ÎCCJ, Secția I civilă

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 06 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Pitești, formulate de petenții A. și B..

Pentru a hotărî astfel, raportat la conținutul contestației formulate în cauză, curtea de apel a reținut că proba cu expertiză a fost pusă în discuție, din oficiu, de către instanța de apel, iar nu ca urmare a solicitării apelantului, la primul termen de judecată (16.02.2021), la care niciuna dintre părți nu a fost prezentă, iar soluția de admitere a probei a fost motivată, acordându-se mai multe termene de judecată în vederea întocmirii raportului de expertiză.

În ceea ce privește excepția tardivității susținută de contestatori, a apreciat că aceasta nu reprezintă o veritabilă excepție de procedură (tardivitatea), întrucât nu se invocă, raportat la anumite obiecțiuni la un raport de expertiză întocmit la un termen anterior, în fața instanței ce a dispus administrarea probei, ci referitor chiar la motivele de apel formulate de partea adversă, prin care s-au adus critici și raportului de expertiză efectuat în dosarul de primă instanță, urmând a fi analizate de către instanța de apel la momentul soluționării apelului.

Ca atare, raportat la soluțiile pe care instanța de apel le poate adopta, conform dispozițiilor art. 480 din C. proc. civ., nu poate fi acceptată soluția solicitată de petenți, respectiv respingerea, anterior soluționării apelului, a unuia dintre motivele de apel ca fiind tardiv formulat.

În consecință, s-a reținut că instanța de apel nu și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege.

Împotriva încheierii de ședință din 06 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, petenții A. și B. au formulat plângere, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 26 aprilie 2022, sub nr. x/2019/a1, fiind repartizată aleatoriu, spe soluționare, completului nr. 2.

În motivarea căii de atac, petenții au arătat că în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Pitești, au solicitat instanței să se pronunțe, în mod procedural, asupra excepției tardivității formulării de critici/obiecțiuni împotriva raportului de expertiză întocmit în primă instanță, în condițiile în care instanța avea această obligație.

Contrar celor reținute în încheierea din 06 aprilie 2022, excepția tardivității reprezintă mijlocul procedural prin care se poate invoca decăderea apelantei din dreptul de a mai formula, direct în apel, critici/obiecțiuni împotriva raportului de expertiză întocmit la prima instanță, care a fost depus în termenul legal la dosar, însă instanța de apel nu a pus în discuție și nici nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, întrucât decăderea reclamată nu operează de drept, ci trebuie pronunțată de instanță.

În ceea ce privește modalitatea de invocare a acestei excepții, petenții au recunoscut că excepția reclamată nu a fost invocată prin întâmpinarea la apel, însă, în conformitate cu prevederile art. 208 alin. (2) din C. proc. civ., excepțiile de ordine publică pot fi invocate oricând în cursul judecății, și nu doar prin întâmpinare, excepția tardivității fiind o astfel de excepție în condițiile în care norma de drept încălcată (art. 328 din C. proc. civ.) este o normă de ordine publică. În acest sens, este de arătat că termenul în care se pot formula obiecțiuni împotriva raportului de expertiză este un termen legal imperativ (absolut), sancțiunea decăderii fiind în mod expres prevăzută de lege, norma de drept ocrotind un interes de ordine publică (asigurarea celerității procesului civil) și nu un interes privat; atât jurisprudența în materie, dar și literatura de specialitate sunt unanim de acord că decăderea poate fi invocată în această situație de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice stadiu al procesului.

Au susținut petenții că prin încheierile de ședință din 04 august 2021 și 27 septembrie 2021 s-a consemnat că "suplimentarea probatoriului a fost dispusă de instanță din oficiu, iar nu în considerarea motivelor de apel expres formulate", argument însușit în mod neîntemeiat și de instanța învestită cu solutionarea contestației privind tergiversarea procesului, însă suplimentarea probatoriului s-a făcut prin luarea în considerare a criticilor formulate de apelantă în cererea de apel, aspect consemnat în încheierea de ședință din 16 februarie 2021.

