ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3204/2020

Ședința publică din data de 07 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 08.04.2016 sub nr. x/2016 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în principal, anularea Ordinului nr. 50/13.01.2016 al Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor prin care i-a fost revocată calitatea de membru al Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și repunerea părților în situația anterioară; în subsidiar acordarea daunelor-interese prevăzute la art. 11 punct. 11.1. lit. b) ultima teză din Contractul de mandat nr. x/19.12.2013; obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2766 din 27 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Se arată că prima instanță a constatat în mod greșit că recurentul a încălcat atribuțiile ce îi reveneau conform contractului de mandat, deoarece nu s-a constatat încălcarea dispozițiilor contractuale mai sus enunțate și nici a atribuțiilor ce îi reveneau conform contractului de mandat, în calitate de membru al consiliului de administrație al RNP Romsilva.

În acest sens, recurentul a depus Hotărârea nr. 12 din 26.04.2016 a Consiliului de Administrație al Regiei prin care la art. 1 se aprobă Raportul nr. x/25.04.2016 privind modul de îndeplinire a mandatului de Director General al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva 2012-2016, prezentat de A., fără să se constate vreo încălcare a atribuțiilor ce i-au revenit în calitate de director general sau de membru al consiliului de administrație al RNP Romsilva.

Precizează recurentul că trimiterea sa în judecată nu este suficientă pentru a se constata încălcarea atribuțiilor asumate conform contractului de mandat, în lipsa unei soluții de condamnare.

Prin întâmpinarea depusă în prima instanța pârâta a invocat dispozițiile art. 12 din O.U.G. nr. 109 din 30 noiembrie 2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice, potrivit cărora revocarea mandatului membrilor consiliului de administrație poate surveni oricând.

Textul art. 12 alin. (3) a fost modificat de pct. 13 al art. I din Legea nr. 111 din 27 mai 2016, astfel că "membrii consiliului de administrație pot fi revocați conform legii, în condițiile stabilite în contractul de mandat. In cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata unor daune-interese, potrivit prevederilor din contractul de mandat".

Articolul 12 face însă referire de fiecare dată Ia justa cauză a revocării. Acesta se coroborează cu restul dispozițiilor din O.U.G. nr. 109 din 30 noiembrie 2011 aplicabilă în speță, care în Capitolul II reglementează "Administrarea și conducerea regiilor autonome", iar în secțiunea 1 "Consiliul de administrație".

În art. 6, modificat de pct. 8 al art. I din Legea nr. 111 din 27 mai 2016,2 se prevede că: "nu pot fi administratori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate pentru infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracțiuni de corupție, delapidare, infracțiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracțiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru. instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare".

Curtea a constatat ca actul administrativ atacat în cauză prezintă o motivație suficienta care exclude arbitrariul autorității emitente. Apreciem ca, dimpotrivă, atât timp cat acesta se întemeiază pe simple prezumții, cum este prezumția rezonabila ca ar fi săvârșit cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, este supus arbitrajului organelor de urmărire penală, care se răsfrâng asupra autorității administrative.

De asemenea, arată că în procesul penal aflat pe rol a formulat numeroase apărări susținute de probe din care reiese fara niciun dubiu contrariul celor susținute de procurori in rechizitoriu si faptul ca, dimpotrivă, in toata activitatea a urmărit doar interesul RNP Romsilva, apărând integralitatea fondului forestier, obligația sa de loialitate fiind întrutotul respectată.

Hotărârea primei instanțe încălcă prezumția de nevinovăție care este un principiu cu valoare constituțională consacrat în art. 23 alin. (11) din Constituție care prevede că "până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată", reluat și în C. proc. pen. în art. 4 alin. (1) "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă".

De asemenea jurisprudența Curții Europene a Drepturilor omului care a constatat încălcarea acestei prezumții este bogată. Curtea admite, fără rezerve, faptul că prezumția de nevinovăția incumbă și altor persoane sau organe decât cele judecătorești (CEDO, Pavalache c. România, 18 octombrie 2011, §116; Artico din 13 mai 1980, §64; Cruz Varas și alții din 20 martie 1991, §79; Soering din 7 iulie 1989, § 92; Comisia, dec. Austria c. Italia din 20 martie 1963, Ann. Conv. VI, p. 783, www.x.coe.int). Obligația respectării prezumției de nevinovăție revine nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (CEDO, Allenet de Ribemont, hotărâre din 10 februarie 1995, Daktaras c. Lituaniei, hotărâre din 10 octombrie 2000).

