ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 604/2020

Ședința publică din data de 23 martie 2022

Deliberând asupra cauzei constată următoarele:

I. Circumstațele cauzei

Prin încheierea din 10 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. cu privire la cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov.

Împotriva acestei încheieri a formulat plângere petentul A., cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data 28 februarie 2022, dosarul fiind repartizat, aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 10.

În motivarea plângerii, formulată într-o manieră prolixă și ambiguă, petentul a susținut, în esență, că instanța care a soluționat contestația a încălcat jurisprudența Curții Constituționale a României, respectiv Decizia nr. 604/2020, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 976 din 22 octombrie 2020, și principiul "nimeni nu poate judeca propria sa cauză".

A mai arătat petentul că, în mod eronat, cererea sa a fost înregistrată ca fiind contestație la tergiversarea cauzei nr. 636/64/2021, în realitate fiind contestație la tergiversarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Brașov, neînregistrat în sistemul Ecris, care trebuia soluționat de Curtea de Apel Brașov, dosar care a fost declinat la Tribunalul Brașov și a format obiectul dosarului nr. x/2021 (neînregistrat în Ecris), instanța soluționându-și propria tergiversare. Dosarul privind tergiversarea nesoluționării dosarului nr. x/2020 de către Curtea de Apel Brașov trebuia soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, dată diind Decizia nr. 604/2020 a Curții Constituționale.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele formulate și de dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată. La alin. (2) al acestui articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

De asemenea, art. 524 C. proc. civ. reglementează forma contestației și procedura înaintea instanței care judecă procesul.

Cu referire la acest text legal, prin decizia Curții Constituționale nr. 604/16.07.2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 976/22.10.2020, invocată de către petent în cuprinsul plângerii, a fost declarat neconstituțional art. 524 alin. (3) C. proc. civ., reținându-se că acesta încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituția României, respectiv art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

S-a reținut, prin decizia de neconstituționalitate menționată, că judecarea contestației privind tergiversarea procesului de către același complet care soluționează fondul cauzei contravine dreptului la un proces echitabil, în componenta imparțialității obiective, astfel încât textul legal a fost înlăturat de la aplicare prin mecanismul de contencios constituțional.

Este de observat însă că art. 524 alin. (3) C. proc. civ. reglementa soluționarea contestației la tergiversare de către completul învestit cu judecarea cauzei, iar nu de către instanța învestită, așa cum prevăd dispozițiile art. 524 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare, conform cărora "Contestația se formulează în scris și se depune la instanța învestită cu soluționarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecății".

De asemenea, se reține că nu au intrat în sfera analizei de neconstituționalitate dispozițiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ., care reglementează calea de atac împotriva încheierii prin care se respinge contestația la tergiversare, respectiv plângerea, pe care această normă o dă în competența instanței ierarhic superioare.

Din interpretarea acestor două texte de lege în vigoare și aplicabile cauzei pendinte, rezultă că, în lipsa unor prevederi care să substituie textul legal declarat neconstituțional, este vorba de o procedură judiciară în două trepte, respectiv contestație, a cărei soluționare se circumscrie competenței instanței învestite cu judecarea procesului în cadrul căruia se ridică problema tergiversării și plângere, a cărei soluționare revine instanței superioare celei care a respins o astfel de contestație.

În raport cu cele arătate, contrar argumentelor petentului, competența de soluționare a contestației la tergiversare aparține instanței învestite cu judecarea litigiului raportat la care se formulează asemenea solicitare, dar de către un alt complet decât cel învestit cu soluționarea fondului, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 604/2020 a Curții Constituționale, potrivit cărora "Această cerere nu poate fi calificată ca o cerere cu caracter accesoriu deduse soluționării instanței judecătorești, pentru că ea nu vizează dreptul subiectiv pretins, ci o chestiune obiectivă referitoare la lentoarea procedurii judiciare pentru că se referă chiar la conduita instanței în cursul desfășurării procesului. Prin urmare, este exclusă posibilitatea ca aceasta să fie judecată de același complet care soluționează fondul, acestuia lipsindu-i imparțialitatea obiectivă."

Totodată, se reține că, în considerentele deciziei, Curtea Constituțională nu se referă la soluționarea contestației de către o altă instanță, ci de către un alt complet de judecată, decât cel învestit cu soluționarea cauzei pe fond.

În cauză, în considerentele încheierii atacate, curtea de apel a reținut că, în conformitate cu Decizia CCR nr. 604/2020, s-a dispus înregistrarea separată și repartizarea contestației la tergiversarea dosarului nr. x/2021, spre soluționare, unui alt complet de judecată, fiind constituit, la data de 06 ianuarie 2022, dosarul nr. x/2021.

Prin urmare, în raport cu cele expuse, sunt nefondate criticile petentului că instanța și-a judecat propria cauză și că Înalta Curte era instanța competentă să judece contestația la tergiversarea dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov, întrucât, pe de o parte, cererea având ca obiect contestația la tergiversare nu are natura unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești pentru a fi soluționată de către instanța superioară, iar pe de altă parte, rămânerea dosarului în cadrul instanței învestite cu soluționarea cauzei, dar trimiterea la un alt complet al aceleiași instanțe pentru analizarea problemei tergiversării, așa cum s-a procedat în speță, reprezintă o cale mai eficientă în asigurarea celerității pe care o reclamă o astfel de procedură.

Totodată, se reține că, prin cererea formulată, petentul nu a evidențiat niciun aspect din cele prevăzute de art. 522-525 C. proc. civ. și nici nu a adus argumente care să combată cele reținute prin încheierea atacată, petentul exprimându-și mai degrabă nemulțumirile legate de modul de soluționare a dosarelor în care este parte.

Ca atare, se constată că premisele la care fac trimitere textele de lege anterior indicate nu se regăsesc în speță, cu atât mai mult cu cât dosarul față de care s-a apreciat că judecata se prelungește în mod nejustificat a primit o soluție.

Se constată astfel că, în mod legal, curtea de apel a apreciat, prin încheierea atacată, că în cauză nu este vorba despre o tergiversare a procesului dată fiind soluționarea definitivă la data de 06 ianuarie 2022, prin decizia nr. 1/R/CC/2022, a dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, reținând că, în mod corect, Curtea de Apel Brașov a respins contestația la tergiversarea procesului, ca rămasă fără obiect, în temeiul art. 525 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2021.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 23 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.