ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3550/2024

Ședința publică din data de 21 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2023 la data de 22.02.2023, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, a contestat refuzul pârâtei IGI Caraș-Severin nr. x/BICS/OCA din 14.02.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru B., cetățean al statului Nepal, posesor al permisului unic de ședere valabil până la data de 31.07.2023, solicitând anularea actului emis de către pârât și obligarea acestuia de a emite un nou act privind soluționarea favorabila a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin.

Prin sentința nr. 72 din 31 ianuarie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal:

- a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin;

- a dispus anularea actului nr. x/BICS/OCA din 14.02.2023 emis de Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin;

- a obligat pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Caraș Severin la eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru B.;

- a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație -Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea contestației formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Recurentul -pârât susține că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material în materia regimului juridic al eliberării avizelor de angajare pentru cetățeni străini, reglementată prin O.G. nr. 25/2014.

În esență, recurentul arată că instanța de fond nu a luat în considerare caracterul imperativ al dispozițiilor art. 17 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 25/2014, care condiționează posibilitatea ca un cetățean străin să ocupe un nou loc de muncă la un angajator diferit de cel anterior de obținerea acordului scris al angajatorului precedent, acord ce trebuie depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări.

În situația analizată, S.C. A. S.R.L., în calitate de nou angajator, nu a prezentat acordul angajatorului anterior, S.C. C. S.R.L., la care străinul figura cu aviz de muncă valabil și cu contract individual de muncă ce a încetat la data de 21.06.2022. Încetarea contractului de muncă s-a realizat în temeiul art. 61 lit. a) din Codul muncii, pentru absențe nemotivate și părăsirea locuinței puse la dispoziție de angajator, aspecte ce confirmă faptul că această încetare nu s-a produs nici din inițiativa angajatorului, nici prin acordul părților și nici prin demisia străinului în condițiile prevăzute de lege. În consecință, excepțiile prevăzute de art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014 nu sunt incidente.

Decizia de încetare a contractului de muncă nr. x/21.06.2022 a fost comunicată ulterior procesului și nu se afla în posesia Biroului pentru Imigrări Caraș-Severin la momentul evaluării cererii, neputând constitui element justificativ retroactiv pentru îndeplinirea condițiilor legale necesare eliberării avizului de muncă.

Totodată, se apreciază ca fiind eronată interpretarea instanței de fond privind aplicabilitatea art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014, dispoziție ce se referă strict la cetățeni străini cărora nu li s-a emis un aviz de angajare. Obligația de comunicare a încetării contractului de muncă în termen de 10 zile nu produce efecte în contextul în care avizul de angajare fusese deja emis anterior de instituție.

Așadar, în lumina dispozițiilor art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, neîndeplinirea condițiilor legale constituie un motiv temeinic pentru refuzul eliberării avizului de angajare. Decizia Biroului pentru Imigrări de respingere a cererii este așadar justificată și legală, având la bază o interpretare coerentă și riguroasă a prevederilor normative incidente.

În final, recurentul atrage atenția că avizele de angajare au un caracter reglementat și condiționat strict de respectarea cerințelor legale, scopul exclusiv al acestui mecanism fiind acela de a permite angajatorilor să încadreze legal în muncă cetățeni străini, și nu de a facilita relații contractuale în afara cadrului prevăzut de lege. Interpretarea dată de instanța de fond, potrivit căreia acordul angajatorului anterior ar fi doar o garanție formală în beneficiul acestuia, este vădit contrară literei și spiritului legii.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate. Totodată, a depus la dosar hotărâri judecătorești cu titlu de practică judiciară relevantă în materie.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Obiectul demersului judiciar din prezenta cauză îl reprezintă contestația formulată de societatea reclamantă A. S.R.L., pe calea prevăzută de art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, împotriva refuzului comunicat la 15.02.2023 de către pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări Caraș-Severin, prin adresa din 14.02.2023, privind emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul nepalez B., solicitând anularea actului contestat și obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul străin indicat.

Actul contestat a fost emis ca urmare a cererii formulate de societatea reclamantă, depusă online la data de 09.12.2022 și înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. x, prin care s-a solicitat emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B.. Autoritatea pârâtă a reținut neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. b), coroborat cu art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 - prezentarea unei oferte de angajare cu propunerea unui salariu de 2.550 RON, neconform prin raportare la H.G. nr. 1447/2022 -, dar și de art. 17 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 25/2014 - neprezentarea acordului scris din partea angajatorului anterior sau a deciziei de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu acel angajator.

În susținerea contestației formulate, reclamanta a arătat că cetățeanul străin B. și-a încetat raporturile de muncă cu fostul angajator și nu a primit din partea acestuia decizia de încetare a raporturilor de muncă sau un acord scris, întrucât a fost recuperat de voluntarii unei asociații umanitare, care l-au găsit în Gara de Nord din Timișoara și i-au oferit sprijin material, moral și juridic până la găsirea unui nou angajator.

Prima instanță a apreciat contestația formulată de reclamantă ca fiind întemeiată și a admis-o, dispunând anularea actului contestat și obligarea autorității pârâte la eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B..

