ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5437/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 mai 2019, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. și Pescarilor Sportivi Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, a solicitat obligarea pârâtului la respectarea prevederilor legale în legătură cu solicitările cuprinse în plângerea prealabilă nr. 376/12.03.2019, pe care a refuzat să o soluționeze în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 407/2006.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 85 din 10 septembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. și Pescarilor Sportivi Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, a anulat adresa din 31.10.2018, emisă de Ministrul Apelor și Pădurilor și a obligat pârâtul să soluționeze cererea cu nr. x din 15.01.2018 a A. și Pescarilor Sportivi Suceava, înregistrată la pârât cu nr. x din 20.12.2018, în considerarea dispozițiilor art. 12 alin. (6) din Legea nr. 407/2006.

Calea de atac a recursului declarată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 85 din 10 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fost Ministerul Apelor și Pădurilor), întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 1321 din 3 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca tardiv declarat, recursul pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței nr. 85 din 10 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Contestația în anulare Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 aprilie 2021, sub nr. x/2021, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1321 din 3 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând admiterea contestației, anularea deciziei atacate, constatarea depunerii recursului în termen și rejudecarea recursului, cu consecința casării sentinței de fond și respingerea acțiunii. Contestatorul susține că recursul a fost declarat cu respectarea termenului prevăzut de lege, în raport de data comunicării sentinței atacate (12.11.2019) și data transmiterii recursului prin intermediul poștei militare - 27.11.2019, conform borderoului nr. x/27.11.2019, emis de UM 0356 București. Așadar, recursul a fost transmis înăuntrul termenului legal, iar aprecierea instanței de recurs în sensul că recursul ar fi fost transmis ulterior, la data de 29.11.2019, dată la care a fost înregistrat la dosar, este rezultatul unei erori materiale. Relevantă în stabilirea datei declarării recursului este, în opinia contestatorului, data depunerii documentului la serviciul de curierat ori la serviciul specializat de comunicare, nu data recepționării lui de către destinatar, conform art. 183 alin. (3) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata A. și Pescarilor Sportivi Suceava a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare. II. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare Analizând contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., text de lege pe care contestatorul și-a întemeiat cererea: "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;" Înalta Curte reține că, pentru a fi incident acest caz de contestație în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația să fie pronunțată în soluționarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existența unor erori materiale, săvârșite de instanța de control judiciar, care au influențat soluția astfel pronunțată. În definirea cazului de contestație în anulare privitor la existența unor erori materiale, textul de lege are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunțate și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. În speță, pretinsa eroare materială a fost invocată de contestator prin raportare la greșita reținere de către instanța de recurs a datei declarării căii de atac, susținând că această dată a fost eronat stabilită ca fiind cea a înregistrării recursului la dosar, iar nu cea a trimiterii recursului de către pârât, aspect dovedit prin prezentarea unui borderou de trimiteri a poștei militare, anexat contestației în anulare, din care rezultă data expedierii căii de atac. Înalta Curte constată că acest borderou nu a fost depus în dosarul instanței de recurs, care a pronunțat soluția în raport de înscrisurile aflate în dosarul său, din care rezulta că data depunerii recursului era 29.11.2019 (data înregistrării la registratura primei instanțe), în afara termenului legal. După cum s-a arătat anterior, borderoul a fost depus doar la momentul formulării contestației în anulare, astfel încât nu se poate reține existența unei erori materiale referitoare la înscrisuri care nu s-au aflat în dosar la momentul soluționării recursului. Pentru a considera că instanța de judecată a săvârșit o greșeală materială, aceasta trebuie să se raporteze cu necesitate la înscrisurile pe care le-a avut la dispoziție, situație neregăsită în speța de față. Cât privește invocarea erorii materiale din perspectiva modului de aplicare a prevederilor art. 183 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere că, potrivit normelor de procedură civilă, contestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă de către contestator o greșeală materială a instanței de recurs cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei, câtă vreme aceste date/elemente nu se regăseau în dosar la data soluționării recursului. Motivele prezentate în contestația în anulare se referă la însăși legalitatea deciziei atacate, contestatorul formulând critici cu privire la modalitatea de aplicare, de către instanța de recurs, a dispozițiilor art. 183 alin. (3) C. proc. civ., din perspectiva modalității și termenului de declarare a căii de atac. Contestatorul invocă, așadar, o pretinsă greșeală de judecată, susțineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestației în anulare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 508 din același cod, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca inadmisibilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,