ÎCCJ, Decizia nr. 239/2024

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, sub nr. x/2020, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Sfântu Gheorghe și Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe au solicitat obligarea pârâților la modificarea HCL nr. 93/1999, HCL nr. 49/2011, HCL nr. 20/2013, HCL nr. 395/2015 și HCL nr. 27/2016, precum și includerea terenului extravilan identificat prin CF nr. x Sfântu Gheorghe, A1, nr. cad. x, în suprafață de 1182 mp, ca teren intravilan în P.U.G. actual al Municipiului Sfântu Gheorghe.

Prin încheierea din 18 iunie 2020, Tribunalul Covasna, secția Civilă, a dispus suspendarea judecarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, prin încheierea din 28 ianuarie 2021, aceeași instanță a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamanții A. și B. și a menținut măsura suspendării judecății prin acordul părților dispusă anterior prin încheierea din data de 18 iunie 2020 a Tribunalului Covasna.

Împotriva încheierii din 28 ianuarie 2021 a Tribunalului Covasna, secția Civilă, reclamanții A. și B. au declarat recurs, înregistrat la data de 19 februarie 2021 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020/a1.

Prin încheierea din 13 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecata cauzei conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 298/R/2022 din 05 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării, invocată de instanță din oficiu, și, în consecință, a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenții A. și B. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul Covasna – secția Civilă în dosarul nr. x/2020.

Împotriva Deciziei nr. 298 din 5 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în rejudecare, anularea în parte a încheierii din data de 28 ianuarie 2021.

Prin încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2023, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva Deciziei nr. 298/R/2022 din 5 mai 2022 a Curții de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal.

La data de 9 aprilie 2024, recurenții B. și A. au formulat o cerere de repunere pe rol a dosarului, fără a solicita și judecarea cauzei în lipsa părților. Prin rezoluția completului de judecată, cererea a primit termen pentru soluționare la data de 11 iunie 2024.

Prin încheierea de ședință din data de 11 iunie 2024, instanța de control judiciar a respins cererea de repunere pe rol formulată de către recurenții-reclamanți B. și A., având în vedere că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 3605 din 25 iunie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimat recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva Deciziei nr. 298 din 5 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivare, a reținut că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 10 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, iar prin încheierea din 11 iunie 2024 a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de către recurenții-reclamanți A. și B. și menținută măsura suspendării, astfel se constată că de la ultimul act de procedură a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Instanța a reținut incidența în cauză a art. 416 alin. (1) C. proc. civ., dosarul rămânând în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ.

Recursul

Împotriva acestei decizii, la 28 iunie 2024, în termenul legal, recurenții-reclamanți A. și B. au formulat recurs, susținând că soluțiile pronunțate de instanțe sunt nelegale.

Au apreciat că prin respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei, solicitată chiar de ambele părți aflate în proces, ca urmare a suspendării judecării cauzei, prin acordul ambelor părți, au fost în mod nelegal sancționați cu perimarea, fiind astfel lipsiți de o judecată consimțită de ambele părți, garantată de lege.

S-au referit la încheierea din 28 ianuarie 2022, în cuprinsul căreia s-a reținut că cererea de repunere pe rol ar fi avut ca scop întreruperea termenului de perimare, de înlăturare a aplicării prevederilor art. 416 din C. proc. civ., deși cererea de repunere pe rol s-a făcut în intervalul de 6 luni, prevăzut de lege, respectiv de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenții au apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 417 din C. proc. civ., ci cele ale art. 418 alin. (3) din C. proc. civ., când perimarea se suspendă pentru motive temeinic justificate care duc la judecarea cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că memoriul de recurs este întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., dar susținerile recurenților se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată măsura perimării cauzei, respectiv aplicarea greșită a unei norme de drept procesual civil.

Acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit textului procedural invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, pretinsele neregularități invocate de recurentă nu se circumscriu aspectelor de nulitate/nelegalitate reglementate.

Conform prevederilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

În cauză, prin încheierea din 10 octombrie 2023, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecății recursului declarat de A. și B., având în vedere lipsa nejustificată a părților de la dezbateri și faptul că nici una din părțile legal citate nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat perimarea căii de atac, în considerentele deciziei arătându-se că nu a fost întrerupt cursul perimării, că dosarul a rămas în nelucrare de la 10 octombrie 2023, data suspendării judecății pentru lipsa părților și până la 25 iunie 2023, data repunerii din oficiu cauzei pe rol, perioadă în care, din vina părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, fiind incident art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Nu poate fi primită interpretarea dată de recurenți cererii de repunere pe rol a cauzei depusă la 9 aprilie 2024, întrucât aceasta cerere a fost respinsă de instanță, cu motivarea că nu s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

Înalta Curte reține că este legală măsura instanței de respingere a cererii de repunere pe rol formulate, câtă vreme suspendarea cauzei s-a dispus în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv pentru lipsa nejustificată a părților. Ca urmare, pentru ca instanța să repună cauza pe rol, era necesar ca, prin cererea de repunere pe rol, să se solicite totodată și judecarea cauzei în lipsă, cum legal s-a reținut prin decizia recurată.

Această condiție se deduce din conținutul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "judecătorul va suspenda cauza, când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Astfel, o cerere de repunere a cauzei pe rol prin care nu se solicită și judecarea cauzei în lipsă nu are finalitate juridică, pentru că instanța nu poate reține cauza în pronunțare fără să existe la dosar o solicitare în acest sens de la părți.

Cum de la data suspendării judecății, 10 octombrie 2023, pricina a rămas în nelucrare din culpa recurenților, care nu și-a manifestat voința cu respectarea exigențelor procedurale în sensul continuării judecății, în mod corect instanța învestită cu judecarea căii de atac a constatat perimarea acesteia.

Potrivit prevederilor art. 181 alin. (3) C. proc. civ., când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună.

În speță, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. a început să curgă la data de 10 octombrie 2023 și s-a împlinit la 10 aprilie 2024, care a fost o zi lucrătoare.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 3605 din 25 iunie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2024.