ÎCCJ, Decizia nr. 15/2025

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2025

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Încheierea ce formează obiectul recursului

Prin încheierea din 19 iunie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul reclamant A..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin încheierea din 14.02.2024 s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat de recurentul reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 50/01.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția Civilă, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, având în vedere că, prin sentința civilă nr. 2920/09.06.2023, pronunțată de Tribunalul București – secția a VII-a Civilă, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva S.C. B. S.A..

Cererea formulată de recurentul reclamant la 21.03.2024 a fost respinsă, instanța constatând că subzistă motivul care a stat la baza suspendării, câtă vreme hotărârea de deschidere a procedurii falimentului nu este încă definitivă, pricina aflându-se încă în stare de judecată în faza apelului.

Cererea de recurs

Împotriva încheierii menționate la pct. 1, reclamantul A. a formulat apel, cale de atac întemeiată în drept pe art. 488 C. proc. civ., art. 58, art. 61, art. 252 coroborat cu art. 1381, art. 1385, art. 1386, art. 1391 C. civ., Normele ASF nr. 23/2014 și Ordinul CSA nr. 14/2011, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2016.

Recurentul a susținut că, de vreme ce asiguratorul RCA nu și-a exercitat dreptul de a rezilia contractul RCA, trebuie să achite prejudiciul cauzat, chiar dacă făptuitorul nu a plătit rata primei de asigurare la termenul convenit în contractul RCA, deoarece despăgubirea se plătește integral de către asiguratorul RCA la care s-a adresat persoana vătămată prima dată.

A dezvoltat, arătând că daunele materiale pretinse sunt urmarea directă a accidentului rutier produs din culpa numitului C. și se compun din medicamente, recuperare medicală, contravaloare certificate medico-legale, precum și alte service medicale de specialitate, spitalizare, contravaloare servicii de fizioterapie, ce se ridica la suma de 50.000 RON; de asemenea, a arătat și că solicită daunele morale, în suma de 100.000 RON, pentru prejudiciul suferit de victima mama sa, respective suferințe psihice și fizice.

A apreciat că încheierea nu este motivată, cu încălcarea prevederilor C. proc. pen.

Procedura de filtru

În cauză, întrucât prezentul dosar a fost început la 9 noiembrie 2017, îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018 privind procedura de filtrare a recursului.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a arătat că recursul este inadmisibil, fiind exercitat împotriva unei încheieri definitive, iar prin încheierea din 2 decembrie 2024, instanța a luat act de conținutul raportul asupra admisibilității în principiu și a dispus comunicarea acestui act de procedură către părți.

La 20 decembrie 2024, recurentul a depus punct de vedere, prin care solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Împotriva hotărârilor judecătorești, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.: "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta".

Conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) din C. proc. civ. "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

În cauză, cererea de recurs este îndreptată împotriva unei încheieri de ședință, prin care instanța a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul-reclamant A..

Având în vedere prevederile C. proc. civ. anterior citate, se reține că încheierea respectivă este definitivă, deci nu mai poate fi supusă căii de atac a recursului, sens în care se concluzionează că recursul exercitat împotriva unei asemenea încheieri este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 19 iunie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2025.