ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 784/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, la data de 10.03.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, a solicitat obligarea pârâtului, ca în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 764/2017, să înainteze o copie a dosarului reclamantei către comisia mixtă prevăzută la art. 1 alin. (2) din același act normativ.

Prin sentința nr. 102 din 15.06.2021, Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății;

(ii) a anulat răspunsul emis de Ministerul Sănătății – Direcția Generală Resurse Umane, Structuri și Politici Salariale nr. 1/1254/03.02.2021 și a obligat pârâtul să înainteze o copie a dosarului reclamantei către Comisia mixtă prevăzută de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 764/2017;

(iii) a obligat pârâtul la plata a sumei de 1.550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxă de timbru.

Împotriva sentinței nr. 102 din 15.06.2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că Hotărârea de Guvern nr. 764/2017 pentru aprobarea Normelor privind recunoașterea diplomelor, cerificatelor și titlurilor de medic specialist, elibrate de un stat terț, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii, reglementează recunoașterea titlurilor de calificare memționate în vederea facilitării dreptului de exercitarea a practicii medicale pe perioadă nedeterminată sau a practicii medicale temporare/ocazionale pe teritoriul României a titularilor acestora.

Intimata-reclamantă este confirmată ca medic specialist- medicină de familie prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 467/28.04.2006, fiind titulara Certificatului de medic specialist- medicină de familie, Seria x nr. x eliberat de Ministerul Sănătății din România la data de 06.05.2019 cu nr. x.

La data de 06.02.2020, i s-a eliberat avizul anual privind exercitarea profesiei de medic specialist -medicină de familie de către Colegiul Medicilor din România- Colegiul Medicilor din județul Dâmbovița, iar în baza acestor documente a exercitat în România activitățile specifice medicului specialist-medicină de familie, conform cărții de muncă și adeverinței atașate la dosar.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Hotărârea de Guvern nr. 764/2017, titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de statele terțe, echivalente specialităților, sunt recunoscute drept certificate de medic specialist eliberate de Ministerul Sănătății pentru specialitatea respectivă.

În cauză, instanța de fond a anulat răspunsul emis de Ministerul Sănătății și a obligat autoritatea publică pârâtă să înainteze o copie a dosarului către comisia mixtă prevăzută de art. 1 alin (2) din H.G. nr. 764/2017, ignorând dispozițiile art. 1 alin. (1) din actul normativ, precum și faptul că intimata-reclamanta deține deja un certificat de medic specialist -medicină de familie obținut tot pe teritoriul României.

Practic, instanța de judecată nu ia în considerare faptul că, în ceea ce o privește pe reclamantă, scopul legii a fost atins, fiindu-i facilitat dreptul de exercitare a practicii medicale pe teritoriul României în baza certificatului de medic specialist pe care aceasta îl deține.

Totodată, recurentul-pârât a precizat că a solicitat cu adresa nr. Reg. 1/16904/19.07.2021 un punct de vedere și de la Colegiul Medicilor din România, dat fiind faptul că intimata-reclamantă urmărește obținerea aceluiași titlu deja dobândit și se pune astfel problema dacă, până la acest moment, intimata reclamantă a prestat ilegal activități medicale, respectiv exercitarea unei profesii fără drept așa cum este prevăzut de art. 393 alin. (1) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, cu modificările și completările ulterioare.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/14.01.2021, intimata-reclamantă a solicitat Ministerului Sănătății recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist, eliberate de Republica Moldova, în vederea facilitării dreptului de exercitare a practicii medicale pe perioadă nedeterminată, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 764/2017.

Prin răspunsul transmis de Ministerul Sănătății, prin adresa nr. x/03.02.2021, i s-a comunicat că cererea nu poate fi luată în discuție, întrucât deține deja un titlu de calificare de medic specialist- medicină de familie eliberat de Ministerul Sănătății din România, în baza căruia își desfășoară activitatea pe teritoriul României, conform H.G. nr. 764/2017.

