Decizia nr. 327/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 127/2022 a Curții de Apel Galați

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretențiile solicitate de către reclamant, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul sa emită decizia, sub sancțiunea obligării la plata unei penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere; aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 127 din 13 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților. S-a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei decizii cu privire la pretențiile reclamantului, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Invocând aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004 cu privire la obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de despăgubire din perspectiva termenului rezonabil de soluționare a cererii reclamantului, precum și a dispozițiilor art. 18 alin. (5) raportat la art. 24 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește acordarea penalităților de întârziere, pârâtul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii formulate.

Apărările formulate în cauză Intimatul - reclamant, prin întâmpinarea formulată, a solicitat admiterea excepției tardivității recursului aspra căreia Înalta Curte s-a pronunțat în ședință publică în sensul respingerii acesteia, iar, pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Prin notele depuse la data de 11.01.2024 recurentul - pârât a precizat că cererea de plată formulată de intimatul - reclamant a fost admisă prin Decizia nr. 63497/16.06.2023, acordându-se suma de 30.000 de euro, reprezentând daune morale și suma de 8.420 RON, reprezentând daune materiale, achitate la data de 04.05.2023. A fost atașată o copiei de deciziei de despăgubire. Intimatul - reclamant A. a depus o cerere la data de 11 ianuarie 2024, prin care a solicitat să se constate că acțiunea a rămas fără obiect prin emiterea Deciziei nr. 63497/16.06.2023 de către Fondul de Garantare a Asiguraților. 5. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, precizărilor formulate de părți și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Intimatul - reclamant a solicitat repararea prejudiciului cauzat ca urmare a accidentului rutier din data de 19.12.2019, iar prin sentința civilă nr. 3233/17.122021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 Tribunalul București a admis în parte cererea formulată de către reclamant și a dispus obligarea B. S.A. la plata următoarelor sume către acesta: 50.000 euro, în echivalent în RON la data plătii, cu titlu de despăgubiri reprezentând daune morale;8.420 RON, cu titlu de despăgubiri reprezentând daune materiale; 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin Decizia ASF nr. 1148/17.09.2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 04.06.2021, s-a dispus retragerea autorizației de funcționare a societății B. S.A., promovarea cererii de deschidere a procedurii de faliment, în temeiul art. 249 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei de insolventă, cu modificările completările ulterioare. Prin hotărârea intermediară nr. 507/09.02.2022 Tribunalul București a decis intrarea societății B. în faliment. În această situație, pentru daunele produse anterior deciziei ASF și pentru care a fost deschis dosar de daună la asigurător, dar în situația producerii în viitor a riscurilor asigurate în perioada de valabilitate a contractului de asigurare, asigurații/beneficiarii asigurării/persoanele păgubite urmau a se adresa Fondului de Garantare a Asigurărilor. Intimatul - reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care au solicitat obligarea autorității recurente Fondul de Garantare a Asigurărilor la soluționarea cererii de despăgubire formulate în data 2.12.2021, la care nu a primit niciun răspuns până la data introducerii acțiunii. Întrucât recurentul a lăsat în nelucrare cererea, intimatul - reclamant a solicitat constrângerea autorității pârâte pe calea acțiunii în contencios administrativ. Anterior termenului acordat pentru soluționarea recursului, recurentul - pârât a depus la dosar decizia F.G.A nr. 63497/16.06.2023 prin care s-a admis în parte cererea formulată de reclamant, acordându-se 30.000 de euro, reprezentând daune morale și 8.420 RON, reprezentând daune materiale, sumele fiind achitate acestuia la data de 04.05.2023. În acest context, amintește instanța de recurs că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac. În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că, deși condiția existenței obiectului acțiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluționarea cererii de despăgubire era îndeplinită la data promovării acțiunii și la data pronunțării sentinței, ulterior, ca urmare a emiterii de către F.G.A. a Deciziei nr. 63497/16.06.2023, obiectul cererii de chemare în judecată sub acest aspect nu mai subzistă. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin pronunțarea deciziei FGA a fost realizată pretenția concretă dedusă judecății, respectiv obligarea pârâtului la soluționarea cererii, astfel că demersul judiciar formulat de reclamant este la momentul de față rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare. Totodată, Înalta Curte reține că aceeași poziție a fost exprimată și de intimatul - reclamant care, prin cererea depusă la data de 11 ianuarie 2024 a solicitat să se constate că prezenta acțiune a rămas fără obiect în condițiile emiterii Deciziei nr. 63497/16.06.202 de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților. În ceea ce privește cererea recurentului -pârât de acordare a taxei judiciare de timbru aferente recursului, cu titlu de cheltuieli de judecată, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia, întrucât împrejurarea că acțiunea a rămas fără obiect prin achiesarea pârâtului la soluția primei instanțe nu duce la exonerarea autorității - pârâte de plata cheltuielilor de judecată, fiind incidente dispozițiile art. 454 teza finală din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.