Au precizat că nu contestă dreptul instanței de a dispune din oficiu suplimentarea probatoriului în apel, astfel cum este prevăzut de art. 479 alin. (2) din C. proc. civ., însă, circumstanțiat de art. 479 alin. (1) din C. proc. civ., care consacră dreptul instanței de apel de a verifica stabilirea situației de fapt si aplicarea legii de prima instanță, inclusiv cu privire la probe, în limitele cererii de apel.

Cu alte cuvinte, dacă apelanta nu formulează nici un fel de critici cu privire la vreuna din probele administrate de prima instanță, nici instanta de apel nu poate, din oficiu, să dispună refacerea probelor, întrucât ar fi încălcate prevederile art. 479 alin. (1) din C. proc. civ. ce reprezintă o aplicare a principiului disponibilității și a principiului tantum devolutum quantum appelatum.

Petenții au arătat că apelanta nu a solicitat încuviintarea sau refacerea vreunei probe, ci doar reevaluarea probatoriului deja administrat, formulând direct prin cererea de apel critici împotriva raportului de expertiză întocmit în primă instanță, iar instanta de apel, din oficiu, prin luarea în considerare a acestor critici, aspect consemnat în încheierea de ședință din 16 februarie 2021, a dispus suplimentarea probatoriului în cauză, deși criticile aduse prin cererea de apel raportului de expertiză sunt tardiv formulate.

Or, curtea de apel a făcut o gravă confuzie atunci când a reținut că aceste critici reprezintă un motiv de apel c ear urma să fie analizat la momentul soluționării apelului, iar nu anterior, nefiind posibilă respingerea unei critici ca tardiv formulate anterior soluționării apelului, atât timp cât solicitarea petenților nu a fost aceea de a se constata tardivitatea motivului de apel, ci tardivitatea criticilor aduse direct prin cererea de apel raportului de expertiză întocmit în primă instanță.

Prin urmare, față de considerentele expuse, dar și față de motivele formulate pe calea contestației privind tergiversarea procesului, au solicitat admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată, și stabilirea unui termen la care instanța învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2019 să pună în discuție și să se pronunțe asupra excepției tardivității formulării de critici/obiecțiuni de către apelantă împotriva raportului de expertiză întocmit în primă instanță, excepție invocată de petenți în calea de atac a apelului și asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.

În drept, a fost invocat art. 525 C. proc. civ.

Prin precizările depuse la data de 09 mai 2022, petenții au arătat că alegerea petentei de a formula critici/obiecțiuni în termenul legal împotriva raportului de expertiză în fața primei instanțe reprezintă o manifestare de voință irevocabilă care a produs efecte juridice. În continuare, au reiterat aspectele ce țin de excepția tardivității formulării de critici/obiecțiuni de către apelantă împotriva raportului de expertiză întocmit în primă instanță, expuse în plângerea formulată în cauză.

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele formulate și de dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed:

Contestația privind tergiversarea procesului a fost reglementată de legiuitor drept remediu procesual care să dinamizeze judecarea cauzei, pe de o parte, prin identificarea situațiilor în care instanța nu a îndeplinit în termenul prevăzut de lege anumite acte ce țin de judecata cauzei, nu a luat măsurile legale pentru a responsabiliza participanții la proces sau nu și-a îndeplinit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil, această procedură fiind subsumată scopului de a se asigura, în condițiile legii, luarea măsurilor necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății.

Așadar, scopul instituirii acestei proceduri a fost acela de a se remedia rapid și eficient situațiile în care judecarea cauzei stagnează fie din motive neimputabile instanței, fie din motive imputabile instanței - atunci când nu a luat măsurile legale necesare pentru accelerarea procesului, nu a efectuat lucrările cauzei în termenul defipt de lege sau a stabilit termene judiciare inadecvate etc.

Aspectele reclamate de petenți prin plângerea formulată vizează, în esență, nepronunțarea instanței de apel, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., asupra excepției tardivității formulării criticilor/obiecțiunilor de către apelanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva raportului de expertiză întocmit la prima instanță, excepție de ordine publică ce poate fi invocată oricând în cursul procesului și nu doar prin întâmpinare; s-a mai susținut de către petenți că măsura suplimentării probatoriului, dispusă din oficiu, s-a realizat în considerarea criticilor formulate în cadrul cererii de apel, cu încălcarea prevederilor art. 479 alin. (1) C. proc. civ.