Intimata-reclamantă s-a adresat instanței de contencios solicitând să se constate că răspunsul primit este nelegal, fiind încălcată procedura stabilită de legiuitor în cuprinsul H.G. nr. 764/2017 și, pe cale de consecință, să fie obligat pârâtul Ministerul Sănătății, ca în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 764/2017, să înainteze o copie a dosarului către comisia mixtă prevăzută de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 764/2017.

Prima instanță, evaluând conduita autorității pârâte prin prisma obligațiilor legale care îi incumbă în procedura reglementată de H.G. nr. 764/2007 pentru aprobarea Normelor privind recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terț, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii a concluzionat corect că refuzul autorității pârâte este unul nejustificat, în condițiile în care cererea reclamantei nu a urmat procedura impusă de H.G. nr. 764/2017, fiind respinsă prin răspunsul emis de autoritatea emitentă, fără a se dispune sesizarea comisiei mixte prevăzute de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 764/2017, fapt ce contravine dispozițiilor legale.

Concluzia curții de apel este corectă, fiind însușită și de instanța de control judiciar întrucât reflectă aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situația de fapt dedusă judecății.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere constă în exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere este definit în art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeași lege ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

În speță, după cum judicios a reținut judecătorul fondului, autoritatea emitentă a acționat cu încălcarea limitelor competenței institute prin H.G. nr. 764/11.10.2017 pentru aprobarea normele privind recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terț, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii aprobate, care, prin art. 1 alin. (2), atribuie comisiei mixte constituită prin ordin al ministrului competența în analizarea cererilor de recunoaștere a titlurilor de calificare și verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 5 alin. (3) din actul normativ.

Calitatea intimatei-reclamante de medic specialist- medicină de familie certificată de Ministerul Sănătăți din România nu înlătură de la aplicare prevederile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 764/11.10.2017, care stabilesc că " în termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet, Ministerul Sănătății înaintează o copie a dosarului către comisia mixtă prevăzută la art. 1 alin. (2)", pentru că autoritatea recurentă are obligația de a-și exercita atribuțiile prevăzute de H.G. nr. 764/11.10.2017, în conformitate cu prevederile legale și în raport de competența sa.

Dreptul de apreciere al autorităților publice nu echivalează cu posibilitatea de a acționa abuziv, arbitrar, fără justificări legale și în afara oricărui control, exercitarea lui fiind supusă principiului proporționalității, care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea are obligația să îl îndeplinească și drepturile sau interesele legitime private ce pot lezate prin conduita administrației.

Având în vedere că cererea intimatei-reclamante de recunoaștere a diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist, eliberate de Republica Moldova, în vederea facilitării dreptului de exercitare a practicii medicale pe perioadă nedeterminată nu a fost soluționată cu respectarea procedurii impuse de H.G. nr. 764/2017 și, față de lipsa unui temei legal care să justifice refuzul autorității recurente de a înainta dosarul reclamantei către comisia mixtă prevăzută la art. 1 alin. (2), pentru motivul invocat, respectiv calitatea de titulară a unui certificat de calificare de medic specialist medicina de familie dobândit pe teritoriul României, în mod corect instanța de fond a reținut în sarcina autorității publice recurente o conduită culpabilă în accepțiunea art. 2 alin. (1)lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecință, sentința nu este susceptibilă de critici din perspectiva încălcării prevederilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 764/11.10.2017, pentru că autoritatea recurentă nu a fost obligată să recunoască titlurile de calificare obținute de intimată în Republica Moldova, ci doar să înainteze o copie a dosarului către comisia mixtă prevăzută de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 764/2017, potrivit atribuțiilor care îi revin și, în limitele sesizării.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele arătate, constatând că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale, neexistând motive de reformar potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătății, ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul-pârât Ministerul Sănătății la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 1500 RON cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezii atașate la dosar .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 102 din 15.06.2021 a Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Sănătății la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 1500 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.