ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2424/2024

Ședința publică din data de 24 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 24.11.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR), ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 42/28.08.2020.

1.2. Hotărârile pronunțate în cauză

Prin sentința nr. 243 din 16.03.2021, Tribunalul Bihor, secția aIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR), în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

După rejudecare, prin sentința nr. 77 din 24.06.2021, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, a dispus anularea Hotărârii nr. 42/28.08.2020 emisă de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR, organizată în cadrul pârâtului Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și a obligat pârâtul la analizarea contestației formulate de Consiliul Superior al CECCAR împotriva Hotărârii nr. 3/01.10.2019 emisă de Comisia de disciplină de pe lângă Consiliul filialei CECCAR Bihor, cu respectarea procedurii disciplinare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. și pârâtul Corpul iar, prin Decizia nr. 775 din 15 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 77 din 24.06.2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nesemnat.

Totodată, a admis recursul formulat de pârâtul Corpul Expertilor Contabili și Contabililor Autorizați din România împotriva sentinței nr. 77 din 24.06.2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În considerentele deciziei, s-a reținut că instanța a depășit rolul prevăzut de dispozițiile art. 22 din C. proc. civ. și limitele investirii, pronunțând o sentință cu vătămarea drepturilor pârâtului sub forma încălcării dreptului la apărare, criticarea acestui aspect de către pârât în recurs înscriindu-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., consecința fiind casarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

De asemenea, cu ocazia rejudecării, prima instanță va avea în vedere limitele investirii sale, și va pune în discuția contradictorie a părților toate aspectele relevante ale cauzei cu privire la citarea reclamantului în fața Comisiei de Disciplină, toate aceste aspecte urmând a fi comunicate pârâtului pentru a i se permite realizarea unei apărări corespunzătoare, în condițiile legii.

În fond după casare, prin sentința nr. 156 din 16 iunie 2023, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere pe rol, formulată de reclamant.

Totodată, a admis acțiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul: Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și, în consecință, a dispus anularea Hotărârii nr. 42/28.08.2020 emisă de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR, organizată în cadrul pârâtului Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și a obligat pârâtul la analizarea contestației formulate de Consiliul Superior al CECCAR împotriva Hotărârii nr. 3/01.10.2019 emisă de Comisia de disciplină de pe lângă Consiliul filialei CECCAR Bihor, cu respectarea procedurii disciplinare.

1.3. Calea de atac excercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Corpul experților contabili și contabililor autorizați din România (CECCAR), criticând-o ca nelegală prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul arată următoarele:

Soluția instanței de fond este nelegală întrucât instanța de fond a admis contestația în baza unor motive neinvocate de către contestator.

Astfel, intimatul-reclamant a invocat nelegala lui citare la ședințele Comisiei Superioare de Disciplină, apreciind că nu a fost legal citat și prin poșta electronică, deși secretariatul comisiei avea adresa lui de e-mail.

La data de 27 mai 2021, contestatorul-intimat a depus precizări ale contestației, prin care nu invocă vreun viciu al procedurii de citare pentru ședința de judecată a Comisiei Superioare de Disciplină din data de 10 iulie 2020.

In acest context, recurentul apreciază că prin invocarea de către instanța de fond din oficiu a unor aspecte ce țin de nelegalitatea procedurii de citare a contestatorului pentru termenul de judecată din data de 10.07.2020 a Comisiei Superioare de Disciplină și admiterea contestației exclusiv în baza acestor motive și argumente, instanța a extins nelegal cadrul procesual și s-a pronunțat asupra unor aspecte nesolicitate de contestatorul-intimat.

Adăugarea din oficiu de către instanța a unor noi motive de nelegalitate ale procedurii de citare a contestatorului-intimat care nu au fost invocate de acesta și mai ales soluționarea cauzei exclusiv prin prisma acestora este nelegală, fiind contrară art. 22 alin. (6) C. proc. civ., instanța de fond practic pronunțându-se asupra unor aspecte cu privire la care nu a fost sesizată, acordând mai mult decât a cerut partea, transformându-se, în acest fel, în apărătorul unei părți.

Totodată, instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei cu încălcarea dreptului recurentului la apărare, invocând direct prin considerentele hotărârii aspectele de nelegalitate în baza cărora a pronunțat hotărârea, fără a le pune în discuția părților.