Referitor la capătul subsidiar de cerere privitor la plata daunelor interese, în cazul în care, revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata unor daune-interese, potrivit contractului de mandat.

La art. 11 din contractul de mandat sunt prevăzute condițiile în care acesta încetează, precum și cele în care se poate dispune revocarea din funcție.

Art. 11.1. din Contractul de mandat prevede că acesta încetează prin revocarea mandatarului de către mandant în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare culpabile a obligațiilor contractuale, conform punct 1.6 din prezentul contract, caz în care mandatarul nu are dreptul la daune interese.

Conform datelor preliminare, însă, în anul 2015 (ultimele două semestre din mandatul de membru al Consiliului de administrație) a îndeplinit obiectivele și criteriile de performanță stabilite de către ministerul de resort și care se constituie în anexe la contractul de mandat.

În Nota de fundamentare nr. x/12.01.2016 s-a reținut că "mandatarul A. - parte semnatară a contractului, a încălcat obligația contractuală prevăzută de art. 4.2. lit. c) pct. XXV, context în care a fost emis Ordinului nr. 50/13.01.2016".

Art. 4.2. lit. c) pct. XXV invocat privește situația în care mandatarul nu respectă orice cerințe referitoare la etică, conflict de interese și alte obligații prevăzute de legislația aplicabilă în legătură cu funcția sa. Or, nerespectarea acestor obligații nu este prevăzută sub sancțiunea revocării din funcție în contractul de mandat.

Prin urmare, consideră recurentul că prevederile legale invocate nu pot constitui temei de drept pentru revocarea calității sale de membru al Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva.

Prin întâmpinarea depusă pârâtul-intimat Ministerul Apelor și Pădurilor a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 488 C. proc. civ., iar pe fondul recursului a solicitat în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 21 ianuarie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

În fapt, la data de 19.12.2013 între reclamant și Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice-în prezent Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - a fost încheiat contractul de mandat nr. x, având drept obiect obligația asumată de reclamant, în calitate de membru al Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva - de a participa la administrarea regiei în conformitate cu prevederile legale în vigoare, hotărârea de guvern privind organizarea și funcționarea Regiei și prevederile contractuale.

La data de 22 ianuarie 2015 Direcția Națională Anticorupție a emis comunicatul nr. 120/VIII/3 potrivit căruia Serviciul Teritorial Brașov a dispus trimiterea în judecată a unui număr de 17 inculpați, în legătură cu fapte de corupție legate de atribuirea unor mari suprafețe de teren forestier în județul Brașov, printre aceștia numărându-se și reclamantul, în sarcina căruia procurorii au reținut săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și abuz în serviciu, constând în aceea că, în calitate de director general al R.N.P. Romsilva, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, începând cu anul 2013, a răspuns solicitărilor nelegale formulate de către inculpatul B., referitoare la modul în care R.N.P. Romsilva trebuie să se comporte în legătură cu punerea în posesie, eliberarea titlului de proprietate și litigiile juridice aferente reconstituirii dreptului de proprietate aspra suprafeței de 40.000 de hectare. în consecință - se precizează în continuare în comunicat - inculpatul A. a luat măsuri împotriva intereselor R.N.P. Romsilva, în sensul că a șicanat efectuarea de acțiuni în justiție împotriva intereselor avute de grupul infracțional organizat interesat în obținerea terenurilor menționate. Cu titlu de exemplu, se amintește situația în care, după ce jurista din cadrul Romsilva a semnat o acțiune civilă în favoarea intereselor Romsilva, de suspendare a judecății până la soluționarea dosarului având ca obiect revizuirea deciziei luate într-o cauză civilă, inculpatul A. a dispus în mod abuziv ca acestei juriste sa-i fie preluată cauza respectivă și i-a interzis să mai reprezinte R.N.P. Romsilva în proces. Dosarul se află pe rolul Înaltei Curți Casație și Justiție cu reclamantul în poziția procesuală de inculpat.

Datorită împrejurării că faptele incriminate intrau în contradicție cu prevederile art. 4.2. lit. c) din Contractul de mandat potrivit cărora reclamantul ar fi trebuit sa-și exercite mandatul cu" prudența și diligența unui bun administrator, cu loialitate, în interesul Regiei și a salariaților acesteia" (pct. XI) precum și cele ale pct. (XXV) care stipulau că mandatarul ar fi trebuit să respecte "orice cerințe referitoare la etică, conflict de interese și alte obligații prevăzute de legislația aplicabilă în legătură cu funcția sa" la data de 12.01.2016 a fost întocmită Nota de fundamentare privind revocarea mandatului domnului A. ca membru în Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva nr. 27080 iar la data de 13.01.2016 a fost emis Ordinul nr. 50 prin care s-a dispus încetarea Contractului de mandat nr. x/19.12.2013 și revocarea reclamantului din calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor -Romsilva.

