ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 899/2023

Ședința publică din data de 21 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, la data de 27.11.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat – în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor, prin ministrul apelor și pădurilor, Ministrul Apelor și Pădurilor – în condițiile art. 15 alin. (1), raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004:

- suspendarea în parte a Ordinului cu nr. 904/17.09.2018 a Ministrului Apelor și Pădurilor, respectiv suspendarea tuturor mențiunilor din cuprinsul actului administrativ unilateral cu caracter individual mai sus menționat, referitoare la reclamantul A. și aplicabile acestuia, suspendare ce solicită a fi dispusă până la soluționarea definitivă a capătului de cerere având ca obiect anularea în parte a aceluiași act administrativ unilateral cu caracter individual, iar pe fond,

- anularea în parte a Ordinului cu nr. 904/17.09.2018 a Ministrului Apelor și Pădurilor, respectiv anularea tuturor mențiunilor din cuprinsul actului administrativ unilateral cu caracter individual mai sus menționat, referitoare la reclamantul A. și aplicabile acestuia;

Totodată, reclamantul a solicitat – în contradictoriu cu pârâtul de rang 3, Regia Națională a Pădurilor "Romsilva":

- obligarea acesteia la plata către reclamant a tuturor drepturilor bănești la care acesta ar fi fost îndreptățit, respectiv pe care le-ar fi încasat în ipoteza în care nu s-ar fi dispus revocarea sa din calitatea de membru al Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor "Romsilva", drepturi calculate de la data pierderii calității din care a fost revocat și până la reluarea efectivă a acestei calități, consecință a anulării Ordinului cu nr. 904/17.09.2018 a Ministrului Apelor și Pădurilor;

- cu cheltuieli de judecată.

Primul ciclu procesual

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 254 din data de 14 septembrie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile netimbrării cererii de chemare în judecată, lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Regia Națională a Pădurilor Romsilva, inadmisibilității acțiunii, lipsei de interes în anularea Ordinului nr. 904/17.09.2018 și nulității cererii reconvenționale pentru insuficientă timbrare.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Apelor și Pădurilor, Ministerul Apelor și Pădurilor și Regia Națională a Pădurilor Romsilva, și a dispus:

- anularea în parte a Ordinului nr. 904/17.09.2018, emis de Ministrul Apelor și Pădurilor, respectiv anularea tuturor mențiunilor din cuprinsul acestui ordin referitoare la reclamantul A. și aplicabile acestuia;

- obligarea pârâtei Regia Națională a Pădurilor Romsilva la plata către reclamant a tuturor drepturilor bănești la care acesta ar fi fost îndreptățit, respectiv pe care le-ar fi încasat în ipoteza în care nu s-ar fi dispus revocarea sa din calitatea de membru al Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor "Romsilva", drepturi calculate de la data pierderii calității din care a fost revocat și până la reluarea efectivă a acestei calități, consecință a anulării Ordinului nr. 904/17.09.2018 al Ministrului Apelor și Pădurilor.

A respins cererea de suspendare în parte a Ordinului nr. 904/17.09.2018, emis de Ministrul Apelor și Pădurilor, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva.

A obligat pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Regia Națională a Pădurilor Romsilva să plătească reclamantului A. suma de 2.780 RON cu titlul de cheltuieli de judecată, respectiv la plata de către fiecare pârât a sumei de 1.390 RON, și a respins cererea pârâtei Regia Națională a Pădurilor Romsilva de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, și Regia Națională a Pădurilor Romsilva, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în cazul primului pârât și a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 în cazul celui de-al doilea pârât.

Decizia instanței de control judiciar

Prin decizia nr. 88 din data de 13 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și justiție a admis recursurile formulate de pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Regia Națională a Pădurilor Romsilva împotriva sentinței nr. 254 din 14 septembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Al doilea ciclu procesual

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 194 din 14 aprilie 2022 Curtea de Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

"Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. dom proc ales - Timișoara, bd. x nr. 6 – jud. Timiș în contradictoriu cu pârâții Ministrul Apelor și Pădurilor, Ministerul Apelor și Pădurilor dom proc. ales - București, bd. x, s. 5 și Regia Națională a Pădurilor "Romsilva", București, Cl. Plevnei nr. 46-48 - s. 1, având ca obiect "anulare act administrativ, ca nefondată.

Respinge cererea de suspendare în parte a Ordinului nr. 904 din 17.09.2018, emis de Ministrul Apelor și Pădurilor.

Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional Regia Națională a Pădurilor "Romsilva". ".

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 194 din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și rejudecând cauza să se admită cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată de către reclamant.

În susținerea cererii de recurs, recurentul arată că prin sentința civilă nr. 194 din 14.04.2022 instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, cât și cererea reconvențională formulate de pârâta R.N.P. "Romsilva". Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele argumente:

- că actul administrativ contestat a fost motivat prin referire la constatările din cuprinsul Raportului nr. x/09.08.2018 al Corpului de Control al Ministrului Apelor și Pădurilor;

- că raportul de control nu a fost contestat de către reclamant;

- că sunt întemeiate susținerile potrivit cărora reclamantul ar fi desfășurat acte de concurență neloială;

- că pârâtă reclamantă reconvențional nu a reușit să probeze condițiile pentru atragerea răspunderii contractuale, respectiv nu a fost făcută dovada prejudiciului cauzat de către subsemnat și nici legătura de cauzalitate între fapta de încălcare a obligațiilor contractuale și prejudiciul reprezentat de totalitatea veniturilor încasate de către reclamant.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant invocă excepția de neiegalitate a Raportului nr. x/09.08.2018 întocmit de Corpul de Control al Ministrului Apelor și Pădurilor, pentru următoarele motive:

Curtea de Apel Timișoara considera că nu poate înlătura argumentele din cuprinsul raportului de control deoarece acest document nu a fost contestat de către reclamant.

Pe calea acestei excepții de nelegalitate, recurentul reclamant arată că înțelege să învestească instanța de recurs și cu analiza unor motive de nelegalitate ale raportului de control astăzi în discuție, raport în baza căruia s-a dispus eliberarea sa din funcția deținută.

Raportul de control conține o serie de inadvertențe, potrivit cărora nu ar fi fost corectă procedură de selecție a recurentului reclamant și, de asemenea, că reclamantul se afla într-o stare de incompatibilitate, potrivit art. 3 alin. h) din O. M. nr. 892/12.05.2016.

Din punctul recurentului de vedere, raportul de control este întocmit cu nerespectarea legii și aceasta pentru că raportul nu face altceva decât să indice faptul că nu a fost respectată procedura de selecție la momentul alegerii sale ca membru în consiliul de administrație al R.N.P. "Romsilva".

În primul rând, criticile aduse reclamantului sunt formulate în raport de Ordinul nr. 892/12.05.2016 a) Ministrului Apelor și Pădurilor, act normativ care nu este publicat în Monitorul Oficial al României. Practic, autoritatea publică a emis ordinul de revocare a recurentului reclamant pentru nerespectarea unor norme (la momentul selecției) ce nu au fost publicate, fiind astfel nesocotite prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

În al doilea rând, recurentului reclamant i se reproșează aspecte ce țin de verificările ce trebuiau efectuate la momentul selecției desfășurate pentru ocuparea poziției de membru al consiliului de administrație, verificări a căror corectitudine nu poate cădea în sarcina sa. Mai mult decât atât, raportul de control nu face trimite la normele legale incidente la momentul săvârșirii presupuselor abateri, ci la normele legale incidente la momentul selecției pentru poziția de membru al consiliului de administrație.

Aând în vedere cele de mai sus, recurentul reclamant consideră că raportul de control este emis cu nerespectarea legii, fiind emis în condiții de nelegalitate.

Având în vedere argumentele prezentate de către instanța de fond, reclamantul consideră că hotărârea poate fi casată pentru motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Argumentul esențial al instanței de fond este dat de faptul că există un raport de control care constată anumite aspecte cu privire la persoana reclamantului, aspecte care sunt considerate a fi întemeiate de către instanța de fond.

Din lecturarea Raportului de control nr. 50494 se poate observa că reprezentanții Corpului de Control al Ministrului Apelor și Pădurilor reproșează reclamantului că la momentul selecției nu ar fi fost respectate procedurile regulamentare privind ocuparea poziției de membru al consiliului de administrație al R.N.P. "Romsilva".

Arată recurentul că nu îi poate fi reproșată modalitatea eronată de desfășurare a procedurii de selecție, neavând cum să influențeze desfășurarea procedurii de selecție.

