ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 590/2014

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2161

din 9 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat

de reclamanții G.V.V., N.V. și G.E. împotriva deciziei nr. 249/ A din 7 aprilie

2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a casat decizia atacată precum și sentința nr. 1802 din

25 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă și a trimis cauza

acestei din urmă instanțe pentru rejudecare.

Împotriva

acestei decizii reclamantul G.E. a formulat contestație în anulare, în temeiul art.

318 teza a doua C. proc. civ., susținând că instanța de recurs a omis, din

greșeală, să cerceteze motivul de recurs privitor la preluarea cu titlu, de

către stat, a imobilului în litigiu.

Contestația

în anulare astfel formulată este inadmisibilă.

Dispozițiile

art. 318 teza a doua C. proc. civ. prevăd că se poate formula contestație în

anulare numai în situația în care instanța, respingând recursul ori admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de

modificare sau de casare.

Din analiza

textului de lege menționat rezultă că acesta este aplicabil doar în ipoteza în

care instanța respinge în totalitate sau admite în parte pe fond recursul,

omițând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut conduce spre o altă

soluție și nu atunci când admite în totalitate recursul si trimite cauza spre

rejudecare, deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea cauzei, ceea ce

excede contestației în anulare.

Contestația

în anulare specială, astfel cum a fost reglementată prin textul invocat ca

temei al căii extraordinare de atac, poate fi exercitată numai în condițiile

limitativ prevăzute de acest text, motivele acesteia neputând fi extinse, prin

analogie, la alte situații decât cele vizate în mod expres de legiuitor.

Nefiind

întrunite cerințele de admisibilitate a contestației în anulare, Înalta Curte

apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată și o va admite,

respingând ca inadmisibilă contestația în anulare formulată în cauza.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.E.

împotriva deciziei nr. 2161 din 9 martie 2011 a înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1859/2/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 19 februarie 2014.