ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 793/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 793/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 3 mai 2022
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 18.04.2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2021/a1.1.1.4, petentul A. a formulat contestație privind tergiversarea judecării cauzei cu nr. x/2021/a1.1.1 a acestei instanțe.
În motivare, petentul a indicat art. 522 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., apreciind că se impunea soluționarea procesului de revizuire; totodată, a solicitat să se repună pe rol decizia nr. 793/2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Alba Iulia, în care, în mod greșit, a fost obligat la plata taxei judiciare de timbru.
A considerat că, prin obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru în acest dosar, i-a fost îngrădită accesul, ca deținut, la justiție și s-a făcut o discriminare în sensul art. 1 Protocol nr. 12 și art. 6 din CEDO.
Ca urmare, solicită să fie soluționat dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Alba Iulia, făcând referire la petiția depusă la dosarul cauzei din 4 aprilie 2022, în sensul că se impune repunerea pe rol a căii de atac.
Așadar, a solicitat ca Înalta Curte de Casație și Justiție să dispună repunerea pe rol a dosarului care se află în curs de soluționare la Curtea de Apel Alba Iulia și să se soluționeze cererea de revizuire.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte constată următoarele:
În cauză, se reține că dispozițiile art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.
La alin. (2) al articolului menționat sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare, respectiv:
când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
Astfel, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește, sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.
În acest context, contestația la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care
chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.
Înalta Curte constată însă că situația petentului nu se circumscrie niciunei ipoteze din cele descrise anterior, iar apărările formulate în cadrul acestei proceduri judiciare nu se circumscriu celor prevăzute de textul legal anterior menționat.
Astfel, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrată, la 25 octombrie 2021, sub nr. x/2021/a1, cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva încheierii din 28 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba - Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.
Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și sub forma asistenței prin avocat.
Prin rezoluția din 18 noiembrie 2021, completul învestit cu soluționarea recursului i-a pus în vedere petentului să depună la dosar înscrisurile prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, obligație față de care partea nu s-a conformat.
Prin încheierea din camera de consiliu din 20 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și sub forma acordării asistenței juridice prin avocat, formulată de petentul A., reținând că acesta nu a depus la dosar înscrisuri doveditoare privind veniturile sale și ale familiei, și apreciind că, deși acesta se află în stare de detenție, acest aspect nu echivalează cu lipsa oricăror venituri și nu suplinește obligația legală anterior menționată.
Prin cererea formulată la 21 februarie 2022, petentul A. a formulat calea de atac a reexaminării împotriva încheierii din camera de consiliu din 20 ianuarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.
Prin rezoluția din 3 martie 2022, cererea de reexaminare a fost înaintată, spre soluționare, Completului nr. 8, potrivit art. 15 alin. (3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013.
La 21 martie 2022, doamnele judecător B., C. și D. au formulat cereri de abținere de la soluționarea cererii de reexaminare, care au fost admise prin încheierile de ședință din 24 martie 2022.
Prin încheierea din 24 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 20 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021.
La 14 aprilie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis, în principiu, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 28 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba - Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021 și a fixat termen de judecată la 12 mai 2022.
Față de cele arătate, Înalta Curte constată că termenul rezonabil de cercetare a pricinii nu a fost depășit, iar argumentele expuse în contestația privind tergiversarea procesului nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 522 C. proc. civ., astfel încât nu pot fi primite.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. privind dosarul nr. x/2021.1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. privind dosarul nr. x/2021.1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Cu drept de plângere în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 mai 2022.