Nu poate fi primită apărarea recurentului în sensul că prin Hotărârea nr. 12 din 26.04.2016 a Consiliului de Administrație al Regiei s-a aprobat Raportul nr. x/25.04.2016 privind modul de îndeplinire a mandatului de director general al Regiei Naționale ROMSILVA 2012-2016, prezentat de A., fără să se constate vreo încălcare a atribuțiilor ce îi reveneau ca director general sau ca membru al Consiliului de Administrație al RNP Romsilva.

Acest raport și această hotărâre sunt ulterioare emiterii actului contestat în cauză, respectiv Ordinul nr. 50/13.01.2016 al MMAP, poate fi prezentat pro causa, nu se coroborează cu acte sau fapte anterioare sau concomitente emiterii acestuia și nu se referă la cele imputate prin ordinul de revocare.

În ceea ce privește prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 109/30.11.2011 invocat de pârâtul-intimat, potrivit cărora revocarea mandatului membrilor consiliului de administrație poate surveni oricând.

În mod eronat recurentul invocă textul art. 12 modificat prin pct. 13 al art. 1 din Legea nr. 111/27 mai 2016, deoarece acesta este în vigoare ulterior momentului adoptării Ordinului nr. 50/13.01.2016 - atacat în prezenta cauză.

De asemenea, art. 6 modificat prin pct. 8 al art. 1 din Legea nr. 111/27.05.2016 nu poate fi analizat din aceleași rațiuni că nu era în vigoare.

Referitor la încălcarea prezumției de nevinovăție Așa cum a reținut instanța de fond, în ordinul contestat nu se face referire la vreo condamnare, ci așa cum rezultă din nota de fundamentare datorită suspiciunii rezonabile de săvârșire a unei infracțiuni în exercitarea atribuțiilor de serviciu s-a încălcat obligația prevăzută de art. 4.2. lit. c) pct. XXV - "respectarea cerințelor referitoare la etică, conflict de interes și alte obligații prevăzute în contract și legislație și potrivit art. 4.2. lit. c) pct. XI - "exercitarea mandatului cu prudența și diligența unui bun administrator, cu loialitate în interesul Regiei și a salariaților acesteia".

De altfel, recurentul-reclamant a renunțat la mandatul acordat prin Notificarea nr. x/14.01.2016.

Prin urmare, dreptul de apreciere al autorității pârâte în ceea ce privește respectarea obligației de loialitate în exercitarea mandatului de director cu diligența unui bun administrator, nu indică elemente de abuz sau nelegalitate.

În privința deciziei penale din 9 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus achitarea inculpatului A.

Recurentul consideră că date fiind motivarea prezentată în decizia penală și temeiul de drept în baza căruia s-a dispus achitarea (art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.) - fapta nu există, ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra Ordinului nr. 50/2016 al Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor.

Înalta Curte constată că aceste elemente ulterioare emiterii Ordinului nr. 50/2016 de revocare a contractului de mandat nr. x/19.12.2013 nu sunt în măsură să răstoarne legalitatea și oportunitatea acestuia, fiind încălcate dispozițiile din contractul de mandat - art. 4.2. lit. c) pct. XI și pct. XXV. Aceste obligații nu sunt fapte similare, identice care să fi fost analizate de instanța penală care a pronunțat achitarea recurentului, fiind vorba de proceduri de calificare și respectiv sancțiuni diferite, finalitate preventivă sau represivă, cu grad de severitate diferit.

Nu se poate aprecia că s-a încălcat prezumția de nevinovăție a recurentului, până la data pronunțării deciziei penale de achitare, moment ulterior emiterii actului atacat, recurentul nu a reușit să dovedească îndeplinirea obligației contractului de mandat - imputate de autoritate.

Motivul de recurs privind capătul subsidiar de plată a daunelor - nu își găsește justificarea a fi analizat în contextul în care nici instanța de fond nici instanța de recurs nu au găsit fondată cererea principală de anulare a Ordinului nr. 250/2016.

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., față de cele arătate mai sus, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 2766 din 27 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iulie 2020.