Mai mult decât atât, recurentul reclamant arată că nu putea să fie revocat fie pentru schimbarea autorității, fie în baza raportului de control, atâta timp cât în raport sunt indicate ca fiind nerespectate normele care priveau ocuparea poziției de membru al consiliului de administrație. Chiar dacă recurentul reclamant nu ar fi îndeplinit condițiile la momentul respectiv (ceea ce nu s-a demonstrat în prezenta cauză), nu era posibilă revocarea sa, pentru motivele reținute de către prima instanță.

În orice caz, motivarea instanței este contradictorie. Pe de-o parte, instanța reține faptul că ordinul este legal deoarece se întemeiază pe cazul de revocare ce constă în schimbarea autorității publice, astfel cum a spus instanța de casare. Cu toate acestea, instanța merge mai departe și analizează și susținerile pârâtei din întâmpinare și din cuprinsul raportului de control și ajunge la concluzia că recurentul reclamant nu a respectat nici clauzele contractului de mandat.

În al doilea rând, potrivit art. 12 alin; (3) din O.U.G. nr. 109/2011 "m embrii consiliului de administrație pot fi revocați conform legii, în condițiile stabilite în contractul de mandat. În cazul în care revocarea survine fără justa cauză, administratorul este îndreptățit Io plata unor daune-interese, potrivit prevederilor din contractul de mandat. Pentru desemnarea noilor administratori se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 5-7".

Conform art. 11.1 lit. b) din cuprinsul Contractului de mandat nr. x/22.06.2016 "revocarea mandatarului de către mandant în cazul neîndeplinirii sau neîndeplinirii necorespunzătoare culpabile a obligațiilor contractuale din prezentul Contract, în acest caz mandatarul nu are dreptul la daune interese. Dacă revocarea s-a făcut fără justă cauză, administratorul are dreptul la daune-interese egale cu trei indemnizații lunare".

Practic, instanța de fond, prin faptul că reține ca fiind întemeiate cele constate în cuprinsul raportului de control, deduce faptul că revocarea mandatului a avut Ioc ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale din cuprinsul contractului de mandat, respectiv nerespectarea obligației de neconcurență.

Cu toate acestea, în cuprinsul Ordinului nr. 904 este indicat ca temei de revocare art. 11.1 lit. e) din Contract, respectiv schimbarea autorității tutelare, aspect care a fost reținut ca fiind corect de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dacă ar fi acceptată teza potrivit căreia recurentul reclamant a fost revocat pentru nerespectarea obligațiilor contractuale, atunci există alte probleme cu privire la legalitatea Ordinului nr. 904; aspecte care nu au fost luate în considerare de către instanța de fond.

Susține recurentul că nu a avut niciodată posibilitatea de a contesta cele cuprinse în Raportul de Control. După cum se poate observa, structura verificată de către corpul de control a fost Regia Națională a Pădurilor "Romsilva" și nu recurentul în nume personal. Deși se fac referire cu privire la situația concretă a recurentului, actul reprezentat de Raportul de control nu i-a fost niciodată comunicat. Or, este inadmisibil ca un contract de mandat să înceteze deoarece nu au fost respectate obligațiile contractuale, aspect constatat de către un terț (Corpul de Control).

Din punctul său de vedere, încetarea contractului de mandat pentru nerespectarea obligațiilor contractuale trebuia să aibă la bază fie o evaluare profesională a reclamantului, fie o cercetare disciplinară în desfășurarea căreia să se poată apăra cu privire la aspectele sesizate de către Corpul de Control.

În lipsa unor astfel de proceduri, de evaluare sau disciplinare, recurentului nu are cum să îi fie reproșate chestiuni punctuale legate de neîndeplinirea obligațiilor contractuale.

Astfel stând lucrurile, recurentul reclamant consideră că hotărârea este nemotivată, instanța de fond nefăcând altceva decât să își întemeieze soluția pe considerentele raportului de control, fără să facă o analiză temeinică a acestuia.

În mod greșit, instanța de fond a considerat că dacă instanța de casare a apreciat că ordinul se întemeiază și pe raportul de control, automat acest aspect duce la respingerea cererii de chemare în judecată, fără o analiză temeinică a celor reproșate în cuprinsul raportului de control.

Față de aceste considerente, recurentul reclamant solicită casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și prin raportare la excepția de nelegalitate invocată și admiterea acțiunii sale.

