ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 786/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 24.02.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, a formulat contestație împotriva refuzului pârâtei IGI Caraș-Severin nr. x/BICS/BED din 09.02.2023 (comunicat reclamantei la data de 15.02.2023) privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru dl. B., emis de autoritățile din Nepal, al permisului unic de ședere valabil pana la data de 13.07.2023, solicitând să se dispună anularea actului emis de către pârâtă și obligarea pârâtei de a emite un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin, raportat la înscrisurile în probațiune depuse la dosarul cauzei de către pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 343 din 8 iunie 2023 Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta M.A.I. - Inspectoratul General pt. Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pt. Imigrări Caraș-Severin, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor, a dispus anularea actului NR. x din 09.02.2023 emis de Biroul de Imigrări Caraș-Severin și a obligat pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pt. Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pt. Imigrări Caraș-Severin la eliberarea avizului pentru cetățeanul străin B., al permisului unic de ședere valabil pana la data de 13.07.2023.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Biroul Pentru Imigrări Caraș Severin și, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul – pârât a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul interpretării date de aceasta cu privire la îndeplinirea de către intimată a condițiilor generale și speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute de O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

Arată astfel că, în fapt, noul angajator, A. S.R.L., nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior, reprezentat de Multiprofesional, la care străinul figura cu aviz de muncă nr. x/30.03.2022 și contract de munca nr. x/30.03.2022, încetat la 30.12.2022 sau decizia de încetarea a contractului individual de muncă cu angajatorul inițial.

In vederea obținerii avizelor de angajare solicitate, societatea comercială trebuia să îndeplinească toate condițiile generale și speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute de O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România, motiv pentru care instanța de fond a interpretat greșit ca fiind îndeplinită această condiție prevăzută de art. 17 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România.

Având în vedere prevederile art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, potrivit căror "Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta ordonanță, constituie motive de refuz de eliberare a avizului de angajare/detașare, arată recurentul că Biroul pentru Imigrări Caras Severin, în mod temeinic și legal, a refuzat emiterea avizelor de angajare solicitate de S.C, A. comunicându-i-se refuzul eliberării avizelor de angajare și motivele care au stat la baza deciziei.

Solicită a se avea în vedere faptul că Biroul pentru Imigrări Caras Severin eliberează avize de angajare numai atunci când constată îndeplinirea tuturor condițiilor generale și speciale prevăzute de O.G. nr. 25/2014, asigurându-se că unicul scop pentru care un angajator intenționează să aducă un străin în România este acela de a-l încadra legal în muncă, exclusiv în beneficiul său, al angajatorului.

Referitor la depunerea online a documentatiei prin intermediul aplicației pusă la dispoziția angajatorilor, scopul este acela de a verifica dacă documentația încărcată pe platformă este completă, astfel putând fi planificate cererile încărcate pe portal, în vederea depunerii efective la ghișeul cu publicul, odată cu prezentarea documentelor originale, pentru a evita crearea de aglomerări, cu timpi mari de așteptare și nicidecum verificarea înscrisurilor în adevăratul sens al cuvântului, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată, astfel că, structura de imigrări prin programarea cererii nu se antepronunță în ceea ce privește soluționarea cererilor.

În consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentintei recurate, iar după rejudecarea litigiului în fond, solicită a se respinge contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Împotriva recursului promovat de pârâtul Biroul Pentru Imigrări Caraș Severin a formulat întâmpinare reclamanta S.C. A. S.R.L., în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, ca temeinică și legală.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din întâmpinare și de normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtul Biroul Pentru Imigrări Caraș Severin este fondat, motiv pentru care urmează a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, prin cererea depusă online la data de 16.11.2022 și înregistrată de pârât sub nr. x, reclamanta A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B..

Prin actul nr. x/BICS/BED din data de 09.02.2023 pârâtul i-a comunicat cetățeanul străin B. că cererea a fost soluționată nefavorabil, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 25/2014, respectiv nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior sau a deciziei de încetare a contractului individual de muncăîncheiat cu angajatorul anterior.

Nemulțumită de răspunsul primit, reclamanta s-a adresat instanței în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, solicitând anularea adresei și obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul palestinian.

