ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 742/2025

Ședința publică din data de 9 aprilie 2025

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la 09.11.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i plătească 10.000 euro (44.721 echivalent în RON) reprezentând daune materiale și 100.000 euro (447.210 echivalent în RON), cu titlu de daune morale, dobânda legală calculată de la data producerii accidentului până la plata efectivă, iar sumele solicitate să fie actualizate cu indicele de inflație, precum și cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 58, art. 61, art. 252, art. 1.381, art. 1.385 alin. (1), art. 1.386, art. 1.387, art. 1.391 alin. (1), art. 1.392 C. civ. și art. 26 alin. (1) lit. d) și 49 din Norma A.S.F. nr. 23/2014, art. 49-50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, admiterea în parte a daunelor materiale, diminuarea daunelor morale și respingerea cererii privind acordarea dobânzii legale, indexarea cu indicele de inflație și cheltuielile de judecată.

Prin sentinta civilă nr. 1118/02.07.2018, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, C., în calitate de moștenitor al reclamantei A., a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 50/01.02.2023, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis excepția tardivității apelului și a constatat nulitatea căii de atac.

Împotriva deciziei civile menționate a formulat recurs C., solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Titularul căii de atac a criticat decizia instanței de apel pentru lipsa motivării în fapt și în drept și a arătat că a fost admisă o excepție fără a fi verificată și dovedită, fiind încălcat art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, a susținut că hotărârea recurată nu cercetează corespunzător fondul și nu cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților, lipsind un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, precum și silogismul juridic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată.

A invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a afirmat că a fost încălcat principiul disponibilității, că au lipsit dezbaterile, întrucât instanța nu a pus în discuția părților nulitatea hotărârii primei instanțe, fiind încălcate principiile oralității și contradictorialității.

În continuare, recurentul a expus situația de fapt privind producerea accidentului rutier în care a fost vătămată mama sa și a relevat aspecte privind probatoriul administrat în cauză și în dosarul penal având ca obiect fapta conducătorului auto care a produs accidentul; a conchis că răspunderea pentru repararea prejudiciului suferit aparține, în solidar, asigurătorului de răspundere civilă auto și conducătorului auto, iar după decesul acestuia din urmă, moștenitorilor săi.

De asemenea, a prezentat argumente privind temeinicia daunelor materiale și morale solicitate, enumerând traumele si suferintele îndurate de mama sa și a subliniat că potrivit jurisprudenței, cuantumul daunelor morale nu trebuie probat, ci stabilit de instanță. A mai arătat că, în speță, ca urmare a decesului persoanei vătămate, al cărei moștenitor este, toate despăgubirile pe care instanța trebuia să le acorde i se cuvin.

Evocând art. 1.391 C. civ. și dispoziții din Legea nr. 132/2017 a relevat drepturile pe care le au persoanele prejudiciate prin accidente auto și obligațiile asigurătorilor în cazul producerii riscului asigurat.

În continuare, a arătat că are calitate de cesionar al creanței care s-ar fi cuvenit mamei sale, pe care a dobândit-o prin contract de cesiune și a evocat aspecte teoretice din doctrină, dispoziții legale, precum și exemple din jurisprudența instanțelor cu privire la cesiunea de creanțe.

Recurentul a conchis că prezentul litigiu a fost început ca urmare a refuzului asigurătorului de a plăti despăgubirile cuvenite persoanei păgubite, iar prejudiciul a fost dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care societatea de asigurare intimată trebuie obligată la plata daunelor morale și materiale.

Intimata nu a uzat de dreptul procesual de a formula întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și comunicat părților, care au fost înștiințate că în termen de 10 zile de la comunicare puteau depune puncte de vedere; numai recurentul-reclamant și-a prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 14.02.2024, judecata recursului a fost suspendată în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, având în vedere că prin sentința civilă nr. 2920/09.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva intimatei-pârâte S.C. B. S.A.

Cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentul-reclamant la 21.03.2024 a fost respinsă prin încheierea din 19.06.2024, față de împrejurarea că hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva intimatei nu era definitivă, pricina aflându-se în stare de judecată în faza apelului.

În baza referatului întocmit de către grefier la 20.02.2025, prin rezoluția din 24.02.2025, s-a fixat termen de judecată 09.04.2025, în vederea discutării incidenței dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

La termenul de astăzi, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în analiză cu prioritate incidența dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, referitoare la încetarea judecății, reținând următoarele:

Tribunalul Iași, secția I civilă a fost învestit cu o acțiune având ca obiect realizarea unei creanțe pretins deținute de reclamant împotriva pârâtei S.C. B. S.A.

Prin sentința civilă nr. 2920/09.06.2023 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei S.C. B. S.A.; această sentință a rămas definitivă, prin decizia nr. 174/11.02.2025 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. (...) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Din interpretarea textelor legale citate, rezultă că, după rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, încetarea acțiunii judiciare intervine ope legis, iar instanța învestită cu soluționarea unui astfel de litigiu va constata incidența art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 și, pe cale de consecință, va dispune încetarea judecării procesului, în etapa procesuală în care se află. Dreptul de creanță născut anterior deschiderii procedurii va putea fi valorificat exclusiv în cadrul procedurii de insolvență, cu respectarea exigențelor legii speciale.

În cauză, calea de atac nu este promovată de debitoare și nu reprezintă o acțiune civilă din procesul penal îndreptată împotriva acesteia; de asemenea, nu este incidentă nici altă excepție reglementată de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

În consecință, cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului formulat de recurentul-reclamant, iar acțiunea are ca obiect obligarea intimatei-pârâte, aflate în faliment, la plata unor sume de bani, Înalta Curte va da eficiență prevederilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 și va înceta judecata recursului, ca formă de manifestare a acțiunii judiciare promovate pentru realizarea unei creanțe asupra intimatei-pârâte, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurentul-reclamant C. împotriva deciziei civile nr. 50/01.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2025.