Apărarea formulată în cauză

Intimații-pârâți Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Regia Națională a Pădurilor Romsilva au depus întâmpinare în cuprinsul căreia au solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă, aceasta nefiind o veritabilă excepție de nelegalitate, iar, pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Pornind de la faptul că numai actele administrative cu caracter individual pot face obiectul controlului indirect de legalitate, exercitat în cadrul soluționării excepției de nelegalitate, Înalta Curte constată că actul spus controlului instanței pe această cale nu reprezintă un act administrativ, în accepțiunea prevăzută de Legea rn. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În mod evident, raportul de control la care se referă recurentul reclamant nu satisface exigențele prevăzute de textul de lege anterior amintit, întrucât acesta nu este susceptibil să producă efectele la care se referă legiuitorul, respectiv nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice.

În realitate, actul reprezintă sintetizarea concluziilor unei activități de control, fiind incontestabil, de altfel, că valorificarea acestor concluzii a avut loc prin ordinul pe care recurentul reclamant îl contestă în cauza de față, raport care precede ordinul și din perspectiva căruia emitentul ordinului a luat măsura revocării recurentului reclamant din consiliul de administrație al RNP Romsilva.

Chestiunea cenzurării concluziilor menționate în cuprinsul acestui raport a fost corect sesizată de apărătorul recurentului reclamant cu prilejul dezbaterii prezentului recurs, instanța de contencios administrativ fiind îndrituită, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor care stau la baza emiterii actului administrativ litigios, însă aceasta numai în măsura în care reclamantul, în virtutea principiului disponibilității, a învestit instanța de contencios cu o atare analiză.

În consecință, excepția de nelegalitate a Raportului de evaluare nr. x/09.08.2018 este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

În acest context, Înalta Curte constată că prin cererea introductivă de instanță, recurentul reclamant a solicitat anularea ordinului nr. 904/17.09.2018 al Ministrului Apelor și Pădurilor, respectiv anularea tuturor mențiunilor din cuprinsul actului administrativ unilateral cu caracter individual menționat, referitoare la reclamantul A. și aplicabile acestuia și obligarea emitentului la despăgubirile cuvenite.

Prin sentința pronunțată în primul ciclu procesual, instanța fondului a admis în parte acțiunea reclamantului și, în consecință, a dipus anularea în parte a Ordinului nr. 904/17.09.2018, emis de Ministrul Apelor și Pădurilor, respectiv anularea tuturor mențiunilor din cuprinsul acestui ordin referitoare la reclamantul A. și aplicabile acestuia;

- obligarea pârâtei Regia Națională a Pădurilor Romsilva la plata către reclamant a tuturor drepturilor bănești la care acesta ar fi fost îndreptățit, respectiv pe care le-ar fi încasat în ipoteza în care nu s-ar fi dispus revocarea sa din calitatea de membru al Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor "Romsilva", drepturi calculate de la data pierderii calității din care a fost revocat și până la reluarea efectivă a acestei calități, consecință a anulării Ordinului nr. 904/17.09.2018 al Ministrului Apelor și Pădurilor;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut, în esență, nemotivarea actului, în sensul că reclamantului nu i s-a comunicat nici în cuprinsul actului administrativ contestat și nici în cuprinsul altor acte la care acesta să fi avut acces, motivele concrete de fapt ale revocării sale din calitatea de membru al Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor "Romsilva".

În ceea ce privește motivele legate de constatările din Raportul nr. x/09.08.2018 al Corpului de Control al ministrului apelor și pădurilor, prin care s-a constatat că reclamantul este asociat al unei societăți care are obiect principal de activitate "Silvicultură și exploatare forestieră" și, totodată, îndeplinește funcția de administrator director general al unei alte societăți care are obiect de activitate "Tăierea și rindeluirea lemnului", entitate care are relații contractuale cu subunități din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva –, instanța fondului a subliniat că prin Ordinul nr. 904/17.09.2018 nu s-a dat eficiență acestui act de control, care nici nu a fost menționat ca temei al actului și nici nu a determinat revocarea reclamantului din calitatea de membru al consiliului de administrație al Romsilva pe motivul încălcării clauzei de neconcurență sau a regimului incompatibilităților.

Din acest punct de vedere, în opinia judecătorul fondului, constatările din Raportul nr. x/09.08.2018 nu au relevanță în prezenta cauză, în condițiile în care Ordinul nr. 904/17.09.2018 nu s-a întemeiat pe aceste constatări.

