Decizia nr. 3585/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 19.08.2019 sub nr. de dosar x/2019, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, anularea procesului-verbal privind analizarea declarațiilor de candidatură la funcția de președinte al Consiliului filialei CECCAR Bihor, mandatul 2020-2024 nr. 1263/10.02.2019, cu cheltuieli de judecată. Reclamantul a depus la dosar cerere adițională completatoare, solicitând, pe lângă petitele inițiale, anularea Hotărârii nr. 19/509 din 19.02.2019 emisă de pârâtă și invocând excepția de nelegalitate a Anexei nr. 1 la Regulamentul de organizare și funcționare a CECCAR în ceea ce privește reglementările ce vizează înființarea, dizolvarea, structura, mandatele, responsabilitățile, autoritatea și procedurile de funcționare ale comitetului de nominalizare pentru alegerile pentru consiliile filialelor. În data de 19.02.2020 la dosar a formulat cerere de intervenție principală și accesorie intervenientul B. solicitând anularea întregii proceduri și a actelor întocmite cu ocazia alegerilor efectuate în luna martie 2019 și constatarea nulității absolute a calității de președinte exercitată de doamna C. pentru perioada 2018-2020, la zi, cu cheltuieli de judecată. Prin încheierea de ședință din data de 04.03.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 instanța a calificat cererea de intervenție formulată ca fiind una principală și a încuviințat-o în principiu, pentru motivele arătate în încheierea de ședință din acea dată. La solicitarea instanței, intervenientul a depus, în data de 27.05.2020, o precizare a cererii depuse inițial, intitulată "cerere de intervenție principală" și semnată ulterior prin care a arătat că înțelege să solicite anularea absolută a procesului-verbal din martie 2019 al Adunării Generale a C.E.C.C.A.R. - Filiala Bihor, constatarea nulității absolute a actului emis de pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România prin care a fost desemnată în anul 2018 președinte interimar al filialei Bihor a pârâtului, doamna C. și nulitatea absolută a actelor semnate de aceasta în calitate de președinte. Intervenientul a arătat că își susține cererea de intervenție atât în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România cât și cu pârâta D.. La termenul din data de 27.05.2020 instanța a disjuns din dosarul nr. x/2019 cererea de intervenție principală formulată de intervenient și a dispus formarea unui nou dosar, pentru motivele expuse în încheierea de ședință menționată. Ca urmare a pronunțării încheierii menționate, pe rolul instanței a fost înregistrat prezentul dosar, având nr. x/2020 La dosar au depus întâmpinare pârâții invocând nulitatea cererii de intervenție, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția tardivității formulării acțiunii, excepția lipsei de interes, iar, pe fond, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.

Hotărârea recurată Prin sentința nr. 133/CA/2020 din 9 decembrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-au hotărât următoarele: - admite excepția inadmisibilității petitului privind anularea actelor semnate de pârâta D., invocată din oficiu, - respinge ca inadmisibilă cererea privind anularea actelor semnate de pârâta D. formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâții Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și D., - admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România cu privire la capătul de cerere privind anularea Procesului-verbal nr. x/19.03.2019 emis de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România - Filiala Bihor, excepție invocată de pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, - respinge petitul privind anularea Procesului-verbal nr. x/19.03.2019 emis de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România - Filiala Bihor, formulat de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. - respinge ca nefondată excepția tardivității acțiunii invocată de pârâți. - respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamantul B. în contradictoriu cu pârâții Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și D., - obligă pe reclamant la plata în favoarea pârâtului Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România a sumei de 5950 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Prin încheierea din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost unită cu fondul cauzei excepția tardivității petitului 2 al cererii; a fost unită cu fondul cauzei excepția inadmisibilității petitului privind anularea actelor semnate de către pârâta D. în calitate de președinte al CECCAR - Filiala Bihor, invocată din oficiu; s-a respins ca nefondată excepția lipsei de interes a reclamantului, invocată de pârâta CECCAR; s-a admis excepția decăderii reclamantului din dreptul de a-și modifica acțiunea, invocată din oficiu; s-a admis excepția decăderii reclamantului din dreptul de a solicita probe, invocată de către pârât și constată că reclamantul este decăzut din dreptul de a solicita probele indicate prin cererea de completare probatoriu.