ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 471/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 26 noiembrie 2021, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2021/a2, cererea de reexaminare formulată de revizuenta A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2021 al aceleiași instanțe, respectiv a unei taxe judiciare de timbru de 200 RON pentru soluționarea cererii de revizuire și a unei taxe judiciare de timbru de 100 RON pentru judecata cererii de repunere pe rol.

Petenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. g) și art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și a celor ale art. 186 C. proc. civ., în raport de prevederile art. 1 alin. (3), art. 3 alin. (5) și art. 21 alin. (1)-(3) din Constituția României.

Prin încheierea din camera de consiliu din 2 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins, ca inadmisibilă cererea de reexaminare formulată de revizuenta A. cu privire la taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON stabilită în sarcina sa în dosarul nr. x/2021, pentru judecata cererii de revizuire. A respins, ca nefondată, cererea de reexaminare formulată de revizuenta A. cu privire la taxa judiciară de timbru în valoare de 100 RON, stabilită în sarcina sa în același dosar, pentru soluționarea cererii de repunere a cauzei pe rol. A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 186 C. proc. civ.. A admis cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013 și a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu această excepție de neconstituționalitate, invocată de revizuenta A. prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 3 alin. (5) și art. 21 alin. (1)-(3) din Constituția României.

Împotriva încheierii din camera de consiliu din 2 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs revizuenta A., criticând soluția dată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 186 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor expuse în memoriul depus la 16 februarie 2022, recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, ignorând legătura de cauzalitate a excepției cu cauza în care aceasta a fost ridicată.

Consideră că, în raport de obiectul litigiului pe care l-a dedus judecății - acțiune în răspundere civilă delictuală - recurenta beneficia de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

Susține că, în ceea ce privește soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția menționată, Curtea de Apel București a adăugat la lege, prin crearea altor condiții pentru admisibilitatea excepției, pe care legiuitorul nu le-a instituit.

Apreciază că instanța trebuia să verifice cerințele prevăzute strict și limitativ de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv invocarea în scris a excepției, în fața instanței și cu privire la o lege sau ordonanță aflată în vigoare, inexistența unei decizii a Curții Constituționale prin care dispozițiile legale să fi fost declarate anterior neconstituționale și legătura de cauzalitate a excepției cu cauza.

Susține că această din urmă condiție este îndeplinită, de vreme ce neconstituționalitatea art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 a fost invocată în faza prealabilă a regularizării a taxei judiciare pentru cererea de revizuire, iar neconstituționalitatea dispozițiilor art. 186 C. proc. civ. a fost ridicată în faza soluționării cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Susține că legiuitorul a stabilit, prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, ca normele vizate de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a acesteia, atât în cea curentă, cât și în cea anterioară momentului invocării acesteia.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 ianuarie 2022, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția completului din 27 ianuarie 2022, s-a stabilit termen pentru soluționarea cererii de recurs la 3 martie 2022.

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 207/R din 25 iunie 2020 și a încheierilor aferente, pronunțate de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2015, a deciziei civile nr. 633/R din 14 decembrie 2020 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2020 și a deciziei civile nr. 1121/A din 5 iulie 2019 pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2015.

La termenul de judecată din 18 mai 2021, față de lipsa părților și de faptul că acestea nu au solicitat soluționarea în lipsă, Curtea de Apel Brașov a suspendat judecata cererii de revizuire în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 12 noiembrie 2021, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol, fiind citată, pentru, soluționarea acesteia, cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în valoare de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii de repunere pe rol, ca netimbrate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. x/2021/a2, la 26 noiembrie 2021, recurenta a solicitat reexaminarea taxelor judiciare de timbru stabilite în dosarul nr. x/2021, pentru soluționarea cererilor de revizuire și de repunere pe rol. Totodată, a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. g) și art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și ale art. 186 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 3 alin. (5) și art. 21 alin. (1)-(3) din Constituția României.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 186 C. proc. civ. a fost respinsă, ca inadmisibilă, de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin încheierea din camera de consiliu din 2 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, reținându-se că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, deoarece soluționarea acesteia nu depinde de prevederile legale atacate pe această cale.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta, criticând-o pentru nelegalitate și susținând că cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă, de vreme ce excepția de neconstituționalitate poate fi invocată în orice fază a procesului, inclusiv în cea a reexaminării taxei judiciare de timbru, iar excepțiile ridicate în cauză au legătură cu soluționarea cauzei.

Criticile recurentei sunt nefondate.

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază procesuală, oricare ar fi obiectul acesteia.

Din interpretarea logico-juridică a acestui text normativ rezultă că excepția de neconstituționalitate poate fi invocată în orice fază procesuală, oricare ar fi obiectul acesteia, cu condiția să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Recurenta dă o interpretare nelegală acestor dispoziții, în contradicție cu doctrina și jurisprudența constantă în materie, apreciind că normele a căror neconstituționalitate o invocă pot să fie incidente în orice fază procesuală a litigiului, chiar dacă nu sunt necesare dezlegării cauzei în curs de soluționare și asupra căreia instanța urmează a se pronunța.

Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa, că "cerința stabilită de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca dispozițiile de lege criticate pe calea excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, privește incidența în cauză a acestor dispoziții de lege, respectiv faptul de a fi aplicabile în litigiile în care se invocă excepția de neconstituționalitate, având aptitudinea de a genera efecte juridice diferite în cauză, după cum Curtea Constituțională constată sau nu neconstituționalitatea acestora" (decizia nr. 358 din 23 mai 2019).

Astfel, excepția de neconstituționalitate poate fi utilizată doar în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unor dispoziții legale care au legătură cu soluționarea cauzei.

Cu privire la condiția care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei, este necesar să se realizeze o analiză prin care să stabilească interesul procesual al petentei asupra rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

În cauză, acest element de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate nu este îndeplinit.

Astfel, petenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 186 C. proc. civ. în procedura reexaminării formulate împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru stabilite pentru soluționarea cererii de revizuire și a cererii de repunere pe rol a acesteia, cu soluționarea cărora a învestit Curtea de Apel Brașov.

Or, astfel cum s-a arătat, excepția de neconstituționalitate a fost invocată în procedura reexaminării formulate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru soluționarea cererii de revizuire, cererea de reexaminare fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea supusă recursului, întrucât s-a constatat că o cerere identică a fost anulată (ca tardivă) prin încheierea din 13 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2021.

Cât privește cererea de repunere pe rol, se constată că aceasta a fost anulată, ca netimbrată, prin încheierea din 8 februarie 2022, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021.

În raport de aceste argumente, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, respectiv existența legăturii dintre excepție și fondul cauzei deduse judecății.

Prin urmare, nu poate fi reținută nelegalitatea încheierii atacate cu recurs, întrucât controlul judiciar căruia aceasta i se supune vizează numai încălcarea normelor de drept material aplicabile cauzei, iar nu a celor străine de soluționarea ei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din 2 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din 2 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2022.