Prin decizia nr. 88/13.01.2022 Înalta Curte a admis recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța fondului, a casat hotărârea atactă și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de trimitere.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a invalidat ambele motive reținute de curtea de apel pentru anularea ordinului nr. 904/17.09.2018, menționându-se în cuprinsul deciziei următoarele considerente decizorii, subliniate și de judecătorul fondului în rejudecare, după casare:

"Analizând motivele de casare susținute de recurenta-pârâtă, în raport de conținutul actului administrativ atacat și de obligația de motivare a acestuia, constată că Ordinul nr. 904/17.09.2018 a fost emis în temeiul Raportului de control al Ministrului Apelor și Pădurilor nr. 50494/CM/09.08.2018, actul conținând expresia "ținând cont de raportul de control", astfel că este incorectă afirmația făcută de prima instanță în sensul în care aceasta a reținut că raportul a fost indicat doar formal drept temei pentru revocarea reclamantului din calitatea de membru al Consiliului de Administrație Romsilva.

Instanța de fond nu a lecturat suficient raportul de control și nu a observat că la pct. 6.1 din cuprinsul acestuia se face vorbire și de disp. art. 11 pct. 11.1 lit. e) din contractul de mandat, și anume, cazul în care locul mandatului este luat de o altă autoritate tutelară decât cea care a încheiat contractul de mandat .

De asemenea, prin raportul de control se analizează și existența unei incompatibilități/conflict de interese cu privire la reclamant, astfel că este greșită concluzia prin care instanța de fond a îndepărtat aceste constatări ca nefiind reținute prin actul administrativ de revocare.

Prin urmare, se constată că actul administrativ atacat îndeplinește cerința motivării, fiind greșită anularea sa pentru aceste considerente.

Cu privire la susținerile primei instanțe prin care se arată că, în cauză nu a avut loc o modificare a autorității tutelare, Înalta Curte reține că, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 11.1 lit. e) teza a II-a din contractul de mandat, revocarea mandatului are loc în cazul în care locul mandantului este luat de o altă autoritate tutelară decât cea care a încheiat contractul de mandat.

Aceste prevederi contractuale sunt îndeplinite în cauză, deoarece locul mandantului, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, autoritatea tutelară care a încheiat contractul de mandat, a fost luat de o altă autoritate tutelară. Textul analizat nu face nicio distincție în funcție de modurile prin care este posibilă modificarea autorității tutelare, astfel că, prima instanță a realizat o interpretare restrictivă a normei analizate, făcând o deosebire nepermisă, cu încălcarea principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Rejudecând cauza, după casare, instanța fondului a pronunțat sentința nr. 194/14.04.2022, prin care a respins atât cererea introductivă cât și cererea reconvențională.

În rejudecare, instanța fondului a subliniat, în ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 904/17.09.2018 a Ministrului Apelor și Pădurilor, că reclamantul nu a invocat alte critici de nelegalitate, exceptându-le pe cele referitoare la nemotivarea actului administrativ contestat, validate în primul ciclu procesual de prima instanță, dar constatate ca nefiind fondate de instanța de recurs cu putere de lucru judecat.

Curtea de apel a procedat, însă, la analiza apărărilor invocate de pârâtă prin întâmpinare referitoare la Raportul de control, ca urmare a îndrumărilor date prin decizia de casare.

Sub acest aspect, Curtea constată că măsura revocării reclamantului din funcția de membru al consiliului de administrație al Romsilva a fost întemeiată pe dispozițiile Contractului de mandat nr. x/22.06.2016, încheiat între Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și reclamant, contract încheiat în baza O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.

În fapt, Curtea reține că prin Contractul de mandat nr. x/22.06.2016, încheiat cu Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor în calitate de mandant reclamantul, în calitate de membru al consiliului de administrație al Romsilva, s-a obligat să participe la administrarea Romsilva, în schimbul unei remunerații lunare, contractul fiind încheiat pe o durată de 4 ani, cu rezerva limitării în interiorul duratei totale a mandatului acordat de la înființarea Consiliului, în baza O.U.G. nr. 109/2011; de asemenea, odată cu încheierea contractului, părțile au încheiat și anexa nr. 2, ce reprezintă un acord de confidențialitate și neconcurență ("Acordul de Neconcurență"), potrivit căruia reclamantul s-a obligat ca pe durata mandatului său să nu divulge informații confidențiale și să nu săvârșească fapte de concurență neloială față de Romsilva.

Curtea reține așadar că Ordinul ministrului apelor și pădurilor nr. 904/17.09.2018 privind revocarea unor membri ai Consiliului de administrație al "Romsilva" a fost emis ca urmare a concluziilor și propunerilor conținute de raportul nr. x/09.08.2018 al Corpului de Control al ministrului apelor și pădurilor, care a efectuat un control tematic la Regia Națională a Pădurilor Romsilva, în perioada martie- iulie 2018.

