ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2110/2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 29 mai 2023, sub dosar nr. x/1285/2023, reclamanta A S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B GMBH și C S.R.L., a solicitat instanței să dispună rezoluțiunea contractului de furnizare nr. 500/30.05.2019 încheiat între reclamantă și pârâta de rândul 1, având ca obiect combinele de recoltat struguri achiziționate de reclamantă de la societatea pârâtă de rândul 1, marca (...) (cu seriile (...)/19120 și (...)/19121), având în vedere neexecutarea culpabilă a obligației contractuale esențiale a pârâtei de rândul 1 privind instruirea reclamantei și a angajaților acesteia în privința utilizării bunurilor achiziționate, respectiv pentru neexecutarea obligației de efectuare a reviziilor tehnice în etapa de punere în funcțiune a utilajelor, anterior recepției finale (calitative) a acestora; repunerea părților în situația anterioară, cu consecința obligării pârâtei de rândul 1 la plata și restituirea către reclamantă a prețului contractului, respectiv suma de 176.000 de euro, în echivalent lei la data plății (la cursul BNR de la data plății) ca urmare a pronunțării rezoluțiunii judiciare a contractului nr. 500/30.05.2019, petit accesoriu petitului de rezoluțiune nr. 1; cu titlu de daune interese, obligarea pârâtelor la plata spezelor bancare ale reclamantei derivate din contractul de credit nr. 7955142/19.07.2019 încheiat de aceasta cu Banca D S.A. pentru achiziționarea utilajelor obiect al contractului, respectiv plata către reclamantă a sumei de 160.647,48 lei reprezentând dobânda bancară și comisioanele bancare deja achitate până la data de 30.04.2023 inclusiv, precum și obligarea, în continuare, a pârâtelor la plata tuturor spezelor bancare viitoare (e.g. comisionul de rambursare anticipată, dobânzile și comisioanele viitoare ș.a.) de la data încheierii contractului de credit și până la data restituirii efective a prețului contractului nr. 500/30.05.2019, cu titlu de daune-interese; obligarea pârâtelor și la plata daunelor-interese în cuantum de 425.361 86 lei calculate astfel: suma de 350.228 lei, reprezentând contravaloarea cantității de struguri pierdută („recolta pierdută”) ca urmare a imposibilității reclamantei de a folosi utilajele descrise la petitul nr. 1 din acțiune datorită lipsei absolute a executării obligației de instruire a angajaților reclamantei de către pârâta de rândul 1 și suma de 75.133,86 lei reprezentând contravaloarea închirierii altor utilaje marca (...) pentru recoltarea producției agricole din anul 2019; obligarea pârâtelor la plata daunelor-interese în cuantum de 106.613 lei reprezentând contravaloarea salariilor achitate muncitorilor zilieri și a obligațiilor fiscale plătite către bugetul statului aferente acestor venituri, persoane angajate de reclamantă pentru campania de recoltare din anul 2020, ca urmare a imposibilității absolute și obiective de folosire a utilajelor achiziționate marca (...) datorită lipsei instructajului convenit contractual, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtele B GMBH și C S.R.L. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei de rândul 2, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Specializat Cluj, prin sentința civilă nr. 424/2024 din 5 martie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de pârâte și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A S.R.L., în favoarea Tribunalului Galați.

În motivarea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, s-a reținut că a fost avută în vedere configurația cadrului procesual stabilit de către reclamantă, așa încât, instanța competentă să judece cererea de chemare în judecată atât în materie contractuală (față de pârâta B GMBH), cât și în materie delictuală (față de pârâta S.C. C S.R.L. Brăila) este instanța competentă din punct de vedere material din județul Galați, locul de executare a contractului și cel de producere a prejudiciului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, conform dispozițiilor art. 113 pct. 3 si 9 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, la 25 aprilie 2024, sub același nr. de dosar.

La termenul de judecată din 23 septembrie 2024, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați invocată de reclamantă și a reținut cauza spre soluționare pe excepția invocată.

