ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1622/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 04 martie 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, a solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 904/17.09.2018, emis de Ministrul Apelor și Pădurilor, respectiv anularea dispozițiilor art. 1 lit. b) din ordin, precum și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor cauzate prin revocarea sa din funcția de administrator.

Prin sentința civilă nr. 831 din 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, a obligat pârâtul la plata către reclamant a daunelor-interese egale cu trei indemnizații lunare nete, datorate potrivit clauzelor din art. 5.2 lit. c) cu art. 11.1 lit. b) teza a II-a din Contractul de mandat nr. x/22.06.2016, încheiat de reclamant cu pârâtul, respingând în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 831 din 25 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului în ceea ce privește acordarea daunelor-interese, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a învederat că Ministerul Apelor și Pădurilor s-a organizat și a funcționat ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului României, astfel cum prevede art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 20/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apelor și Pădurilor, cu modificările ulterioare.

Potrivit art. 13 alin. (5) din actul normativ invocat, în exercitarea atribuțiilor sale, Ministrul Apelor și Pădurilor emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii, care pot avea caracter normativ sau individual, iar sub autoritatea Ministerului Apelor și Pădurilor funcționează Regia Națională a Pădurilor -Romsilva astfel cum se prevede în anexa nr. 2 pct. 2 la hotărâre.

În temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. b) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2011, la regiile autonome, autoritatea publică tutelară are competența să numească și să revoce membrii consiliului de administrație. Durata mandatului membrilor consiliului de administrație este stabilită prin actul de înființare și nu poate depăși 4 ani. Mandatul membrilor consiliului de administrație poate fi reînnoit ca urmare a unui proces de evaluare, dacă prin actul de înființare nu se dispune altfel. Mandatul administratorilor numiți ca urmare a încetării, sub orice formă, a mandatului administratorilor inițiali coincide cu durata rămasă din mandatul administratorului care a fost înlocuit, astfel cum prevede art. 8 alin. (1) din actul normativ invocat.

Totodată, a precizat că membrii consiliului de administrație pot fi revocați conform legii, în condițiile stabilite în contractul de mandat, astfel cum dispune art. 12 alin. (3) din ordonanța invocată.

Astfel, dispozițiile art. 11 pct. 11.1 lit. e) din Contractul de mandat încheiat sub nr. x/22.06.2016 prevăd că încetarea contractului prin revocarea mandatului de către mandant, poate interveni: fără notificare prealabilă, fără motivare și fără intervenția instanței de judecată și în situația în care în locul mandantului este luat de o altă autoritate tutelară decât cea care a încheiat contractul.

Referitor la motivarea actului administrativ atacat a precizat că ordinul contestat este motivat, indicând temeiul legal și contractual ce conferă dreptul atât de a numi, cât și de a revoca din funcție, fiind emis pe baza și în executarea legii, arătate în preambul, iar în formula introductivă a acestuia au fost cuprinse autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, precum și temeiurile juridice pe baza și în executarea cărora actul a fost emis.

A arătat, de asemenea, că normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd obligativitatea motivării în cazul actelor administrației publice de specialitate, ci doar a proiectelor de acte normative.

Referitor la daunele interese acordate de instanța de fond, a învederat că acestea ar fi putut fi justificate doar în cazul în care revocarea ar fi fost întemeiată în baza art. 11 punctul 1 lit. b) din contract, or, așa cum lesne se poate constata din analiza actului administrativ atacat, ipoteza care a generat decizia de revocare este cea de la art. 11 alin. (11.1) lit. e) liniuța a doua din contract, respectiv încetarea contractului în situația în care locul mandantului este luat de o altă autoritate tutelară decât cea care a încheiat contractul.

Mai mult decât atât, a susținut că instanța de fond, dând eficiență clauzelor contractuale prevăzute de art. 11 alin. (11.1) lit. b), coroborate cu cele prevăzute de art. 5.2 lit. c) din Contractul de mandat nr. x/22.06.2016, în mod eronat l-a obligat la plata daunelor-interese, întrucât la art. 5.2 lit. c) se prevede că mandantul, prin Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are obligația să plătească respectivele daune interese în ipoteza revocării mandatarului fără justă cauză și nu Ministerul.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20 martie 2020, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, reiterând, în esență, apărările formulate în fața instanței de fond

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Prin criticile formulate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză.

Astfel, la data de 22 iunie 2016, a fost încheiat contractul de mandat nr. x/22.06.2016 între Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și intimatul-reclamant, acesta din urmă fiind numit administrator, membru în consiliul de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor "Romsilva", pentru o durată de patru ani.

La data de 29 decembrie 2017, Ministerul Apelor și Pădurilor, ca autoritate publică centrală cu atribuții în domeniul silvic, a încheiat cu intimatul-reclamant actul adițional nr. x la contractul de mandat nr. x/22.06.2016, continuându-și îndeplinirea mandatului.