Soluția primei instanțe nu este împărtășită și de instanța de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a interpretat greșit dispozițiile art. 17 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 25/2014.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs prin care se invocă incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv este incident, reținând că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor art. 17 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 25/2015 este greșită.

Constată astfel că dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 25/2015, prevăd următoarele:

"ART. 17

1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepția celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la același angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), străinul este încadrat în noul loc de muncă în baza unui nou aviz de angajare obținut de angajator în condițiile prezentei ordonanțe.

(3) Noul aviz de angajare se eliberează aceluiași angajator fără îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b), e) și f) și, după caz, fără îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) sau la art. 9 alin. (2) lit. a).

(4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 și, după caz, cu îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9.

(5) În situațiile prevăzute la alin. (1), cu condiția să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări.

(6) Prevederile alin. (5) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din inițiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părților ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Conform acestor prevederi legale, străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare poate ocupa un nou loc de muncă la alt angajator oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE, cu condiția să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care nu a fost depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări. Acordul scris al angajatorului anterior nu este necesar în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din inițiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părților ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de nou angajator, nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior și nici decizia de încetare a contractului de muncă din care să rezulte motivele încetării.

În ceea ce privește "angajatorul anterior" care a obținut un aviz de muncă, acesta a fost C. S.R.L., în speță, cetățeanul străin figurează cu avizul de angajare în muncă nr. x/30.03.2022 și contractul de muncă nr. x/30.03.2022, reclamanta nedepunând o decizie de încetare a acestuia, ori acordul părților sau demisia străinului " dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare", pentru ca acordul prevăzut la alin. (5) al articolului 17 să nu mai fie necesar.

Or, în legătură cu acest angajator, reclamanta susține că străinul a încetat raporturile de muncă inițiale din vina angajatorului, care l-a exploatat acesta fiind preluat de o asociație umanitară care îi oferă suport până la găsirea unui nou loc de muncă.

Însă acest aspect nu poate fi valorificat față de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 25/2015 anterior citate.

Astfel, în lipsa acordului provenind de la angajatorul inițial – C. S.R.L. - era necesară depunerea deciziei de încetare a contractului de muncă cu acest angajator, pentru a se verifica motivele încetării dat fiind că, așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014, în anumite cazuri de încetare a raportului de muncă, acordul menționat nu mai este necesar (inițiativa angajatorului anterior, acordul părților ori demisia străinului dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă).

Însă, reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze că acest contract individual de muncă a încetat, astfel că, eronat prima instanță a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014, reținând că autoritatea avea posibilitatea cunoașterii motivelor încetării raportului de muncă încheiat cu primul angajator, partea nedepunând nici o dovadă concretă în sprijinul susținerii că " acest acord a existat".

De altfel, nici în calea de atac a recursului intimata – reclamantă nu a susținut o altă situație de fapt și nu a depus dovezi conform cărora contractul de muncă cu normă întreagă încheiat de cetățeanul străin B. cu angajatorul inițial – C. S.R.L. - ar fi încetat.

Or, dat fiind faptul că reclamanta nu a depus dovada încetării contractului de muncă încheiat de cetățeanul străin cu C. S.R.L., neexistând nici un acord scris din partea acesteia, Înalta Curte, contrar celor reținute de prima instanță, constată neîndeplinită condiția reglementată de art. 17 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 25/2014, astfel că refuzul pârâtului, de emitere a avizului de angajare este parțial justificat, raportat la dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, potrivit cărora "3) Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta ordonanță, ……..constituie motive de refuz de eliberare a avizului de angajare/detașare."

Față de aceste considerente, Înalta Curte, reținând ca fiind fondată critica recurentului privind neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 17 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 25/2014, constată că acesta în mod legal a refuzat emiterea avizului de angajare solicitat de intimata-reclamantă, astfel că sentința instanței de fond, prin care s-a admis cererea reclamantei a fost pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor anterior menționate, fiind necesară reformarea acesteia de către instanța de control judiciar.

Pe cale de consecință, urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea recurată și, rejudecând cauza, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei A. S.R.L..

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul promovat de pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, va casa sentința civilă recurată și rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General Pentru Imigrări – Direcția Migrație – Biroul Pentru Imigrări Caraș-Severin, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 343 din 8 iunie 2023 a Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.