Procedând în acest fel, instanța de fond a soluționat cauza prin încălcarea prevederilor procedurale ce garantează dreptului la apărare a recurentului, sancțiunea ce se impune a fi aplicată fiind admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analiza tuturor aspectelor ce țin de legalitatea hotărârii contestate.

În ceea ce privește raționamentul efectiv al instanței de fond, recurentul apreciază că acesta este complet greșit.

În primul rând, după cum rezultă din dovada comunicării citării, pe care o mai depune anexată, rezultă că data la care Comisia Superioară de Disciplină a predat Oficiului Poștal citația este data de 30.06.2020.

Potrivit pct. 26 al art. IV, citația este trimisă celor în cauză cu cel puțin 10 zile înainte de termenul de judecată.

Or, citația a fost trimisă cu 10 zile înainte de termenul de judecată, plicul nefiind ridicat de către contestatorul-intimat, deși adresa de corespondență este cea corectă, pe care și-o indică contestatorul-intimat și în prezenta contestație.

Pe de altă parte, raționamentul instanței de fond este greșit și prin invocarea art. 167 C. proc. civ., text care nu-și are aplicabilitate în cauză.

Citarea contestatorului-intimat printr-un ziar de circulație națională nu este obligatorie, art. 51 din Regulamentul din 2007 de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România neprevăzând obligativitatea citării prin publicitate.

Potrivit pct. 26 alin. (2) din Regulamentul din 2007 de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, singura modalitate de citare obligatorie este citarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Sancțiunea aplicată de instanța de fond, respectiv anularea hotărârii Comisiei Superioare de disciplină pentru motivul nerespectării termenului de 10 zile prevăzut de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România este nelegală și din alt punct de vedere: termenul de 10 zile nu are un caracter imperativ prevăzut sub sancțiunea nulității absolute, ci nesocotirea lui ar putea atrage nulitatea relativă, în condițiile în care contestatorul-intimat a refuzat să ridice citația de la oficiul poștal și aceasta a fost returnată expeditorului.

Pe de altă parte, instanța de fond a respins în mod nelegal excepția inadmisibilității invocată în apărare, apreciind-o ca nefondată.

Din punctul recurentului de vedere, posibilitatea atacării la Consiliul Superior a Hotărârilor Comisiei Superioare de Disciplină reprezintă o jurisdicție administrativă ce cade sub incidența art. 6 din Legea nr. 554/2004.

Dacă admitem că intimatul are doar posibilitatea, și nu obligația de a uza de jurisdicția administrativă reglementată de art. 148 din Regulamentul de organizare și funcționare al CECCAR, cum susține instanța de fond, atacarea de către acesta direct la instanța de contencios administrativ a Hotărârii Comisiei superioare de disciplină în litigiu se putea face doar în condițiile art. 6 alin. alin. (2) din Legea nr. 554/2004, contestatorul optând să meargă direct la instanța de contencios administrativ și să nu exercite procedura administrativ-jurisdicțională.

Or, pentru a uza de această cale, contestatorul trebuia să urmeze procedura prealabilă reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Acesta însă nu a îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art. 7 alin. (1) din legea nr. 554/2004, atacând direct la instanța de contencios administrativ hotărârea comisiei de disciplină.

În drept, invocă prevederile art. 13-14, art. 22 alin. (6), art. 488 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., art. IV pct. 26 alin. (2), art. 148 din Regulamentul din 2007 de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, art. 6, art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 21 alin. (4) din Constituția României.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluționare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 aprilie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cauza de față are ca obiect cererea intimarului-reclamant A. de anulare a Hotărârii nr. 42/28.08.2020 emisă de recurentul-pârât Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR).

Prin Hotărârea menționată a fost admisă contestația depusă de Consiliul superior al CECCAR împotriva Hotărârii nr. 3/01.10.2019 emisă de Comisia de disciplină de pe lângă Consiliul filialei CECCAR Bihor, a fost anulată această hotărâre și s-a dispus sancționarea intimatului-reclamant cu suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert contabil pe o perioadă de 3 luni, potrivit art. 17 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 65/1994 și totodată, s-a dispus plata tuturor obligațiilor către CECCAR, instituite prin hotărârea Consiliul Superior nr. 19/506/02.02.2019.

Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR a constatat că intimatul a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 121 din Regulamentul de organizare și funcționare a CECCAR, prin aceea că a exercitat profesia de expert contabil în alt mod decât în condițiile stabilite prin legea specială, respectiv prin societatea B. S.R.L. care nu era autorizată de CECCAR.

