ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 774/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.07.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 23830/19.05.2020 emisa de Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea contestației, anularea deciziei contestate si obligarea intimatei la repararea prejudiciului cauzat în urma producerii evenimentului rutier din data de 30.05.2011, în limita plafonului stabilit prin lege si scăzându-se sumele achitate de intimata pana la soluționarea prezentului litigiu, prejudiciu evaluat sub formă de daune morale în sumă de 50.000 euro și daune materiale în sumă de 175.250 RON, compus din prejudiciul suferit ca urmare a distrugerii unor bunuri personale în urma producerii accidentului rutier și beneficiul nerealizat ca urmare a lipsei sale de la locul de munca, precum și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

Prn sentința nr. 1365 din 18.12.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis în parte cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților;

(ii) a anulat parțial decizia nr. 23830/31.05.2018 emisă de pârât, în ceea ce privește neaprobarea la plată a unei despăgubiri suplimentare în valoare de 105.000 RON reprezentând daune morale și 3.850 de RON reprezentând daune materiale (contravaloarea bunurilor personale distruse);

(iii) a obligat pârâtul la plata sumelor suplimentare menționate;

(iv) a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

(v) a luat act că reclamantul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cu privire la daunele morale, recurentul-pârât consideră că prima instanță a aplicat greșit prevederile Legii nr. 213/2015 și art. 49 lit. f) din Ordinul CSA nr. 5/2010 în vigoare la data producerii evenimentului asigurat.

Pentru stabilirea prejudiciului moral suferit în urma accidentelor de circulație, în vederea respectării principiului egalității de tratament în procesul de soluționare a pretențiilor de despăgubire, se ține seama și de procedura internă validată de asigurătorul B. și utilizată și de către lichidatorul judiciar al reclamantului în analiza cererilor de creanță formulate și depuse de către creditori pentru înscrierea la masa credală a societății debitoare aflată în faliment.

În acest sens, arată că prin Decizia FGA nr. 549/23.09.2019 a fost adoptată Procedura internă de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare, izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, care asigură un tratament echitabil și nediscriminatoriu față de orice victimă a accidentelor rutiere și se asigură o transparență în procesul adoptării soluției administrative.

În speță, recurentul-pârât s-a raportat la această procedură, respectiv la Anexa 2 din Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese– criterii determinante pe 3 praguri valorice.

Întrucât vătămarea corporală de care a suferit reclamantul a necesitat un număr de 50 de zile de îngrijiri medicale, fără alte consecințe, s-a apreciat situația acestuia se încadrează în pragul 2, astfel că s-a acordat valoarea de 300 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând suma de 15.000 RON.

Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale fiind stabilite prin apreciere, urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

Aceste criterii au stat la baza aprecierii pretențiilor reclamantului, coroborate cu jurisprudența reflectată în Tabelul întocmit de asigurătorul B. S.A., urmărindu-se acordarea unei sume compensatorii, cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate în beneficiul persoanelor apropiate victimei accidentului sau sancționarea celui care, potrivit legii poate fi obligat la plata acestui tip de daune.

Astfel, recurentul-pârât susține că prima instanță greșește în mod flagrant în argumentarea majorării daunelor morale, întrucât, dincolo de faptul că ignoră procedura internă standarizată a FGA a cărei legalitate și temeinicie sunt evidente, face referire la acordarea unor despagubiri în cuantum de 250 euro/zi (1.125 RON la data acordării) stabilite de Curtea de Apel Timișoara în cazul unei persoane vătămate în același accident, fără însă să țină cont că persoana a suferit o gravă vătămare corporală necesitând 120 de zile de îngrijiri medicale, despăgubirea fiind acordată într-un dosar penal pe latura civilă.

În speță, intimatul - reclamant a avut nevoie de 50 de zile de îngrijiri medicale pentru o vătămare net inferioară, neputându-se face o analogie printr-un calcul simplist, întrucât vătămările diferă și determină suferințe diferite, intensitatea acestora fiind cu mult superioară în cazul avut în vedere ca reper.