În acest sens, Curtea constată că revocarea mandatului dispusă prin Ordinul nr. 904/17.09.2018 a fost adoptată în virtutea prerogativelor deținute de conducătorul instituției, în temeiul prevederilor H.G. nr. 20/2017 și a O.U.G. nr. 109/2011, în vederea asigurării exercitării atribuțiilor specifice Consiliului de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor "Romsilva", condiție esențială desfășurării eficiente a activității instituției menționate.

Sub aspectul motivării în drept a actului administrativ contestat, Curtea observă că în Ordinul nr. 904/17.09.2018 sunt menționate ca temeiuri de drept ale emiterii actului: - art. 3 lit. b) și art. 5 alin. (2) lit. c) și alin. (6) din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice; - art. 11 alin. (11.1) lit. e) din Contractul de mandat nr. x/22.06.2016, încheiat între Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și domnul A.; - art. 11 alin. (11.1) lit. e) din Contractul de Mandat nr. x/22.06.2016, încheiat între Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și domnul B.; - art. 11 alin. (11.1.) lit. e) din Contractul de mandat nr. x/10.05.2016, încheiat între Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și domnul C., - art. 13 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 20/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apelor și Pădurilor, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, astfel cum rezultă din Raportul nr. x/09.08.2018 al Corpului de Control al ministrului apelor și pădurilor, Romsilva a invocat încălcarea de către reclamant a dispozițiilor Contractului de mandat nr. x/22.06.2016, respectiv a clauzei de neconcurență sau a regimului incompatibilităților.

În acest sens, instanța reține că prin Raportul nr. x/09.08.2018 s-a constatat că reclamantul este asociat al unei societăți care are obiect principal de activitate "Silvicultură și exploatare forestieră" și, totodată, îndeplinește funcția de administrator director general al unei alte societăți care are obiect de activitate "Tăierea și rindeluirea lemnului", entitate care are relații contractuale cu subunități din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva.

Sub acest aspect, Curtea constată că prin Ordinul nr. 904/17.09.2018 s-a dat eficiență constatărilor relevate în urma controlului efectuat, astfel că împrejurările constatate au avut drept efect revocarea reclamantului din calitatea de membru al consiliului de administrație al Romsilva, în contextul încălcării de către acesta a clauzei de neconcurență, respectiv a regimului incompatibilităților.

Din acest punct de vedere, Curtea constată existența unei modalități de încetare a contractului, reglementată de art. 11.1 lit. b) din Contractul de mandat, dispoziție conform căreia prezentul contract încetează prin: [...] b) revocarea mandatarului de către mandant în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare culpabile a obligațiilor contractuale din prezentul contract, în acest caz mandatarul nu are dreptul la daune interese.

În ceea ce privește obligațiile trasate în sarcina reclamantului, Curtea observă că, potrivit clauzelor Contractului de mandat (art. 1 pct. 1.3), reclamantul avea obligația să îndeplinească toate actele necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al Romsilva, prin orice acte sau fapte în interesul exclusiv al acesteia.

În acest scop, cu prilejul încheierii contractului, reclamantul a declarat ferm că nu se află în nicio situație de incompatibilitate sau concurență prevăzute de O.U.G. nr. 109/2011 sau de orice altă reglementare legală (art. 4, pct. 4.2 lit. b). Or, din acest punct de vedere, se dovedesc a fi concludente cauzei împrejurările relevate de parată, în sensul că reclamantul controla societățile concurente Romsilva, D. S.R.L. și respectiv E. S.R.L. și, pe cale de consecință, acesta ar fi făcut o afirmații contrare la semnarea Contractului, în detrimentul Statului Român, în contextul în care, potrivit pct. 4.4 art. 4 din Contract, reclamantul era obligat ca, pe durata Contractului, să respecte "orice altă interdicție, restricție, limitare impusă de prevederile legale aplicabile funcțiilor de conducere în cadrul întreprinderilor publice", iar potrivit art. 4 pct. 4.6 lit. d) din Contract, acesta era obligat să respecte toate obligațiile legale și statutare referitoare la incompatibilități, conflicte de interese și abținerea de la deliberări.

