ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 60/2014

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

La data de 16 noiembrie 2011,

contestatorii B.I.D. și B.D.T. au formulat contestație în anulare împotriva

deciziei civile nr. 2706 din 21 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș

în Dosarul nr. 4128/205/2009, solicitând admiterea acesteia și anularea

deciziei, cu consecința rejudecării recursului.

În motivarea

contestației în anulare s-a solicitat punerea în posesie a contestatorului B.T.

și s-a arătat că cei doi contestatori dețin înscrisuri prin care se atestă

proprietatea asupra suprafeței de 0,22 ha. din punctul "Dealul

Morii", sat Livezeni, respectiv hotărâri judecătorești irevocabile,

chitanța de vânzare-cumpărare din 15 august 1992 și acte primare din 1926,

validate.

S-a expus

situația de fapt, potrivit căreia intimații nu au drept asupra terenului, toate

actele acestora fiind false.

Prin decizia

civilă nr. 1681 din 30 mai 2012, Tribunalul

Argeș a respins contestația în anulare, reținând

următoarele considerente:

Conform

dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. l C. proc. civ., pot fi atacate cu

contestație în anulare hotărârile irevocabile, atunci când procedura de citare

cu contestatorul pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită

potrivit cerințelor legale, iar potrivit pct. 2 al aceluiași articol, pot fi

atacate cu contestație în anulare hotărârile irevocabile, atunci când hotărârea

a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență, dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea

apelului sau recursului.

Tribunalul a

constatat că niciuna dintre aceste ipoteze nu se regăsește în cauză, dar nici

nu a fost indicată de contestatori ca motiv de contestație în anulare.

Potrivit art. 318

C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau, când instanța,

respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Tribunalul a

constatat că nici acest motiv de contestație, prin cele două teze ale sale, nu

se regăsește în cauză, nemulțumirile contestatorilor vizând aspecte ce țin de

soluționarea în fond a pricinii lor.

Instanța de

recurs s-a pronunțat în mod evident asupra motivelor de recurs formulate de

contestatorii de față, iar în ceea ce privește motivul de contestație în

anulare prevăzut de teza I a art. 318 C. proc. civ., tribunalul a reținut că

această prevedere, potrivit căreia o hotărâre dată în

recurs

poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la

erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului, ca respingerea greșită ca tardiv a unei recurs, anularea greșită ca

netimbrat, ori făcut de o persoană Iară calitate și altele asemănătoare, pentru

verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Pentru aceste

motive, în baza art. 317 și urm. C. proc. civ., tribunalul a respins

contestația în anulare.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel contestatorii B.I.D. și B.D.T.

Prin decizia nr.

88 din 22 mai 2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,

a respins, ca inadmisibil, apelul

declarat de contestatori, reținând în motivarea acestei soluții următoarele

considerente:

În conformitate

cu dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile date în primă

instanță de judecătorie sunt supuse apelului ia tribunal, iar hotărârile date

în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel”.

Apelul în

cauză nu privește o hotărâre din cele prevăzute de textul mai sus citat.

Potrivit

dispozițiilor art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea împotriva căreia

contestatorii au formulat calea de atac a apelului este irevocabilă, așa încât

apelul este inadmisibil.

Împotriva deciziei

curții de apel au declarat recurs reclamanții B.I.D. și B.D.T.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenții au susținut, în esență, că dețin înscrisuri

prin care se atestă proprietatea asupra suprafeței de 0,22 ha. din punctul

"Dealul Morii", sat Livezeni, respectiv hotărâri judecătorești

irevocabile, chitanța de vânzare-cumpărare din 15 august 1992 și acte primare

din 1926, validate și că toate hotărârile pronunțate în cauză sunt false.

La termenul

din 16 ianuarie 2014, instanța a invocat din oficiu excepția nulității

recursului,

pe care o va

analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o

va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit

art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art.

304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai

pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în cuprinsul acestui

articol.

În cuprinsul

cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurenții își exprimă

nemulțumirea în legătură cu soluțiile pronunțate de instanțe pe parcursul

soluționării procesului de fond, deși prin decizia recurată s-a respins, ca

inadmisibil, apelul declarat împotriva hotărârii tribunalului.

Recurenții nu

au formulat critici care sa aibă legătură cu decizia recurată, ci au arătat

care sunt argumentele pentru care ar ti trebuit să fie admisă cererea lor de

chemare în judecată care, însă nu privesc considerentele de fapt și de drept

reținute de instanță în justificarea soluției sale.

Or, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume

imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice

nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

Așa fiind, cum

aspectele invocate de recurenții-reclamanți nu se grefează pe conținutul

deciziei atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică,

Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art.

306 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând

excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamanții B.I.D. și B.D.T. împotriva deciziei civile

nr. 88 din 22 mai 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.