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 133/CA/2020 din 9 decembrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a încheierii din 14 octombrie 2020 a aceleiași instanțe, reclamantul B. a declarat recurs, iar pârâții Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și D. au formulat recurs incident. Recurentul-reclamant, prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a susținut că, deși a arătat instanței de fond că tot ce au făcut adversarii s-a petrecut într-un secret desăvârșit aceștia refuzând tacit orice formă de colaborare din care să se vadă transparența deciziilor, care ar fi putut duce la inexistența acestui proces, aceasta s-a limitat doar la ceea ce au de gând adversarii să depună în probațiune, instanța încălcând unul dintre rolurile sale de a dovedi un rol activ și să dispună intrumentarea oricăror probe care ar duce la aflarea adevărului, deși solicitase o serie de înscrisuri care se aflau la adversari și nu avea cum să iau cunoștință de ele. Pe această cale i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil. Pe de alta parte, în conformitate cu art. 16 1 , după ce adversarii au depus în final actele cu pricina-cu 2-3 ani întârziere- instanța de fond avea obligația imperativă să pună în discuția părtilor necesitatea introducerea în cauză a filialei CECCAR Bihor. Față de această situație, respectiv că judecatorul de la fond nu a pus in discuție necesitatea introducerii in cauza a filialei CECCAR Bihor, instanța de fond a pus recurentul-reclamant în situația să nu se poată apăra eficient încălcându-i dreptul la apărare, principiul egalității armelor, dreptul la un proces echitabil, prin faptul că a încălcat această normă procedurală prevăzută de lege, soluția finală dată fiind una nelegală. Aceasta a dus la pronunțarea unei soluții greșite data cu aplicarea greșita a legii fapt ce i-a adus prejudicii deoarece i s-a respins acțiunea pe o excepție procedurala ce putea fi acoperita daca instanța de fond aplica corect legea. Desi a invocat că Hotărârea nr. 17/79 din 08.04.2017 data de Conferința Naționala a CECCAR este nelegala in parte in privința propunerii organizării la filiala CECCAR Bihor a unei Adunări Generale Extraordinare, instanța a făcut denegare de dreptate prin faptul ca nu a judecat motivele de nelegalitate care aveau o înrâurire covârșitoare asupra soluționării cauzei. Instanța si-a încălcat propria constatare din încheierea din 16.09.2020 când corect a constatat ca Hotărârea nr. 17/79 din 08.04.2017 a Conferinței Naționale, data in baza Raportului Direcției juridice nr. x/03.04.2017 privind modul de organizare si desfășurare a Adunării generale la filiale in perioada 19-31.03.2017 filiale, nu prevedea niciun motiv de invalidare a alegerilor de la filiala Bihor. Prin faptul ca instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor motive, aceasta nu a judecat fondul cauzei, fapt ce impune admiterea prezentului recurs si casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare. Recurenții-pârâți, prin recursul incident întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului propriu procedând la casarea în parte a sentinței recurate cu privire la respingerea excepției tardivității formulării acțiunii și la casarea în parte a încheierii de ședință din data de 14.10.2020 prin care s-a procedat la respingerea excepției lipsei de interes a petentului-recurent, dispunând admiterea celor două excepții, respectiv a excepției lipsei interesului petentului-recurent în formularea prezentei acțiuni și excepția tardivității formulării prezentei acțiuni. Recurenții-pârâți au reiterat excepția lipsei interesului petentului-recurent în formularea prezentei acțiuni, arătând, în esență, că reclamantul nu dovedește un interes determinat, legitim, personal, născut si actual, respectiv un folos efectiv, practic si imediat pentru admiterea cererii sale, în sensul art. 32, art. 33 si art. 40 C. proc. civ., și nici interes privat, în sensul noțiunii reglementate de Legea contenciosului administrativ, întrucât acesta nu a candidat la alegerile organizate pentru conducerea filialei CECCAR Bihor nici în anul 2017 și nici la cele organizate în anul 2018 și în 2019. Totodată, au reiterat excepția tardivității formulării acțiunii, având în vedere momentul adoptării actelor atacate: 18.09.2018 (Hotărârea nr. 18/482 a Consiliului Superior a CECCAR și Hotărârea nr. 18/46 a Consiliului Filialei CECCAR Bihor) și data depunerii cererii de intervenție principală: 19.02.2020. Din punctul său de vedere, cele două acte sunt acte administrative de autoritate cu caracter individual, față de care termenul în care se putea cere anularea este de 1 an de la data emiterii. conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, termen depășit de petentul-recurent. În fine, au apreciat că admiterea oricăreia din aceste două excepții peremptorii fac inutilă analiza oricăruia dintre motivele de pretinsă nelegalitate invocate de către petentul-recurent, sens în care solicită admiterea recursului incident.

