ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 859/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la data de 19 august 2020, petenții A. și B., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți prin acordul soților, păstrarea numelui dobândit în urma căsătoriei, respectiv acela de C., exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorilor D. și E., stabilirea locuinței minorilor la reședința mamei din Franța, orașul Paris, exercitarea autorității părintești, fără stabilirea unei pensii de întreținere sau a unui program de vizitare și fără motivarea hotărârii de divorț.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 373 lit. 1, art. 483, art. 496 și art. 499 din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2872/CC/2020 din 06 octombrie 2019, Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivare, această instanță a reținut că părțile nu mai au locuința în țară, petenții fiind stabiliți în Franța. Totodată, instanța a arătat că din conținutul cererii de chemare în judecată, nu reiese că aceștia au convenit să se adreseze Judecătoriei Deva, pentru a fi incidente prevederile art. 915 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, instanța a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum acestea au fost interpretate prin decizia nr. 20/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, prin sentința nr. 7888/2019 din 08 decembrie 2020, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că părțile au convenit expres ca Judecătoria Deva să fie cea competentă în legătură soluționarea cererii privind desfacerea, prin acordul părților, a căsătoriei lor și ca atare, devin incidente prevederile art. 915 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare a fost legal învestită în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin prezentul demers judiciar, petenții au învestit instanța de judecată pentru a se pronunța asupra desfacerii, prin acordul soților, a căsătoriei încheiate între părți, păstrarea numelui dobândit în urma căsătoriei, respectiv acela de C., exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorilor D. și E., stabilirea locuinței minorilor la reședința mamei din Franța, orașul Paris, exercitarea autorității părintești, fără stabilirea unei pensii de întreținere sau a unui program de vizitare și fără motivarea hotărârii de divorț.

Conform art. 915 din C. proc. civ. "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București."

În cauza de față, ambele părți locuiesc în străinătate, respectiv în Franța, orașul Paris, astfel cum rezultă din actele dosarului .

Într-o atare situație, instanța competentă să soluționeze pricina se stabilește potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., părțile putând conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România, iar, în lipsa unui asemenea acord, cererea este de competența Judecătoriei Sectorului 5 București.

Instanțele aflate în conflict, Judecătoria Deva și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, reținând incidența acelorași dispoziții legale, anume art. 915 alin. (2) C. proc. civ., însă au apreciat diferit cerința vizând exprimarea, în mod expres, a acordului părților în ceea ce privește alegerea judecătoriei care să soluționeze cererea de divorț.

În acest sens, prin decizia nr. 20 din data de 24 octombrie 2016, pronunțată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1049 din data de 27 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că este necesar ca acordul părților cu privire la "alegerea instanței care urmează a soluționa acțiunea de divorț să fie exprimat expres, în formă scrisă, iar, în situația în care litigiul este pendinte, și verbal în fața instanței. În ambele cazuri, manifestarea de voință a părților în sensul opțiunii pentru o anumită instanță trebuie să rezulte explicit fie din cuprinsul convenției, fie din susținerile formulate în scris sau oral în fața instanței de judecată."

Din înscrisul aflat la dosarului nr. x/2020 a Judecătoriei Deva, reiese că părțile, prin procura autentificată la biroul notarului public F. sub nr. x din 18 august 2020, anterior sesizării instanței de judecată, 19 august 2020, au mandatat pe avocat G. să îi reprezinte cu drepturi depline în legătură cu desfacerea căsătoriei lor în fața Judecătoriei Deva, manifestându-și astfel, în mod clar și neechivoc, opțiunea în legătură cu instanța competentă să soluționeze cererea acestora.

Înalta Curte reține că din conținutul procurii încheiate în formă autentică, anterior menționată, rezultă explicit și fără echivoc că părțile și-au manifestat, în mod expres, voința ca instanța care urmează să judece pricina să fie Judecătoria Deva.

Prin urmare, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, reținând că părțile și-au exprimat acordul expres ca litigiul să fie judecat de către Judecătoria Deva, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, având ca obiect divorț, în favoarea Judecătoriei Deva.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de petenții B. și A., având ca obiect "divorț", în favoarea Judecătoriei Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de petenții B. și A., având ca obiect "divorț", în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2021.