Prin prisma argumentelor expuse, Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință din 06 aprilie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a reținut că tardivitatea, în forma invocată de către petenți, s-a raportat la pretinse obiecțiuni ale părții adverse la raportul de expertiză efectuat în cauză; or, în cauză, instanța de apel a pus în discuție din oficiu administrarea acestei probe, la primul termen de judecată în calea de atac - 16 februarie 2021, la care părțile nu au fost prezente; pentru administrarea probei au fost acordate mai multe termen de judecată, în vederea efectuării lucrării de către exeperți, fără ca prin aceasta să se dea o dezlegare unuia dintre motivele de apel formulate de partea adversă.

Astfel, raportându-se la prevederile art. 480 C. proc. civ., curtea de apel prin încheierea de soluționare a contestației la tergiversarea procesului a apreciat că soluția solicitată de către petenți, aceea de respingere a unuia dintre motivele de apel, ca tardiv formulat, nu este posibilă anterior soluționării apelului, concluzionând că instanța de apel nu și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege.

Succesiunea actelor de procedură efectuate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă relevă următoarele: prin încheierea de ședință din 16 februarie 2021, dată la care părțile legal citate nu s-au prezentat, instanța de apel, în limitele învestirii prin criticile formulate în cererea de apel, a dispus, din oficiu, completarea raportului de expertiză în evaluare imobiliară depus în dosarul de fond, stabilind punctual obiectivele la care trebuie să răspundă cei 3 experți; prin încheierea de ședință din 04 iunie 2021, instanța de apel a dispus revenirea cu adresă către cei 3 experți, cu solicitarea de a reface completarea raportului de expertiză specialitatea evaluare imobiliară, în sensul de a răspunde obiectivelor ce au fost fixate de către instanță, prin încheierea de ședință din 16 februarie 2021, precum și suplimentarea probatoriului, în sensul celor menționate în încheierea din 04 iunie 2021, respingând, totodată, și solicitările intimatului-reclamant A. constând în suplimentarea probatoriului cu înscrisuri - anume, raportul de expertiză efectuat în anul 2017 în dosarul Tribunalului Gorj și hotărârea pronunțată în acel dosar, precum și în revenirea asupra probei reprezentând completarea raportului de expertiză specialitatea evaluare imobiliară; prin încheierile de ședință din 04 august 2021 și din 28 septembrie 2021, instanța de apel a respins cererile de preschimbare a termenului de judecată stabilit la 09 noiembrie 2021, apreciind că solicitările intimaților-reclamanți, sub aspectul reluării dezbaterilor asupra excepției tardivității punerii în discuție a suplimentării probatoriului din oficiu sau a decăderii apelantei din dreptul de a formula critici ori obiecțiuni împotriva expertizei administrate în primă instanță, nu reprezintă motive temeinice în sensul dispozițiilor art. 230 C. proc. civ. pentru a provoca schimbarea termenului de judecată, în condițiile în care suplimentarea probatoriului a fost dispusă de instanță din oficiu, iar nu în considerarea motivelor de apel expres formulate prin memoriul de apel; prin încheierea de ședință din 27 octombrie 2021, instanța de apel a respins cererea de recuzare formulată de intimații-reclamanți prin raportare la refuzul instanței de a se pronunța asupra excepției tardivității formulării de crtici/obiecțiuni de către apelantă la raportul de expertiză întocmit la fond, precum și la măsurile dispuse prin încheierile de ședință din 04 august 2021 și din 28 septembrie 2021; prin încheierea de ședință din 09 noiembrie 2021, dată la care intimații-reclamanți nu au fost prezenți, instanța de apel a dispus amânarea judecării cauzei la 01 februarie 2022, determinată de suplimentarea probatoriului cu înscrisuri, dispusă din oficiu; prin încheierea de ședință din 01 februarie 2022, dată la care intimații-reclamanți nu au fost prezenți, instanța de apel a dispus amânarea cauzei la 03 mai 2022, pentru a se reveni cu adresă către comisia de experți în vederea completării raportului de expertiză cu obiectivele stabilite în acest sens; prin încheierea de ședință din 01 martie 2022, instanța de apel a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată din 03 mai 2022, formulată de intimații-reclamanți, argumentele expuse fiind similare celor menționate în susținerea altor două cereri anterioare, prin care au solicitat preschimbarea termenului de judecată din 09 noiembrie 2021.

