ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 89/2021

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 3 iunie 2020 sub dosar nr. x/2020, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD), în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat, în numele membrului său de sindicat A. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: recunoașterea dreptului pretins respectiv adăugarea la baza de calcul a pensiei a sporului de 20% aferent OMM/SOSP și a sporului de 9% aferent contribuției la pensia suplimentară; obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzate, respectiv recalcularea pensiei, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie rezultate.

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3359/2020 din 22 iulie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Covasna, reținând incidența dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 223/2015 și Legea nr. 62/2011.

Pe rolul Tribunalului Covasna, cauza a fost înregistrată la 9 septembrie 2020 sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 970 din 3 decembrie 2020, Tribunalul Covasna, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Covasna a apreciat aplicabilitatea Deciziei nr. 1/2013 a ÎCCJ deoarece, potrivit art. 28 din Legea 62/2011:

"organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși".

Pe cale de consecință, a considerat că în speță nu sunt incidente exclusiv dispozițiile art. 102 din Legea nr. 223/2015, întrucât în speță competența de soluționare pentru cauzele de acest tip privitoare la pensii este una alternativă.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Covasna, secția Civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 30 decembrie 2020, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii înregistrate pe rolul Tribunalului București, Înalta Curte reține că reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului său de sindicat A., a învestit instanța cu soluționarea unei cereri prin care să dispună: recunoașterea dreptului pretins respectiv adăugarea la baza de calcul a pensiei a sporului de 20% aferent OMM/SOSP și a sporului de 9% aferent contribuției la pensia suplimentară; obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzate, respectiv recalcularea pensiei, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie rezultate.

Dispozițiile art. 102 din Legea nr. 223/2015, prevăd că:

"cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul", iar în cauză, pensionarul militar A. este domiciliat în Sfântu Gheorghe, județul Covasna, aspect ce atrage competența Tribunalului Covasna în soluționarea prezentei cauze.

Considerentele susținute de Tribunalul Covasna, referitoare la aplicabilitatea Deciziei 1/2013 a ÎCCJ se constată că nu pot fi reținute, întrucât aceasta statuează exclusiv asupra chestiunilor legate de competența exclusivă în materie de litigii de muncă, fiind evident că se au în vedere domeniile în care sindicatul poate, conform legii, să formuleze acțiune în numele și pe seama membrilor de sindicat ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.

Așadar, litigiile privind drepturile de pensie nu se numără printre cele expres și limitativ prevăzute de art. 28 din Legea nr. 62/2011, drept urmare SCMD nu poate formula acțiuni de natura celei de față în numele membrilor săi.

În raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2021.