Apărările formulate în cauză Recurentul-pârât Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cu titlu prealabil, a invocat excepția nulității recursului față de nesemnarea olografă și excepția nulității recursului, având în vedere că, în opinia sa, argumentele invocate nu se încadrează în cazurile de casare art. 488 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 19 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților. În ședința publică din data de 19 mai 2022, recurentul-pârât a apreciat că excepția nulității recursului pentru motivul nesemnării cererii a rămas fără obiect. Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a invocat excepția de nelegalitate a următoarelor acte: 1. Hotărârea nr. 17/79 din 08.04.2017 a Conferinței Naționale a CECCAR și partial a Raportului Direcției juridice nr. x/03.04.2017 privind modul de organizare și desfășurare a Adunării generale la filiale în perioada 19-31.03.2017, ce nu prevedea niciun motiv de invalidare a alegerilor de la filiala Bihor, 2. Hotărârea Consiliului Superior CECCAR nr. 18/482 din 18.09.2018 prin care era aleasa președinte interimar la filiala Bihor dna C. și Hotărârea Consiliului Filialei CECCAR Bihor nr. 18/46 din 18.09.2018 prin care se propunea ca dna C. sa fie președinte interimar al filialei, 3. Procesul-verbal nr. x/16.03.2019 al filialei CECCAR Bihor prin care a fost aleasa președinte in mod nelegal dna C. apare ca fiind nelegal în condițiile în care există un președinte ales din martie 2017 în persoana dlui E., conform principiului frauda corupe totul. În esență, a susținut că cele doua Hotărâri sunt lovite de nelegalitate deoarece, în opinia sa, au fost date cu exces de putere si, în condițiile în care nu exista reglementare, atribuțiile Consiliului filialei si a Consiliului Superior fiind stabilite clar la art. 32 din Ordonanța 65/1994. Contestarea pe cale incidentală a legalității, indiferent de data la care au fost emise actele administrative, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care soluția pronunțată de instanță riscă să fie fondată pe un act ilegal. Din această perspectivă, posibilitatea contestării legalității unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe cale de excepție apare ca o modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit căruia fraus omnia corrumpit. Acesta este și motivul pentru care nu a fost limitat în timp dreptul de a ridica o asemenea excepție. Prin întâmpinarea la cererea de recurs, recurentul-pârât a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, invocând inadmisibilitatea pct. 2 și 3, cu privire la punctul 1 invocând atât inadmisibilitatea, cât și caracterul nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul incident formulat de pârâți este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare, urmând să respingă ca nefondat recursul formulat de reclamant. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin Procesul-verbal nr. x/19.03.2019 emis de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România - Filiala Bihor s-a desemnat candidatul pentru funcția de președinte al consiliului filialei în persoana pârâtei D., ca urmare a procesului de vot desfășurat în perioada 14-19 martie 2019. Prin Hotărârea nr. 18/482 din 18.09.2018 pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România a luat act de Hotărârea Consiliului Filialei C.E.C.C.A.R. Bihor nr. 18/46 din 18.09.2018 și a aprobat propunerea privind desemnarea pârâtei D. în funcția de președinte interimar al filialei Bihor. Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, anularea procesului-verbal privind analizarea declarațiilor de candidatură la funcția de președinte al Consiliului filialei CECCAR Bihor, mandatul 2020-2024 nr. 1263/10.02.2019, iar, prin cererea adițională completatoare, a solicitat, pe lângă petitele inițiale, anularea Hotărârii nr. 19/509 din 19.02.2019 emisă de pârâtă și invocând excepția de nelegalitate a Anexei nr. 1 la Regulamentul de organizare și funcționare a CECCAR în ceea ce privește reglementările ce vizează înființarea, dizolvarea, structura, mandatele, responsabilitățile, autoritatea și procedurile de funcționare ale comitetului de nominalizare pentru alegerile pentru consiliile filialelor. Prin cererea de intervenție principală și accesorie intervenientul B. a solicitat anularea întregii proceduri și a actelor întocmite cu ocazia alegerilor efectuate în luna martie 2019 și constatarea nulității absolute a calității de președinte exercitată de doamna C. pentru perioada 2018-2020, la zi, cu cheltuieli de judecată. Prin încheierea de ședință din data de 04.03.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 instanța a calificat cererea de intervenție formulată ca fiind una principală și a încuviințat-o în principiu. Prin precizarea cererii depuse inițial, depusă la solicitarea instanței, intervenientul B. a arătat că înțelege să solicite anularea absolută a procesului-verbal din martie 2019 al Adunării Generale a C.E.C.C.A.R. - Filiala Bihor, constatarea nulității absolute a actului emis de pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România prin care a fost desemnată în anul 2018 președinte interimar al filialei Bihor a pârâtului, doamna C. și nulitatea absolută a actelor semnate de aceasta în calitate de președinte. Intervenientul a arătat că își susține cererea de intervenție atât în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România cât și cu pârâta D.. La termenul din data de 27.05.2020 instanța a disjuns din dosarul