ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 775/2023

Acțiunea judiciară 1.1. Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 24.11.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR), ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 42/28.08.2020. 1.

Prin sentința nr. 243 din 16.03.2021, Tribunalul Bihor, secția aIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR), în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea sub același nr. de dosar. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 77 din 24.06.2021, Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal: (i) a admis acțiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România; (ii) a dispus anularea Hotărârii nr. 42/28.08.2020 emisă de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR, organizată în cadrul pârâtului Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România; (iii) a obligat pârâtul la analizarea contestației formulate de Consiliul Superior al CECCAR împotriva Hotărârii nr. 3/01.10.2019 emisă de Comisia de disciplină de pe lângă Consiliul filialei CECCAR Bihor, cu respectarea procedurii disciplinare.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant A., fără a invoca motive de recurs. Totodată, recurentul reclamant a solicitat repunerea în termenul de recurs pentru motive medicale, însă nu a atașat niciun înscris doveditor în acest sens. De asemenea, împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs recurentul pârât Corpul experților contabili și contabililor autorizați din România (CECCAR), care a criticat sentința prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 5 și 8 din C. proc. civ. S-a arătat că instanța de fond a procedat la soluționarea contestației în baza unor motive neinvocate de contestator și nepuse în discuția contradictorie a părților. Astfel, s-a arătat că instanța de fond a soluționat contestația în baza unor motive neinvocate de contestator, ci ridicate de instanță din oficiu, în speță fiind vorba de nelegala citare a acestuia la ședințele Comisiei Superioare de Disciplină, și prin poșta electronică, fiind astfel extins cadrul procesual prin pronunțarea asupra unor aspecte care nu au fost solicitate. Ulterior, după primirea contestației, reclamantul și-a precizat acțiunea, însă nu a invocat un viciu al procedurii de citare pentru ședința Comisiei Superioare de Disciplină din 10.07.2020. Pe de altă parte, un astfel de motiv este și nefondat, neexistând obligația unei astfel de citări prin poșta electronică. S-a invocat de asemenea soluționarea cauzei cu încălcarea dreptului la apărare al recurentei pârâte, aspectele menționate fiind indicate de instanță direct în considerente, fără a fi puse în discuția părților. Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că pârâta a respectat dispozițiile pct. 26 al art. IV din Regulamentul din 2007 de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, potrivit căruia "citarea trebuie făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire", respectiv "citația este trimisă celor în cauză cu cel puțin 10 zile înainte de termenul de judecată". S-a arătat că în mod greșit a reținut instanța incidența art. 167 din C. proc. civ., acesta neavându-și aplicabilitatea în cauză, citarea printr-un ziar de circulație națională nefiind obligatorie, art. 51 din Regulament neprevăzând această obligativitate, pârâta procedând astfel nu în baza art. 167 C. proc. civ., ci doar ca o măsură suplimentară de siguranță, astferl încât nu trebuia respectat termenul prevăzut de art. 167 alin. (4) din C. proc. civ. De asemenea, s-a arătat că instanța a reținut în mod greșit că termenul de 10 zile are un caracter imperativ, nefiind prevăzut sub sancțiunea nulității absolute. Recurentul pârât a invocat și nelegalitatea soluției de respingere a excepției inadmisibilității invocată în apărare, ca urmare a atacării Hotărârii Comisiei Superioare în instanță, înainte de urmarea procedurii prevăzute de art. 148 din Regulament, astfel contestația de față fiind prematur formulată. Astfel, s-a arătat că atacarea la Consiliul Superior a Hotărârilor Comisiei Superioare de Disciplină reprezintă o jurisdicție administrativă de cade sub incidența art. 6 din L 554/2004 . În drept, au fost invocate prevederile dispozițiilor art. 488 pct. 5 și 8 din C. proc. civ., art. IV pct. 26 alin. (2), art. 148 din Regulamentul din 2007, art. 6 și 7 din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate în cauză Recurenta pârâtă a depus întâmpinare la recursul recurentului reclamant, înțelegând să invoce nulitatea acestuia pentru nesemnare, precum și nulitatea recursului pentru neindicarea vreunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Aspecte procesuale În cauză nu s-a solicitat administrarea altor probe.