Pe cale de consecință, apreciază că deducția instanței este neîntemeiată și, de asemenea, suma stabilită suplimentar.

Referitor la acordarea suplimentar a sumei de 3.850 de RON reprezentând daune materiale (contravaloarea bunurilor personale distruse), recurentul-pârât consideră că acestea trebuie dovedite cu documente justificative relevante, constând în chitanțe și facturi care să corespundă cheltuielilor ce se depun odată cu cererea administrativă. Or, instanța a avut în vedere depoziția de martor în dovedirea sumei în speță, contrar prevederilor art. 309 C. proc. civ.

Deși a fost legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de plată nr. x/31.05.2018, reclamantul A. a solicitat să fie despăgubit din disponibilitățile FGA cu suma de 175.250 RON daune materiale și 100.000 euro daune morale, reprezentând prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier din data de 30.05.2011.

Prin Decizia nr. 23830/31.05.2018, Fondul de Garantare a Asiguraților a admis cererea de plată pentru suma de 4.150 RON daune materiale și 15.000 RON daune morale, respingând cererea de plată pentru diferența dintre suma solicitată și cea acordată.

Decizia emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a fost contestată în fața instanței de contencios administrativ, reclamantul solicitând obligarea pârâtului la repararea prejudiciului în limita plafonului stabilit prin lege, scăzându-se sumele achitate de pârât până la soluționarea prezentului litigiu, prejudiciu evaluat sub formă de daune morale în sumă de 50.000 euro și daune materiale în sumă de 175.250 RON (contravaloarea bunurilor personale distruse și beneficiul nerealizat ca urmare a lipsei sale de la locul de muncă).

Soluționând cauza, instanța de fond a admis în parte acțiunea, a anulat în parte decizia contestată și a obligat pârâtul să emită o nouă decizie și să dispună plata suplimentară în cuantum de 105.000 RON daune morale (incluzând și partea acordată de FGA) și 3.850 de RON daune materiale (contravaloarea bunurilor personale distruse).

Instanța de fond, raportat la daunele morale acordate prin decizia administrativă, a reținut că este firesc ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, pârâtul să țină seama de criterii determinante, iar încadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedură internă, are în vedere și practica instanțelor de judecată în situații similare însă, având în vedere gradul ridicat de generalitate al statisticilor, revine instanței de judecată sarcina de a stabili cuantumul prejudiciului, în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, în funcție de circumstanțele specifice ale fiecărei cauze.

În operațiunea de evaluare a daunelor morale, judecătorul fondului a reținut că probele administrate în cauză au evidențiat faptul că reclamantul a avut nevoie de o perioadă îndelungată pentru refacere, leziunile i-au provocat suferințe puternice (fractură cominutivă metafizo-diafizară proximală humerus drept, contuzie toracică, traumatism cranio-cerebral), au lăsat traume fizice și psihice de durată care s-au manifestat în dificultatea de a desfășura cu ușurință anumite activități, astfel că, în raport de prejudiciul efectiv suferit de reclamant, instanța a considerat insuficient nivelul acordat și a majorat cuantumul daunelor morale, apreciind că valoarea prejudiciului este de aproximativ 2.100 de RON/zi de îngrijire medicală, 50 de zile, conform certificatului medico-legal, suma rezultată în cuantum de 105.000 de RON (incluzând și partea acordată de FGA) fiind în acord cu criteriile prevăzute de art. 49 pct. 1 lit. f) din Ordinul CSA 5/2010, cu legislația internă – art. 1385 și art. 1391 alin. (1) din C. civ. referitor la întinderea reparației și cu jurisprudența instanțelor naționale.