nr. x/2019 cererea de intervenție principală formulată de intervenient și a dispus formarea unui nou dosar, pentru motivele expuse în încheierea de ședință menționată, pe rolul instanței a fost înregistrat prezentul dosar, având nr. x/2020 Prin sentința recurată pronunțată în sus-menționatul dosar, s-a admis excepția inadmisibilității petitului privind anularea actelor semnate de pârâta D., invocată din oficiu și s-a respins ca inadmisibilă cererea privind anularea actelor semnate de pârâta D. formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâții Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și D.; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România cu privire la capătul de cerere privind anularea Procesului-verbal nr. x/19.03.2019 emis de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România - Filiala Bihor, excepție invocată de pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și s-a respins petitul privind anularea Procesului-verbal nr. x/19.03.2019 emis de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România - Filiala Bihor, formulat de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; s-a respins ca nefondată excepția tardivității acțiunii invocată de pârâți; s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamantul B. în contradictoriu cu pârâții Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și D. și a fost obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtului Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România a sumei de 5950 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Totodată, prin încheierea din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost unită cu fondul cauzei excepția tardivității petitului 2 al cererii; a fost unită cu fondul cauzei excepția inadmisibilității petitului privind anularea actelor semnate de către pârâta D. în calitate de președinte al CECCAR - Filiala Bihor, invocată din oficiu; s-a respins ca nefondată excepția lipsei de interes a reclamantului, invocată de pârâta CECCAR; s-a admis excepția decăderii reclamantului din dreptul de a-și modifica acțiunea, invocată din oficiu; s-a admis excepția decăderii reclamantului din dreptul de a solicita probe, invocată de către pârât și constată că reclamantul este decăzut din dreptul de a solicita probele indicate prin cererea de completare probatoriu. Împotriva acestor hotărâri, reclamantul B. a declarat recurs, formulând critici din perspectiva motivelor de nelegalitae prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., iar pârâții Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și D. au formulat recurs incident, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Prin cererea de recurs, reclamantul B. a invocat și excepția de nelegalitate a actelor enumerate în cerere, iar, prin recursul incident, recurenții-pârâți au reiterat excepția lipsei interesului petentului-recurent în formularea prezentei acțiuni și excepția tardivității formulării acțiunii. 2. Înalta Curte constată că recursul incident formulat de pârâți este fondat. În temeiul art. 248 C. proc. civ., care reglementează regula potrivit căreia instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, urmează să analizeze cu prioritate excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii invocată de recurenții-pârâți prin recursul incident, având în vedere efectul pe care admiterea excepției îl produce, respectiv faptul că devine inutilă analizarea celorlalte excepții și, implicit, a fondului cauzei. Astfel, amintește instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac. Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat pe care urmărește a-l obține o persoană prin inițierea/continuarea unui demers judiciar, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual (art. 33 C. proc. civ.), în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, iar acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea/continuarea acțiunii, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii sale, iar, în măsura în care promovarea unei acțiuni nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. Totodată, pentru promovarea oricărei acțiuni judiciare, reclamantul trebuie să justifice un interes propriu, invocarea interesului public nefiind suficientă. Astfel, contenciosul administrativ subiectiv pus la dispoziția persoanelor fizice presupune ca drepturile sau interesele lor juridice sa fie afectate prin actul administrativ atacat sau prin refuzul nejustificat al autorităților administrative. Contenciosul administrativ obiectiv prin care se urmărește protejarea interesului public se exercită prin subiectele de sesiză expres identificate de legiuitor: Prefectul, Avocatul Poporului, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, și nu de către persoanele fizice, indiferent de nivelul lor de implicare civică. Acest principiu este consacrat expres de mai recentul articol introdus, art. 8 1 din Legea nr. 554/2004 care condiționează orice acțiune în contencios administrativ de încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat. Or, în speță, recurentul-reclamant nu justifică nici un astfel de interes privat, întrucât acesta nu a candidat la alegerile organizate pentru conducerea filialei CECCAR Bihor nici în anul 2017 și nici la cele organizate în anul 2018 și în 2019. Simpla calitate de membru al CECCAR nu se constituie într-un interes legitim care să poată fundamenta contestarea numirii pârâtei în calitatea de președinte interimar sau alegerile organizate la nivelul