Conformându-se deciziei de casare, prima instanță a pus în discuția părților legalitatea îndeplinirii procedurii de citare a intimatului în faza procedurii de judecată disciplinară, intimatul susținând constant că nu a fost citat nici în fața Comisiei de Disciplină a filialei și nici în fața Comisiei Superioare de Disciplină, ceea ce i-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

În urma analizării acestui motiv de nelegalitate, prin sentința recurată s-a dispus anularea Hotărârii nr. 42/28.08.2020 emisă de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR, organizată în cadrul pârâtului Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și, în consecință, a obligat pe recurent la analizarea contestației formulate de Consiliul Superior al CECCAR împotriva Hotărârii nr. 3/01.10.2019 emisă de Comisia de disciplină de pe lângă Consiliul filialei CECCAR Bihor, cu respectarea procedurii disciplinare.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că a fost încălcat termenul minim de 10 zile înainte de termenul de judecată, în care trebuia trimisă citația, întrucât în baza prevederilor art. 167 C. proc. civ., aplicabil în speță în baza pct. 51 din Hotărârea CECCAR nr. 07/58/2007, procedura de citare prin publicitate se socotește împlinită abia în a 15-a zi de la publicarea citației.

Instanța de fond a constatat că a fost încălcat și pct. 27 din Hotărârea CECCAR nr. 07/58 din 24.03.2007, care stabilește că în situația în care pârâtul nu se prezintă, judecarea cauzei să fie amânată la un termen de cel mult 45 de zile, cu repetarea procedurii de citare.

Recursul pârâtului este întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reamintește că motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este incident dacă prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Așadar, premisa aplicării textului legal menționat o constituie încălcarea unei reguli de procedură civilă.

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul invocă faptul că instanța a respins greșit excepția inadmisibilității și că instanța de fond a admis contestația în baza unor motive neinvocate de către contestator.

In acest context, recurentul apreciază că prin invocarea de către instanța de fond din oficiu a unor aspecte ce țin de nelegalitatea procedurii de citare a contestatorului pentru termenul de judecată din data de 10.07.2020 a Comisiei Superioare de Disciplină și admiterea contestației exclusiv în baza acestor motive și argumente, instanța a extins nelegal cadrul procesual și s-a pronunțat asupra unor aspecte nesolicitate de contestatorul-intimat.

Adăugarea din oficiu de către instanța a unor noi motive de nelegalitate ale procedurii de citare a contestatorului-intimat care nu au fost invocate de acesta și mai ales soluționarea cauzei exclusiv prin prisma acestora este apreciată de către recurent ca nelegală, fiind contrară art. 22 alin. (6) C. proc. civ., instanța de fond practic pronunțându-se asupra unor aspecte cu privire la care nu a fost sesizată, acordând mai mult decât a cerut partea.

Cu privire la aceste critici, Înalta Curte reține că sentința recurată este pronunțată în al doilea ciclu procesual, după trimiterea cauzei spre rejudecare.

Contrar criticilor recurentului, invocarea de către instanța de fond din oficiu a unor aspecte ce țin de nelegalitatea procedurii de citare a contestatorului pentru termenul de judecată din data de 10.07.2020 a Comisiei Superioare de Disciplină a fost dispusă prin Decizia de casare nr. 775/15 februarie 2023, reprezentând așadar o aplicare a prevederilor art. 501 C. proc. civ.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul.

Or, în cauză, trimiterea spre rejudecare s-a dispus tocmai pentru a se verifica legalitatea îndeplinirii procedurii de citare a reclamantului în faza procedurii de judecată disciplinare, atât în fața Comisiei de Disciplină a filialei, cât și în fața Comisiei Superioare de Disciplină.

Mai mult, prima instanță a pus în discuția părților problema legalității citării intimatului la termenul din 31 mai 2023, nefiind încălcat dreptul la apărare al recurentului, astfel cum susține acesta.

Cât despre modul de soluționare a excepției inadmisibilității, Înalta Curte notează că prin Decizia 775/2023 s-a stabilit deja că această soluție este intrată în puterea lucrului judecat cât timp nu s-a formulat recurs și împotriva încheierii prin care s-a respins excepția menționată.