Soluția pronunțată a fost criticată de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, care a reproșat primei instanțe încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material ce reglementează condițiile generale și speciale de eliberare a avizelor de angajare, mai exact prevederile art. 17 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, recurentul apreciind că nu erau îndeplinite condițiile de admitere a cererii formulate de reclamantă.

Contrar susținerilor recurentului și în acord cu opinia instanței de fond, al cărei raționament logico-juridic îl împărtășește, Înalta Curte reține caracterul nejustificat al refuzului emis de autoritatea pârâtă, sentința atacată fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente în materie, raportat la probatoriul administrat.

Dispozițiile legale relevante pe subiectul analizat sunt cele cuprinse la art. 17 din O.G. nr. 25/2014, forma în vigoare în perioada de referință, potrivit cărora:, " (1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepția celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la același angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE"; (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), străinul este încadrat în noul loc de muncă în baza unui nou aviz de angajare obținut de angajator în condițiile prezentei ordonanțe; (4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 și, după caz, cu îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9."

În continuare, la alin. (5) al aceluiași articol se prevede că, "În situațiile prevăzute la alin. (1), cu condiția să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări", iar la alin. (6) se stipulează că "Prevederile alin. (5) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din inițiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părților ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 53/2003-Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Din interpretarea textului de lege anterior citat reiese că, în lipsa acordului scris din partea angajatorului anterior, este necesară depunerea deciziei de încetare a contractului de muncă, pentru a se verifica motivele încetării, deoarece, în anumite cazuri de încetare a raportului de muncă, acordul menționat nu mai este necesar - conform art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014 (inițiativa angajatorului anterior, acordul părților ori demisia străinului dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă).

În speță, este adevărat că acordul angajatorului inițial - S.C. C. S.R.L. - nu a fost depus, ci doar cel exprimat de următorul angajator. Însă, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă avea posibilitatea cunoașterii motivelor încetării raportului de muncă încheiat cu angajatorul inițial, existând obligația acestuia de a comunica încetarea contractului în termen de 10 zile, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014, conform cărora:

"Angajatorul/beneficiarul prestării de servicii prevăzut la alin. (1) are obligația de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de 10 zile, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu străinul ori, după caz, încetarea detașării acestuia."

O asemenea condiție este prevăzută doar în scopul prezervării drepturilor primului angajator, potrivit art. 17 din O.G. nr. 25/2014, modificat prin O.U.G. nr. 143/2022, care suportă, de principiu, toate cheltuielile necesare încadrării străinului pe piața muncii din România, dar cu privire la acest angajator inițial s-a susținut că din vina sa au încetat raporturile de muncă cu cetățeanul străin, conform probelor administrate în acest sens.

Or, în conformitate cu art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014, prevederile alin. (5) al aceluiași articol (ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din inițiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părților, ori prin demisia străinului, dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Cât privește dreptul cetățeanului străin de ședere temporară pe teritoriul României, se observă că acesta deținea un permis unic valabil până la data de 31.07.2023, astfel încât, la momentul soluționării cererii de către autoritatea pârâtă, permisul se afla în perioada de valabilitate, neputându-se vorbi despre pierderea valabilității acestuia, raportat la dispozițiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 și ale art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.

De altfel, prin intermediul art. II din Legea nr. 382/2022, legiuitorul a prevăzut posibilitatea solicitării unui nou permis inclusiv de către cetățenii străini care au permisul unic expirat, fiind necesar ca aceștia să aplice pentru prelungirea dreptului de ședere temporară pe teritoriul României. În speță, existau premisele prelungirii valabilității documentului solicitat după încheierea contractului de muncă pentru care societatea reclamantă a solicitat emiterea avizului, în conformitate cu art. 56 alin. (91) din O.U.G. nr. 194/2002.

Or, în lipsa avizului de angajare, al cărui refuz de eliberare constituie obiectul cauzei de față, cetățeanul străin B. nu poate încheia un contract individual de muncă valabil cu o societate comercială din România și nici să depună documentele la sediul autorității pârâte, întrucât nu are posibilitatea de a demonstra că dispune de mijloacele materiale necesare pentru întreținerea pe perioada șederii în România și pentru întoarcerea în țara de origine.

Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar reține și faptul că, deși autoritatea pârâtă a susținut că angajatorul nu a depus decizia de încetare a contractului de muncă cu angajatorul inițial S.C. C. S.R.L., în întâmpinarea formulată în fața instanței de fond a precizat denumirea și datele de identificare ale angajatorului inițial, precum și data încetării contractului de muncă cu acesta - 10.11.2022 -, confirmând astfel că deține informații referitoare la încetarea raportului de muncă cu acel angajator.

Prin urmare, prima instanță a reținut, în mod corect, îndeplinirea condiției prevăzute de art. 17 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 25/2014 și a constatat nelegalitatea refuzului explicit de emitere a avizului solicitat de reclamantă.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul formulat de recurentul-pârât recurentul-pârât M.A.I.- Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație -Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât M.A.I.- Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație -Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin împotriva sentinței nr. 72 din 31 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.