filialei Bihor. Intervenientul trebuie să invoce și să probeze interesul său subiectiv legitim, în lipsa căruia nu are interesul în a formula prezenta cerere. Prin urmare, reclamantul nu dovedește un interes determinat, legitim, personal, născut si actual, respectiv un folos efectiv, practic si imediat pentru admiterea cererii sale, în sensul art. 32, art. 33 si art. 40 C. proc. civ., îndeplinirea unei cerințe sine qua non, cum este interesul trebuind a fi invocată, apreciată si dovedită în concret. În plus, în condițiile în care persoana care a fost aleasă în această funcție și invalidată ulterior, a formulat acțiune și a renunțat la judecată, nu poate o altă persoană să întreprindă un astfel de demers și nu se poate pretinde vătămarea altei persoane și efectuarea demersurilor pe care însăși persoana vătămată nu a înțeles să le mai urmeze. O interpretare în sens contrar ar putea conduce la validarea în funcția de conducere a unei persoane care nu a efectuat demersuri în acest sens. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond se impune a fi reformată în sensul admiterii excepției lipsei de interes și a respingerii acțiunii ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes, urmând să fie menținute în rest dispozițiile hotărârilor recurate. 3. În ceea ce privește excepția de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că aceasta privește următoarele acte: - Hotărârea nr. 17/79 din 08.04.2017 a Conferinței Naționale a CECCAR și partial a Raportului Direcției juridice nr. x/03.04.2017 privind modul de organizare și desfășurare a Adunării generale la filiale în perioada 19-31.03.2017, ce, în opinia recurentului-reclamant, nu prevedea niciun motiv de invalidare a alegerilor de la filiala Bihor, - Hotărârea Consiliului Superior CECCAR nr. 18/482 din 18.09.2018 prin care era aleasa președinte interimar la filiala Bihor dna C. și Hotărârea Consiliului Filialei CECCAR Bihor nr. 18/46 din 18.09.2018, prin care se propunea ca dna C. sa fie președinte interimar al filialei, - Procesul-verbal nr. x/16.03.2019 al filialei CECCAR Bihor prin care a fost aleasa președinte in mod nelegal dna C., care apare ca fiind nelegal în condițiile în care există un președinte ales din martie 2017 în persoana dlui E., conform principiului frauda corupe totul. Instanța de control judiciar amintește că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu ori la cererea părții interesate." Astfel, în raport de aceste dispoziții, ca instanță de contencios administrativ, Înalta Curte are de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României, republicată, și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată. Așa fiind, Înalta Curte constată că excepția de nelegalitate invocată de reclamant și motivele invocate în susținerea acesteia privesc chestiuni de fond. Or, în raport de soluția de admitere a excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, excepția de nelegalitate putea fi relevantă doar cu privire la soluționarea pe fond a cauzei, această excepție urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. 3. Referitor la recursul formulat de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că argumentele invocate prin memoriul de recurs privesc încălcarea normelor de procedură, care, în opinia recurentului, atrag sancțiunea nulității, faptul că hotărârea conține motive contradictorii, precum și că a fost dată cu greșita aplicare și interpretare a legii, astfel, că excepția nulității recursului invocată de recurenții-pârâți urmează să fie respinsă, aspectele antereferite circumscriindu-se motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază însă că nu se mai impune analizarea recursului formulat de recurentul-reclamantului, în condițiile admiterii excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii și a efectului produs de această soluție, având în vedere că argumentele invocate prin memoriul de recurs privesc chestiuni de fond. În temeiul art. 453 C. proc. civ., care prevede că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte urmează să oblige recurentul-reclamant la plata către recurentul-pârât Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România la plata cheltuielilor de judecată în cuantm de 8330 RON, conform dovezilor de la dosar. 5. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul incident formulat de pârâții Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și D., va casa în parte încheierea din data de 14 octombrie 2020 și sentința nr. 133/CA/2020 și, rejudecând, va admite excepția lipsei de interes și va respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes, va menține în rest dispozițiile hotărârilor recurate; va respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 17/79 din 08.04.2017 a Conferinței Naționale a CECCAR și partial a Raportului Direcției juridice nr. x/03.04.2017 privind modul de organizare și desfășurare a Adunării generale la filiale în perioada 19-31.03.2017, a Hotărârii Consiliului Superior CECCAR nr. 18/482 din 18.09.2018, a Hotărârii Consiliului Filialei CECCAR Bihor nr. 18/46 din 18.09.2018 și a Procesului-verbal nr. x/16.03.2019 al filialei CECCAR Bihor, ca inadmisibilă; va respinge excepția nulității recursului formulat de reclamant invocată de recurentii-pârâti; va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat; va obliga recurentul-reclamant la plata către recurentul-pârât Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România la plata sumei de 8330 RON reprezentând cheltuieli de judecată.