Soluția instanței de recurs 6.1 Examinând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de recurentul A. pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. Conform alin. (3) al aceluiași articol, mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, potrivit prevederilor art. 148 C. proc. civ., orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă, printre alte mențiuni esențiale, "și semnătura˝ iar potrivit art. 196 alin. (2) din același cod, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății (…). Totodată, art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii", dispune: "(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia(...). (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege." Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanței de judecată. Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul poartă în dreptul numelui recurentului reclamant o ștampilă A., care însă nu poate fi considerată ca îndeplinind atributul unei semnături olografe, respectiv acela de a fi executată de mână în original, sau prin inserarea semnăturii electronice, în conformitate cu dispozițiile legale. De asemenea, Înalta Curte menționează că a pus în vedere recurentului -reclamant să depună la dosarul cauzei un exemplar semnat al recursului declarat în cauză sau să semneze cererea de recurs deja depusă, aspect ce rezultă din citația emisă de instanță la data de 07.09.2021, ce a fost comunicată recurentului la data de 14.09.2021 (în acest sens dovezile de comunicare aflate la dosar), precum și din adresa din 13.12.2022, comunicată recurentului reclamant la data de 19.12.2022-dosarului. Întrucât până la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul reclamant nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, nu a comunicat instanței un exemplar original al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, în ceea ce îl privește pe recurentul reclamant A., nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului, prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 și art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părții, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată. Cu toate că la fond recurentul a aplicat semnătura digitală pe actele procesuale, în fața Înaltei Curți nu a mai transmis o cerere semnată într-o astfel de modalitate și nici prin poștă cu semnătura olografă în original. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 77 din 24.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nesemnat. 6.2 Cu privire la recursul declarat de recurentul pârât Corpul Expertilor Contabili și Contabililor Autorizați din România, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 din C. proc. civ., ÎCCJ reține următoarele aspecte esențiale. Prin Hotărârea nr. 42/28.08.2020 emisă de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a fost admisă contestația depusă de Consiliul superior al CECCAR împotriva Hotărârii nr. 3/01.10.2019 emisă de Comisia de disciplină de pe lângă Consiliul filialei CECCAR Bihor, a anulat această hotărâre și a dispus sancționarea reclamatului cu suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert contabil pe o perioadă de 3 luni, potrivit art. 17 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 65/1994 și, totodată a dispus plata tuturor obligațiilor către CECCAR, instituite prin hotărârea Consiliul Superior nr. 19/506/02.02.2019 de către reclamant, pentru societatea B. S.R.L.. Împotriva hotărârii nr. 42/2020 a formulat contestație la instanța de contencios administrativ reclamantul A., înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bihor, și ulterior pe rolul Curții de Apel Oradea, ca urmare a declinării de competență. Pentru a pronunța sentința recurată, prima instanță a reținut că Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR a încălcat procedura de judecată disciplinară, prin aceea că nu a procedat la citarea legală a reclamantului, reținând incidența dispozițiilor pct. 14 din cap. 1 al Hotărârii CECCAR nr. 7/2007 privind Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, pct. 24,26 și 27 din cap. IV și pct. 34 lit. a) alin. (4), precum și art. 167 din C. proc. civ. În contestația inițial formulată și înregistrată la Tribunalul Bihor, constatatorul a invocat nelegala sa citare la Comisia de disciplină a filialei și la Comisia Superioară de Disciplină, deși instituția CECCAR avea e-mailul său, iar ulterior depunerii întâmpinării de către pârâtă, după declinarea competenței, în fața Curții de Apel Oradea, contestatorul a formulat precizări prin care însă nu a invocat aspecte în legătură cu vicierea procedurii de citare în fața comisiilor de disciplină. Înalta Curte analizând motivele de recurs, apreciază că acesta este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Se reține că prima instanță a procedat la o analiză a procedurii de citare a reclamantului în fața Comisiei superioare de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR, în condițiile în care contestatorul nu a criticat alte aspecte în afara faptului că nu a fost citat și pe e-mail, deși intimata era în posesia acestuia. Aspectele reținute de instanța de fond reprezintă o analiză detaliată a unor aspecte care nu au fost invocate de reclamant în contestația depusă la instanță și nu au făcut deloc obiectul dezbaterilor contradictorii a părților, pârâtul neputându-se apăra cu privire la aspectele reținute, la textele legale aplicate de instanță și modalitatea concretă de citare a reclamantului în fața acestei comisii. Practic, aceste aspecte nu au fost invocate nici măcar din oficiu, pentru a fi puse în dezbatere la termenul de judecată la care s-a pronunțat sentința recurată, instanța pronunțându-se astfel asupra altor aspecte decât cele din contestație, reținând doar în cadrul considerentelor alte vicii decât cele invocate de contestator, manieră care a condus la încălcarea dreptului de apărare al pârâtului. În aceste condiții instanța a depășit rolul prevăzut de dispozițiile art. 22 din C. proc. civ. și limitele investirii, pronunțând o sentință cu vătămarea drepturilor pârâtului sub forma încălcării dreptului la apărare, criticarea acestui aspect de către pârât în recurs înscriindu-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., consecința fiind casarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, prima instanță va avea în vedere limitele investirii sale, și va pune în discuția contradictorie a părților toate aspectele relevante ale cauzei cu privire la citarea reclamantului în fața Comisiei de Disciplină, toate aceste aspecte urmând a fi comunicate pârâtului pentru a i se permite realizarea unei apărări corespunzătoare, în condițiile legii. Cu referire la modul de soluționare a excepției inadmisibilității, care a fost invocată în apărare de pârât la fond, Înalta Curte constată că recurentul pârât nu a declarat în mod expres recurs împotriva încheierii din data de 10.06.2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, astfel încât aceste critici, formulate în afara cadrului legal determinat de declararea căii de atac împotriva unei încheieri interlocutorii, nu pot fi analizate, soluția intrând astfel în puterea lucrului judecat. 6. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În raport de argumentele expuse, întrucât recursul atrage incidența în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a admite recursul recurentului pârât, a casa sentința, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 77 din 24.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nesemnat