Decizia nr. 590/2014 — ÎCCJ, Secția I civilă · Dosar nr. 1859/2/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2161 din 9 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanții G.V.V., N.V. și G.E. împotriva deciziei nr. 249/ A din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia atacată precum și sentința nr. 1802 din 25 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă și a trimis cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecare. Împotriva acestei decizii reclamantul G.E. a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 318 teza a doua C. proc. civ., susținând că instanța de recurs a omis, din greșeală, să cerceteze motivul de recurs privitor la preluarea cu titlu, de către stat, a imobilului în litigiu.

Contestația în anulare astfel formulată este inadmisibilă. Dispozițiile art. 318 teza a doua C. proc. civ. prevăd că se poate formula contestație în anulare numai în situația în care instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Din analiza textului de lege menționat rezultă că acesta este aplicabil doar în ipoteza în care instanța respinge în totalitate sau admite în parte pe fond recursul, omițând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut conduce spre o altă soluție și nu atunci când admite în totalitate recursul si trimite cauza spre rejudecare, deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea cauzei, ceea ce excede contestației în anulare.

Contestația în anulare specială, astfel cum a fost reglementată prin textul invocat ca temei al căii extraordinare de atac, poate fi exercitată numai în condițiile limitativ prevăzute de acest text, motivele acesteia neputând fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele vizate în mod expres de legiuitor. Nefiind întrunite cerințele de admisibilitate a contestației în anulare, Înalta Curte apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată și o va admite, respingând ca inadmisibilă contestația în anulare formulată în cauza.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.E. împotriva deciziei nr. 2161 din 9 martie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1859/2/2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 februarie 2014.