Dispozițiile art. 522 alin. (2) C. proc. civ. circumstanțiază situațiile de inacțiune din partea instanței care conduc la încălcarea obligației privind soluționarea cauzei într-un termen optim și previzibil și în care instanța poate fi considerată în culpă, însă, pentru admiterea prezentei plângeri, astfel cum s-a reținut și prin încheierea atacată, nu este suficientă doar reținerea faptului că durata procesului, raportat la obiectul cauzei, nu este una rezonabilă, ci era necesar a se verifica existența situațiilor de inacțiune culpabilă a instanței cu privire la îndeplinirea din oficiu a unui act de procedură sau luarea măsurilor prevăzute de lege pentru a se asigura îndeplinirea unui act de procedură, aspecte ce nu se verifică în speță.

Raport la actele de procedură enumerate anterior pentru a putea fi urmărite în succesiunea în care acestea au fost dispuse, Înalta Curte constată faptul că nu poate fi imputată instanței de judecată o atitudine de tergiversare a soluționării cauzei în contextul conduitei procesuale a petenților și al măsurilor adoptate ce denotă o preocupare pentru administrarea probei cu expertiză specialitatea evaluare imobiliară, a cărei completare a fost dispusă din oficiu și a determinat acordarea mai multor termene de judecată, după cum în mod corect a sesizat și instanța învestită cu soluționarea contestației privind tergiversarea procesului.

În plus, se reține că aspectele reclamate de petenți cu referire la modalitatea în care s-a decis administrarea probatoriul ține de judecata cauzei, iar instanța învestită cu prezenta plângere nu se poate prevala de atribuțiile unei instanțe de control judiciar pentru a se pronunța cu privire la modul de instrumentare a dosarului de către instanța de apel, această procedură nefiind concepută de legiuitor ca o modalitate de interferare în judecata cauzei respective, astfel cum petenții solicită.

Este necesar a se preciza că prin dispozițiile art. 525 alin. (3) C. proc. civ., legiuitorul a subliniat limitele învestirii instanței în cadrul acestei proceduri, aceasta neputând să fie sesizată în mod legal decât pentru adoptarea unor măsuri care să conducă la soluționarea cauzei într-un termen optim și previzibil, nu însă în scopul adoptării unor măsuri care să anticipeze soluționarea cauzei; cu atât mai puțin, nu în scopul adoptării unor măsuri prin care procesul să fie, practic, judecat.

Totodată, este necesar a se avea în vedere că nemulțumirea constantă a petenților s-a circumscris nepronunțării instanței de apel asupra excepției tardivității formulării criticilor/obiecțiunilor de către apelantul Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., împotriva raportului de expertiză întocmit de către prima instanță, însă, argumentele în forma expusă nu se circumscriu unei veritabile excepții procesuale prin intermediul căreia s-ar putea invoca neregularități procedural, în sensul reglementat de art. 245 C. proc. civ., câtă vreme tardivitatea nu a fost invocată prin raportare la eventuale obiecțiuni la suplimentele la rapoartele de expertiză depuse în fața instanței de apel, ci în cadrul unor apărări ce au antamat unul dintre motivele de apel deduse judecății de către apelant, urmând a fi cercetate odată cu soluționarea căii de atac.

În consecință, având în vedere că argumentele invocate de petenți nu conturează o încălcare a obligației de către instanța de judecată sub aspectul tergiversării soluționării cauzei, cu depășirea termenului optim și previzibil, raportat la circumstanțele pricinii originare, Înalta Curte, în temeiul art. 525 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva încheierii de ședință din 06 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenții A. și B. împotriva încheierii de ședință din 06 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2022.