Pe cale de consecință, pretinsa deficiență imputată de partea recurentă sentinței recurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi reținută ca fiind fondată, neverificându-se încălcarea de către prima instanță a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Motivul de casare/nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greșită a nomelor de drept material, fiind incident atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Concret, subsumat acestui caz de casare, recurentul invocă greșita aplicare și interpretare a prevederilor art. 167 C. proc. civ. și a dispozițiilor din Hotărârea CECCAR nr. 07/58 din 24.03.2007.

Analizând aceste critici, Înalta Curte constată că sunt întemeiate pentru considerentele care se succed:

În primul rând, Înalta Curte constată că procedura sancționării disciplinare a unui expert contabil, calitate pe care o are și intimatul reclamant, este reglementată prin capitolul IV din Regulamentul din 2007 de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România.

Procedura în fața Comisiei de disciplină, care se finalizează prin emiterea unei hotărâri, fie de admitere a plângerii și de aplicare de sancțiuni, fie de respingere a plângerii, este reglementată prin punctele 23-33 inclusiv din Regulament.

Aceste prevederi sunt aplicabile și în procedura de soluționare a contestației de către Comisia superioară de disciplină, în caz de admitere a contestației, astfel cum dispune art. 34 alin. (4) din Hotărârea CECCAR nr. 07/58/2007 și cum corect a reținut și prima instanță.

Potrivit acestor dispoziții, citarea trebuie făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, și trebuie trimisă celor în cauză cu cel puțin 10 zile înainte de termenul de judecată.

Așadar, singura modalitate de citare obligatorie este citarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Această procedură a fost respectată de Comisia Superioară de Disciplină, care a predat Oficiului Poștal citația la data de 30.06.2020, conform dovezii depuse la dosar atât la judecata fondului, cât și în recurs.

Înalta Curte constată, prin urmare, că citația a fost trimisă cu 10 zile înainte de termenul de judecată.

Faptul că plicul nu a fost ridicat de către contestatorul-intimat, deși adresa de corespondență este cea corectă, nu este de natură a atrage nulitatea procedurii desfășurate de Consiliu și nici a Hotărârii contestate.

Dimpotrivă, Regulamentul prevede că, într-o astfel de situație, se procedează la soluționarea contestației

Înalta Curte constată că prima instanță a reținut corect toate aceste aspecte, însă, în continuare, raționamentul său și soluția de anulare a Hotărârii recurentului este urmarea interpretării și aplicării eronate a prevederilor art. 167 C. proc. civ.

Astfel, instanța de fond reține că, potrivit acestui text de lege, procedura de citare prin publicitate se socotește împlinită în a 15-a zi de la publicarea citației, termen care nu a fost respectat de recurent, ceea ce conduce la anularea hotărârii recurentului-pârât.

Prima instanță nu a observat însă că în cauză nu sunt îmtrunite condițiile pentru a se dispune citarea prin publicitate.

Astfel, în primul rând, așa cum s-a arătat mai sus, Regulamentul nu prevede citarea prin publicitate ca modalitate de citare, ci dispune că citarea se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În al doilea rând, din prevederile art. 164 C. proc. civ. rezultă clar că citarea prin publicitate se dispune atunci când reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii.

Or, în speță, nu este incidentă o astfel de ipoteză, fiind vorba de domiciliul reclamantului, domiciliu care este cunoscut, astfel că a fost posibilă citarea la acest domiciliu cu scrisoare recomandată de primire, procedura de citare fiind astfel legal îndeplinită.

Așa fiind, Înalta Curte conchide că soluția primei instanțe de anulare a Hotărârii nr. 42/28.08.2020 emisă de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR este urmarea aplicării și interpretării greșite a normelor de drept material.

Temeiul de drept al soluției Înaltei Curți de Casație și Justiție

Față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 498 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul, cu consecința casării sentinței atacate și, în rejudecare, se va respinge acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Corpul Expertilor Contabili și Contabililor Autorizați din România, ca neîntemeiată.

Potrivit art. 451 și art. 453 C. proc. civ., intimatul - reclamant, ca parte care a pierdut procesul, va fi obligat să achite recurentului cheltuielile de judecată fond și recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-pârât Corpul Expertilor Contabili și Contabililor Autorizați din România împotriva sentinței nr. 156 din 16 iunie 2023 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Corpul Expertilor Contabili și Contabililor Autorizați din România, ca neîntemeiată.

Obligă reclamantul A. la plata sumei de 8.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată fond și recurs către pârâtul Corpul Expertilor Contabili și Contabililor Autorizați din România, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 24 aprilie 2024.