarea criteriului rangului autorității vizate de capătul principal al cererii, iar, din punct de vedere teritorial, cele reglementate de alin. (3) al aceluiași text normativ.

Înalta Curte reține, însă, că, deși reclamanții își au domiciliul în raza teritorială a județului Galați, dată fiind calitatea acestora de judecători în cadrul Curții de Apel Galați și Tribunalului Galați, devin incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora va fi sesizată una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În cauză, prin aplicarea principiului rangului autorității reglementat de art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se constată că aparține curții de apel competența de soluționare a cauzei, iar prin cererea de chemare în judecată, dintre circumscripțiile învecinate, reclamanții au optat pentru Tribunalul Covasna, care se află în circumscripția Curții de Apel Brașov.

Deși Curtea de Apel Brașov nu a fost una dintre instanțele care și-au declinat reciproc competența, Înalta Curte reamintește că, în aplicarea principiului legalității, în soluționarea regulatorului de competență îi incumbă obligația ca, atunci când constată că niciuna dintre instanțele între care s-a ivit conflictul nu este competentă să judece cauza, să stabilească competența în favoarea instanței terțe căreia legea îi conferă atributul în discuție (competența de a soluționa cauza).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., D., B., C. și pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.