Din același punct de vedere, se dovedesc a fi relevante și prevederile art. 4 pct. 4.7 lit. a) și b) din Contract, conform cărora reclamantul e obligat să respecte Acordul de Neconcurență și toate cerințele privitoare la etică, conflict de interese, orice altă interdicție, restricție, limitare impusă de prevederile legale, și alte obligații prevăzute de legislația aplicabilă în legătură cu funcția sa.

Or, potrivit Acordului de Neconcurență (cap. 6, Art. 6.1, lit. a), reclamantul este obligat ca, pe întreaga durată a mandatului său, fie în mod direct sau indirect, în nume propriu sau în calitate de salariat, agent, administrator, director, asociat, acționar, investitor sau în orice altă calitate, să nu se angajeze în orice activitate sau afacere care este în concurență sau similară cu o activitate sau afacere a mandantului [...].

Prin urmare, Curtea reține că în baza Acordului de Neconcurență, reclamantului îi incumba o obligație negativă, în sensul că pe întreaga durată a mandatului sau, fie în mod direct fie în mod indirect, în nume propriu sau în calitate de salariat, agent, administrator, director, asociat, acționar, investitor sau în orice altă calitate, să nu se angajeze în orice activitate sau afacere care este în concurență sau similară cu o activitate sau afacere a mandantului.

Totodată, Corpul de Control al ministrului a constatat că prin desfășurarea procedurii de selecție și selectarea reclamantului ca membru al Consiliul de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, de către Comisia de selecție constituită conform Ordinului 482/09.03.2016 și nu de către un expert independent, având în vedere că Regia are peste 500 de angajați, nu s-au respectat prevederile art. 5, 6 și 60 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2011.

Astfel, Curtea constată că un alt motiv de încetare a mandatului reclamantului l-a reprezentat împrejurarea că acest mandat a fost emis cu nerespectarea prevederilor legale incidente desemnării membrilor consiliului de administrație, respectiv a art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2011, deoarece mandatul a fost semnat ca efect al încetării mandatului administratorului inițial (numit prin Ordinul nr. 2968/19.12.2013 și, pe cale de consecință, se impunea ca acesta să coincidă cu durata rămasă din mandatul administratorului care a fost înlocuit.

Concluzionând, Curtea reține că prin Raportul nr. x/09.08.2018 al Corpului de Control al ministrului apelor și pădurilor s-a constatat că reclamantul este asociat al unei societăți care are obiect principal de activitate "Silvicultură și exploatare forestieră" și totodată îndeplinește funcția de administrator director general al unei alte societăți care are obiect de activitate "Tăierea și rindeluirea lemnului", entitate care are relații contractuale cu subunități din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva. Or, potrivit art. 3 lit. h) din Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei de selecție și al Comisiei de soluționare a contestațiilor constituite în vederea desemnării membrilor Consiliului de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, se află în situația de incompatibilitate candidatul care are calitatea de proprietar, membru asociat sau de salariat al unei societăți comerciale care desfășoară activitate concurențială sau care are relații contractuale cu Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, sau candidatul care are calitate de angajat al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva.

Incompatibilitatea are loc și atunci când membrii de familie ai fiecărui candidat se află în una dintre situațiile de proprietar sau de membru asociat al unei asemenea societăți comerciale, în sensul prezentului ordin, prin familie înțelegându-se soțul, soția, copiii și părinții soților, care locuiesc și gospodăresc împreună.

Astfel, în condițiile în care la data încheierii Contractului de mandat nr. x/22.06.2016, reclamantul a declarat ferm că nu se află în nicio situație de incompatibilitate sau concurență prevăzute de O.U.G. nr. 109/2011 sau de orice altă reglementare legală (art. 4, pct. 4.2 lit. b), iar potrivit pct. 4.4 art. 4 din Contract, reclamantul era obligat ca, pe durata Contractului, să respecte "orice altă interdicție, restricție, limitare impusă de prevederile legale aplicabile funcțiilor de conducere în cadrul întreprinderilor publice", Curtea reține că reclamantul nu a combătut constatările de fapt menționate în Raportul nr. x/09.08.2018, nu a făcut dovada caracterului nereal al acestora și nu a dovedit că acest raport a fost infirmat de autoritatea emitentă sau de către o altă autoritate de control sau că ar fi fost anulat prin hotărâre judecătorească definitivă.

Constată Înalta Curte că este nefondată critica recurentului-reclamant la adresa sentinței pronunțate în rejudecare, hotărâre ce reflectă o corectă aplicare a prevederilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. precum și a regulilor de procedură ce guvernează rejudecarea după casare și, de asemenea, a normelor de drept material incidente în cauză.