Tribunalul Galați – Secția a II-a Civilă, prin sentință civilă nr. 212 din 7 octombrie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A S.R.L., favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că atunci când legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate, revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ., iar reclamanta a înțeles să sesizeze Tribunalul Cluj, ca instanță de la sediul pârâtei.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Specializat Cluj și Tribunalul Galați – Secția a II-a Civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 16 octombrie 2024, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați – Secția a II-a Civilă.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanta A S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B GMBH și C S.R.L., Înalta Curte reține că, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107 mai sunt competente: (...) instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar și în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Potrivit art. 5 din contractul de furnizare nr. 500 încheiat între reclamantă și pârâta de rândul 1 la data de 30 mai 2019, „părțile convin asupra locului de livrare ca fiind sediul clientului”.

Prin actul adițional nr. 1 încheiat la data de 19 august 2019, reclamanta și pârâta de rândul 1 au convenit asupra modificării art. 5 din contract, stabilind că bunurile care fac obiectul prezentului contract vor putea fi descărcate la sediul clientului în data de 19 august 2019.

În ceea ce privește sediul, reclamanta a susținut că sediul social ar fi situat în Cluj Napoca, în timp ce pârâta a susținut că părțile au convenit ca livrarea utilajului de recoltat struguri să se efectueze la sediul secundar al reclamantei situat în sat (...), (...), județ Galați, așa cum au și procedat părțile, încheind în acest sens procesul-verbal de recepție și punere în funcțiune din data de 19 august 2019, la Târgu Bujor.

In acest context, se constată că interpretarea reclamantei este contrară înțelegerii dintre reclamantă și pârâta de rândul 1 de la momentul încheierii contractului, înțelegere care rezultă, atât din cuprinsul clauzelor contractuale, cât și din conduita ulterioară a părților.

Astfel, sediul secundar din județul Galați, așa cum este menționat în lista de control emisă de ONRC este sediul unde pot fi realizate activitățile menționate în cuprinsul actului, inclusiv cele de cultivare și recoltare a strugurilor care presupun utilizarea combinei de recoltat struguri, care a făcut obiectul contractului dintre reclamantă și pârâta de rândul 1, context în care, se prezumă rezonabil că utilajul era necesar recoltării strugurilor cultivați la ferma situată la sediul secundar al reclamantei din județul Galați și nu pentru a fi utilizată la sediul social situat în zona centrală a municipiului Cluj Napoca unde, potrivit mențiunilor din registrul comerțului, se desfășoară „activități proprii de birou pentru societate”.

Totodată, trebuie avut în vedere și scopul încheierii contractului prin care reclamanta a achiziționat combina de recoltat struguri care este mai mult decât evident și nu necesită o argumentație suplimentară, precum și conduita părților ulterior încheierii contractului.

În acest sens, s-a reținut că utilajul a fost livrat la data de 19 august 2019, dată convenită prin actul adițional nr. 1, la Târgu Bujor, județ Galați, ocazie cu care, potrivit clauzelor contractuale, părțile au efectuat recepția și punerea în funcțiune a utilajului, astfel încât, concluzia că reclamanta și pârâta de rândul 1 au avut în vedere, pentru livrarea bunului, sediul secundar al reclamantei din județul Galați și nu sediul social al acesteia din Cluj Napoca, rezultă atât din clauzele contractuale, cât și din conduita ulterioară a părților.

De asemenea, referirea la sediul social la care a făcut trimitere reclamanta nu poate fi primită, întrucât art. 5 din contract, care reglementează locul de livrare, face trimitere la „sediul clientului”, nu la sediul social sau la cel secundar.

În aceste condiții, se constată că nu poate fi primită interpretarea reclamantei cu privire la sediu, respectiv la locul prevăzut pentru executarea contractului, întrucât aceasta reprezintă o interpretare în sensul strict literal al termenilor, contrară dispozițiilor art. 1266 C. civ., potrivit cărora „(1) Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor. (2) La stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului”.

În acest context, se reține că prin interpretarea reclamantei se omite scopul pentru care s-a convenit asupra livrării în modalitatea descrisă, și anume, acela de a permite recepția, inspecția și testarea utilajului, conform art. 9 din contractul de furnizare nr. 500/30 mai 2019, în condițiile în care „verificarea funcționării produselor în parametri indicați de documentația aferentă” - art. 9 lit. b) din contract nu s-ar fi putut realiza la sediul din Cluj Napoca.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Galați – Secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați – Secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2024.