Prin Ordinul nr. 904/17.09.2018, emis de Ministrul Apelor și Pădurilor, s-a dispus revocarea intimatului-reclamant, precum și a altor două persoane (pentru care însă instanța nu a fost învestită) din calitatea de administrator, membru în consiliul de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor "Romsilva".

Intimatul-reclamant a solicitat anularea în parte a acestui ordin, iar instanța de fond a constatat în principal că, în condițiile în care actul administrativ atacat este nemotivat în ceea ce îl privește pe reclamant, devin incidente clauzele prevăzute la art. 5.2 lit. c) și la art. 11 pct. 11.1 lit. b) din contractul de mandat nr. x/22.06.2016, care prevăd că în cazul revocării reclamantului fără justă cauză, mandantul să îi plătească daunele interese prevăzute de art. 11 pct. 11.1 lit. b).

Contrar susținerilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că, așa cum în mod judios a reținut și judecătorul fondului, actul administrativ contestat este nemotivat în ceea ce privește dispoziția de revocare a intimatului-reclamant.

În acest sens, în practica sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că motivarea unui act administrativ urmărește o dublă finalitate: îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său, or, simpla menționare în cuprinsul ordinului contestat a prevederilor art. 3 lit. b), art. 5 alin. (2) lit. c) și alin. (6) din O.U.G. nr. 109/2011 și ale art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 20/2017, care se referă la administrarea regiilor autonome, la competențele autorității publice tutelare, precum și la atribuțiile Ministrului Apelor și Pădurilor, fără a face vreo referire la vreun caz particular de revocare a membrilor consiliului de administrație, nu este de natură să conducă la concluzia că actul administrativ atacat este motivat.

În ceea ce privește dispozițiile "art. 11 alin. (11).1 lit. e) din Contractul de mandat nr. x/22.06.2016 încheiat între Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și domnul A.", așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, clauza de la art. 11 pct. 11.1 lit. e) din contractul de mandat menționat conține două cazuri distincte de încetare a mandatului prin revocare, astfel, fila x: "e) prin revocarea mandatului de către Mandant, fără notificare prealabilă, fără motivare și fără intervenția instanței de judecată: - în cazul în care administratorul este incapabil fizic de a-și îndeplini obligațiile asumate prin contract pe o perioadă de 90 de zile (...) - în cazul în care locul Mandantului este luat de o altă autoritate tutelară decât cea care a încheiat prezentul contract".

Or, incidența primului caz nu a fost susținută nici măcar de recurentul-pârât, iar în ceea ce privește cel de al doilea caz, după intrarea în vigoare la data de 17 ianuarie 2017 a H.G. nr. 20/2017, prin care la art. 3 s-a dispus că "Ministerul Apelor și Pădurilor se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile și acordurile, precum și în toate litigiile în care fostul Minister al Mediului, Apelor și Pădurilor este parte (…)", chiar Ministerul Apelor și Pădurilor a încheiat, în calitate de mandant, cu intimatul-reclamant, actul adițional nr. x la contractul de mandat nr. x/22.06.2016, acesta din urmă continuându-și îndeplinirea mandatului până la emiterea ordinului de revocare emis aproape un an mai târziu.

În consecință, în contextul în care motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, obiectivul său fiind prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului, iar această obligație nu este îndeplinită de actul contestat în cauză, în mod corect a reținut instanța de fond incidența clauzelor prevăzute la art. 5.2 lit. c) și la art. 11 pct. 11.1 lit. b) din contractul de mandat nr. x/22.06.2016, care prevăd că în cazul revocării reclamantului fără justă cauză, mandantul să îi plătească daunele interese prevăzute de art. 11 pct. 11.1 lit. b).

În acest context, instanța de recurs va respinge ca nefondată și critica recurentului-pârât potrivit căreia în mod eronat ar fi fost obligat la plata daunelor-interese, întrucât la art. 5.2 lit. c) se prevede că mandantul, prin Regia Națională a Pădurilor- Romsilva are obligația să plătească respectivele daune interese în ipoteza revocării mandatarului fără justă cauză și nu Ministerul.

Astfel, potrivit clauzei prevăzută la art. 5.2 din contractul de mandat nr. x/22.06.2016, care este în acord cu prevederile art. 2027 și ale art. 2032 alin. (1) din C. civ., mandantul este cel care are obligația achitării daunelor-interese, iar mențiunea că acesta are obligațiile menționate, prin Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, nu reprezintă decât o precizare a modalității prin care mandantul înțelege să își îndeplinească obligația care îi revine și nu îl exonerează de răspundere în vreun mod.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prevăzut de dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței civile nr. 831 din 25 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2022.