ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 415/2024

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caras – Severin, a formulat contestație împotriva refuzului pârâtei IGI Caras Severin nr. x/BICS/OCA din 09.01.2023 (comunicat reclamantei la data de 15.02.2023) privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru dl. B., cetățean al statului Nepal, al permisului unic de ședere valabil până la data de 10.07.2023, solicitând să se dispună anularea actului emis de către pârâtă și obligarea acesteia de a emite un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin, raportat la înscrisurile în probațiune depuse la dosarul cauzei de către reclamantă.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 338 din 8 iunie 2023, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor, a dispus anularea actului nr. x/BICS/OCA din 09.01.2023 emis de Biroul de Imigrări Caraș-Severin, a obligat pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin la eliberarea avizului pentru cetățeanul străin dl. B., cetățean al statului Nepal, al permisului unic de ședere valabil până la data de 10.07.2023 și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2050 RON, reprezentând onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că motivul pentru care apreciază că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material îl reprezintă interpretarea instanței de fond cu privire la îndeplinirea de către intimată a condițiilor generale și speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute de O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România. Noul angajator, A. S.R.L, nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior, reprezentat de C. S.R.L., la care străinul figura cu aviz de muncă nr. x/06.10.2021 și contract de muncă nr. x din 31.05.2022, ACTIV, fără respectarea prevederilor art. 17. alin. (5) si 6, din O.G.25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România, sau decizia de încetare a contractului individual de muncă cu angajatorul anterior din care să rezulte condițiile în care acesta a fost încetat. De asemenea, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, A. S.R.L nu a depus următoarele documentele necesare soluționării cererii: - certificatul de atestare fiscală emis de administrația finanțelor publice în a cărei rază teritorială își are sediul social sau profesional ori, după caz, domiciliul angajatorul, privind achitarea obligațiilor către bugetul de stat la sfârșitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii; - adeverința cu privire la forța de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant, eliberată cu cel mult 60 de zile anterior depunerii cererii pentru avizul de angajare de agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are sediul social sau profesional angajatorul; - organigrama angajatorului cu precizarea funcțiilor ocupate și vacante, dovada publicării prin mijloace de informare în masă din România a unui anunț pentru ocuparea locului de muncă vacant; - copia procesului-verbal întocmit de angajator din care să rezulte efectuarea selecției realizată pentru ocuparea locului de muncă vacant, ca urmare a publicării anunțului prevăzut la lit. c), precum și faptul că străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplinește condițiile de pregătire profesională și experiență în activitate prevăzute de legislația în vigoare pentru ocuparea acelui loc de muncă. Toate aceste documente reprezintă condițiile impuse de O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România, prin care un viitor angajator poate obține avizul de angajare în muncă pentru un cetățean străin. În vederea obținerii avizelor de angajare solicitate, societatea comercială trebuia să îndeplinească toate condițiile generale și speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute de O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România, astfel conform celor prezentate anterior, instanța de fond a interpretat greșit ca fiind îndeplinită această condiție prevăzuta de art. 17, alin. (5) și (6) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România. Având în vedere prevederile art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, potrivit cărora "Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta ordonanță, constituie motive de refuz de eliberare a avizului de angajare/detașare, Biroul pentru Imigrări Caras Severin, în mod temeinic și legal, a refuzat emiterea avizelor de angajare solicitate de S.C. A. S.R.L., comunicându-i-se refuzul eliberării avizelor de angajare și motivele care au stat la baza deciziei. Biroul pentru Imigrări Caraș Severin eliberează avize de angajare numai atunci când constată îndeplinirea tuturor condițiilor generale și speciale prevăzute de O.G. nr. 25/2014, asigurându-se că unicul scop pentru care un angajator intenționează să aducă un străin în România este acela de a-1 încadra legal în muncă, exclusiv în beneficiul său, al angajatorului. Recurenta mai arată că instanța de judecată în mod greșit a dat valoare juridică procedurii de încărcare pe portalul instituției a documentelor necesare obținerii avizului de angajare în muncă. Data la care această cerere se consideră depusă este cea la care are loc depunerea fizică a documentelor. În realitate, la data de 05.11.2022, a fost efectuată o operațiune de încărcare a documentelor pe platforma online în vederea obținerii unei programări, pentru depunerea fizică a cererii de obținere a avizului de angajare la ghișeul formațiunii teritoriale IGI. În privința aceluiași argument, se mai susține că încărcarea documentelor pe aplicația portaligi.mai.gov.ro nu constituie înregistrarea cererii respective în sens administrativ, această operațiune tehnico-materială cu caracter administrativ fiind îndeplinită doar cu ocazia prezentării documentelor la ghișeul de lucru cu publicul. Referitor la depunerea online a documentației prin intermediul aplicației pusă la dispoziția angajatorilor, scopul este acela de a verifica dacă documentația încărcata pe platformă este completă, astfel putând fi planificate cererile încărcate pe portal, în vederea depunerii efective la ghișeul cu publicul, odată cu prezentarea documentelor originale, pentru a evita crearea de aglomerări, cu timpi mari de așteptare și nicidecum verificarea înscrisurilor în adevăratul sens al cuvântului, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată, astfel că, structura de imigrări prin programarea cererii nu se antepronunță în ceea ce privește soluționarea cererilor. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin cererea depusă online la data de 18.11.2022 și înregistrată de pârât sub nr. x, reclamanta A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B., cetățean al statului Nepal. Prin actul x/BICS/OCA din 09.01.2023 emis de Biroul de Imigrări Caraș-Severin, pârâtul i-a comunicat că cererea a fost soluționată nefavorabil, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 alin. (4) și (5) din O.G. nr. 25/2014, respectiv nu a prezentat certificatul de atestare fiscală, adeverința cu privire la forța de muncă disponibilă, organigrama angajatorului, dovada publicării anunțului pentru ocuparea locului de muncă vacant. De asemenea, un alt motiv de respingere a cererii a constat în neprezentarea acordului scris din partea angajatorului anterior sau a deciziei de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior. Reclamanta s-a adresat instanței în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 potrivit căruia: "(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare", solicitând anularea adresei și obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul palestinian. Conform art. 17 alin. (1), (2) și 4 din O.G. nr. 25/2014, străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare poate ocupa un nou loc de muncă, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic (alin. (1), în baza unui nou aviz de angajare obținut de angajator (alin. (2), cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 și, după caz, cu îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9 (alin. (4). Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că actele la care face referire autoritatea pârâtă se regăsesc la dosarul cauzei, respectiv certificatul de atestare fiscală nr. x/6.12.2022, organigrama angajatorului, adeverința cu privire la forța de muncă disponibilă nr. 7629/27.12.2022, dovada publicării anunțului pentru ocuparea locului de muncă vacant. Prevederile art. 28 alin. (2) 1 din O.G. nr. 25/2014, stabilesc că în cazul în care informațiile sau documentele furnizate, pe care se întemeiază cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detașare sunt necorespunzătoare, Inspectoratul General pentru Imigrări comunică solicitantului ce informații suplimentare sunt necesare și stabilește un termen rezonabil pentru trimiterea acestora, dar nu mai mult de 30 de zile. În ceea ce privește condiția prezentării acordului scris din partea angajatorului anterior sau a deciziei de încetare a contractului de muncă din care să rezulte motivele încetării, instanța de fond a reținut că acordul angajatorului inițial nu a fost depus, ci doar cel exprimat de următorul angajator. În lipsa acestui acord, era necesară depunerea deciziei de încetare a contractului de muncă, pentru a se verifica motivele încetării dat fiind că, în anumite cazuri de încetare a raportului de muncă, acordul menționat nu mai este necesar, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014 (inițiativa angajatorului anterior, acordul părților ori demisia străinului dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă). Înalta Curte constată că autoritatea avea posibilitatea cunoașterii motivelor încetării raportului de muncă încheiat cu primul angajator, existând obligația angajatorului inițial de a comunica încetarea contractului în termen de 10 de zile, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 conform cărora: "Angajatorul/Beneficiarul prestării de servicii prevăzut la alin. (1) are obligația de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de 10 zile, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu străinul ori, după caz, încetarea detașării acestuia". În cauză, străinul este posesor al unui permis unic valabil până la data de 10.07.2023, șederea acestuia pe teritoriul României în scop de angajare fiind legală, existând premisele prelungirii valabilității documentului menționat după încheierea contractului de muncă pentru care s-a solicitat de către societatea reclamantă emiterea avizului, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (9) 1 din O.U.G. nr. 194/2002. Legiuitorul a înțeles să acorde oportunitatea solicitării unui nou permis chiar și acelora cărora le-a expirat permisul unic, prin art. II din Legea nr. 382/2022. Prin urmare, nu se pune problema pierderii valabilității permisului inițial, la data soluționării cererii de către pârât, acesta fiind valabil, dispozițiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 prevăzând în mod expres că: "străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, ... poate ocupa un nou loc de muncă, la același angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE." Din înscrisurile existente la dosar, rezultă, fără putință de tăgadă, că cetățeanul străin a intenționat să desfășoare o activitate pe teritoriul României, sens în care reclamanta a prezentat un nou contract individual de muncă cu normă întreagă, aspect necontestat de recurentă. Astfel fiind, se constată că instanța de fond temeinic și legal a reținut că refuzul emiterii avizului de muncă solicitat are drept consecință ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul statului român de a se asigura că cetățenii străini care obțin dreptul de ședere respectă scopul declarat și interesul privat al cetățeanului străin de a accede la un loc de muncă pe teritoriul României. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.