ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1858/2022

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 13 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a învederat petentului A. că taxa judiciară de timbru este de 0 (zero) RON, întrucât dosarul are ca obiect contestație formulată în baza Legii nr. 211/2004, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei măsuri, petentul A. a formulat cerere de reexaminare, manifestându-și dorința de a plăti o taxă simbolică, având în vedere că apreciază activitatea Ministerului de Justiție.

Prin încheierea din 13 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins cererea de reexaminare formulată de petent și a aplicat acestuia amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

Recursul

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat recurs.

În cuprinsul criticilor, recurentul a arătat că este persoană vătămată, prejudiciată, păgubită, abuzată, victimizată și hărțuită de autorități, cu încălcarea legilor interne și a tratatelor internaționale la care România este parte.

A invocat conflicte și contradicții constituționale, apreciind că instituțiile statului sunt corupte și nu respectă legile, sens în care a solicitat efectuarea unui control al tuturor actelor normative de către Curtea Constituțională.

II. Considerentele Înaltei Curți

Asupra excepției nulității recursului de față, invocată din oficiu, reține următoarele:

Potrivit art. 148 din C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…) semnătura", iar conform art. 194 din același cod, "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: (…) f) semnătura".

Înalta Curte reține că semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul actului procedural de învestire a instanței, pe care l-a semnat, iar sancțiunea prevăzută pentru lipsa semnăturii, care este un element esențial al cererii, este nulitatea, conform art. 196 alin. (1) din C. proc. civ.

Legiuitorul a reglementat, însă, și obligația instanței de a pune în vedere părții că are posibilitatea, într-un anumit termen, de a îndrepta neregularitățile actului de procedură. În acest sens, art. 177 din C. proc. civ. prevede că ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităților actului de procedură.

Astfel, deși lipsa semnăturii este sancționată cu nulitatea cererii de chemare în judecată, potrivit art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta poate fi acoperită în condițiile alin. (2) al aceluiași articol, în tot cursul judecății în fața primei instanțe.

Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor la care este legal citat, fiind înștiințat în acest sens prin citație. În cazul în care reclamantul este prezent la termen, acesta va semna cererea chiar în ședința în care a fost invocată nulitatea.

În cauză, prin rezoluția de primire din 19 mai 2022, recurentului i s-a pus în vedere să semneze cererea de recurs, sub sancțiunea anulării, în conformitate cu dispozițiile legale citate anterior, fiind înștiințat în acest sens potrivit dovezii de înmânare aflate la fila x.

La termenul de judecată din 8 iunie 2022, cauza a fost amânată, menținându-se obligația legală a recurentului anterior amintită, iar recurentul a fost citat pentru termenul acordat cu aceeași mențiune, potrivit înștiințării de la fila x.

Întrucât nu s-a conformat obligației legale de a depune la dosar un exemplar semnat al cererii și nici nu s-a prezentat, personal, pentru a semna memoriul de recurs, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă stabilite sub sancțiunea nulității.

În egală măsură, Înalta Curte reține nulitatea recursului și din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., chestiune invocată din oficiu.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin încheierea din 13 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins cererea de reexaminare formulată de petent și a aplicat acestuia amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsește nicio critică referitoare la soluția de respingere a cererii de reexaminare sau a aplicării amenzii judiciare.

Înalta Curte constată că susținerile exprimate de recurent vizează chestiuni ce nu țin de fondul litigiului dedus judecății, acesta arătând că hărțuit de autorități, cu încălcarea legilor interne și a tratatelor internaționale la care România este parte.

Înalta Curte reamintește că motivarea recursului implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a întemeiat soluția, exigență care nu este îndeplinită în speța de față în ceea ce privește afirmațiile din recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A., împotriva încheierii din 31 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2022.