Examinarea considerentelor sentinței criticate atestă conformarea judecătorului fondului la obligația de motivare, fiind prezentate în mod convingător argumentele pentru care instanța a pronunțat soluția criticată, astfel că nu poate fi primită afirmația recurentului-reclamant, potrivit căruia hotărârea este nemotivată.

Apoi, din coroborarea dispozițiilor art. 501 alin. (1) și (3) C. proc. civ. rezultă faptul că după casare rejudecarea cauzei se va face în limitele deciziei de casare și cu luarea în considerare a modului în care instanța de recurs a dezlegat problemele de drept, dezlegare ce este obligatorie pentru instanța de rejudecare.

În aceste coordonate, pornind de la considerentul pentru care instanța de recurs a casat prima sentință, statuat pe marginea îndeplinirii condiției motivării actului administrativ dedus judecății, Înalta Curte constată că este inadmisibilă critica reiterată de recurentul reclamant, în prezenta cale de atac, în sensul că Ordinul nr. 904/17.09.2018 este nemotivat.

O atare chestiune a intrat sub auspiciile puterii de lucru judecat, fiind punctul de plecare în rejudecarea cauzei de către instanța fondului, și în acest context este irelevant faptul că într-o altă cauză(dosar x/2019) Înalta Curte a decis în sensul nemotivării Ordinului 904/17.09.2018, fiind evident că nu poate fi înlăturată autoritatea de lucru judecat cu privire la chestiunile definitiv tranșate prin efectul deciziei de casare pronunțate în prezenta cauză prin raportare la considerentele unei hotărâri ce a vizat litigiul purtat între alte părți.

Suplimentar celor menționate, se impune a fi subliniat și faptul că recurentului reclamant din prezenta cauză i s-a imputat încălcarea obligației de neconcurență, cât timp în dosarul x/2019 nu a fost reținut un atare temei pentru revocarea reclamantului din Consiliul de Administrație al RNP Romsilva, astfel că nu poate fi discutată, prin raportare la cele două hotărâri, nici jurisprudența neunitară, litigiile comportând particularități distincte, ce exclud o atare concluzie.

Cu referire la conținutul concret al raportului nr. x/09.08.2018, Înalta Curte constată, în primul rând, că reclamantul nu a invocat nicio critică la adresa actului, prin cererea introductivă de instanță, fiind corectă observația judecătorului fondului în acest sens.

Contrar celor susținute de recurentul reclamant, nimic nu-l împiedica pe acesta să dezvolte argumentele considerate pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, prin care să demonstreze nelegalitatea sau netemeinicia concluziilor expuse în raportul de control, odată cu formularea contestației împotriva Ordinului nr. 904/17.09.2018 și în cadrul acestui litigiu.

Cu toate acestea, instanța fondului a procedat la o cercetare a conținutului raportului în discuție, apreciind, în urma analizei desfășurate, că revocarea recurentului reclamant s-a realizat cu justă cauză, fiind demonstrat faptul încălcării, de către recurentul reclamant, a obligației de neconcurență, încălcare ce antrena incompatibilitatea desemnării sale în calitatea de membru al Consiliului de Administrație al RNP Romsilva.

În acest sens, a constatat judecătorul fondului faptul că reclamantul este asociat al unei societăți care are obiect principal de activitate "Silvicultură și exploatare forestieră" și totodată îndeplinește funcția de administrator director general al unei alte societăți care are obiect de activitate "Tăierea și rindeluirea lemnului", entitate care are relații contractuale cu subunități din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva. Or, potrivit art. 3 lit. h) din Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei de selecție și al Comisiei de soluționare a contestațiilor constituite în vederea desemnării membrilor Consiliului de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, se află în situația de incompatibilitate candidatul care are calitatea de proprietar, membru asociat sau de salariat al unei societăți comerciale care desfășoară activitate concurențială sau care are relații contractuale cu Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, sau candidatul care are calitate de angajat al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva.

Această constatare justifică, în sine, emiterea ordinului de revocare, fiind lipsită de relevanță susținerea recurentului-reclamant, potrivit căreia numai după o evaluare a activității sale din punct de vedere profesional ori numai în urma unei cercetări disciplinare putea fi revocat din funcția de membru în consiliul de administrație.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că este nefondat recursul de față, urmând a-l respinge în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de nelegalitate a Raportului de evaluare nr. x/09.08.2018 invocată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 194 din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.