Totodată, reținând că reper al acestui cuantum nu poate fi exclusiv ghidul din procedura internă a FGA, cu anumite praguri valorice, a reținut că în noțiunea de practică a instanțelor de judecată în situații similare trebuie inclusă, cu atât mai mult, situația în care pentru o altă persoană implicată în același accident s-au stabilit daune într-un anumit cuantum, cum este cazul deciziei penale nr. 272/A din 28.02.2018 a Curții de Apel Timișoara (prin care s-au acordat daune de aproximativ 250 euro/zi de îngrijire medicală, fără a exista și celelalte circumstanțe specifice reclamantului din prezenta cauză. Drept urmare, a considerat că este disproporționată evaluarea subiectivă realizată de reclamant, la cuantumul de 50.000 euro, care ar corespunde unei medii de 1.000 euro/zi de îngrijire medicală.

În ceea ce privește daunele materiale, prima instanță a constatat că reclamantul nu a făcut dovada caracterului cert, actual și nereparat în privința pretinsului prejudiciu material nerealizat din neexercitarea profesiei de notar public, fiind îndreptățit doar la acordarea sumei suplimentare de 3.850 RON, constând în contravaloarea bunurilor personale distruse, pentru care a făcut dovada prejudiciului material cu înscrisurile depuse la dosar, în completarea declarației neconcludente a martorului audiat, conform dispozițiilor art. 49 pct. 1 lit. d) din Ordinul CSA nr. 5/2010.

Instanța de control judiciar împărtășește doar parțial soluția instanței de fond, respectiv în ceea ce privește daunele materiale.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că soluția de majorare a daunelor morale este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 și art. 49 pct. 1 lit. f) din Ordinul CSA nr. 5/2010, în ceea ce privește jurisprudența națională care a stat la baza acestui ordin.

Deși raționamentul juridic dezvoltat de instanța de fond, fundamentat pe dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 și art. 49 pct. 1 lit. f) din Ordinul CSA nr. 5/2010, este corect, în sensul că FGA nu se putea raporta exclusiv la procedura internă a FGA, care ține seama doar de durata zilelor de îngrijiri medicale a victimelor accidentelor fără a le corela cu principiile de drept naționale și convenționale în această materie consacrate de doctrină și jurisprudență, soluția pronunțată este contradictorie normelor aplicabile.

Potrivit art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015:

"În vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună si a creanțelor de asigurări înregistrate în evidentele sale, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență".

Conform art. 49 pct. I lit. f) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 5/2010, în vigoare la data producerii evenimentului rutier "Stabilirea despăgubirilor reprezentând daune morale în cazul vătămării corporale a unei persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie să fie în conformitate cu legislația și jurisprudența din România".

Așadar, în cazul despăgubirilor ce pot fi acordate de Fondul de Garantare a Asiguraților, instanța de judecată este obligată să țină seama de legislația în domeniu, precum și de jurisprudență.

În speță, instanța de fond a majorat cuantumul daunelor morale, stabilind suma de 2100 RON/zi de îngrijire medicală, fără a se raporta la jurisprudența națională, cu referire în special la decizia penală nr. 272/A din 28.02.2018 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în cazul coparticipantului C. (implicat în același accident) prin care s-au acordat daune morale de aproximativ 250 euro/zi de îngrijire medicală.

Procedând în această manieră, judecătorul fondului a încălcat prevederile art. 49 pct. I lit. f) din Ordinul CSA nr. 5/2010, determinând cuantumul daunelor morale în mod diferit de cel stabilit prin decizia penală nr. 272/A din 28.02.2018, deși această hotărâre, depusă la dosar, a fost avută în vedere chiar de către instanță la pronunțarea sentinței.

În acest context, Înalta Curte constată că soluția de majorare a daunelor morale este greșită și se impune a fi reformată, astfel că, în aplicarea dispozițiilor 49 pct. I lit. f) din Ordinul CSA nr. 5/2010 și a jurisprudenței naționale în situații similare, cuantumul daunelor morale în sumă de 102.000 RON, acordate în mod arbitrar de instanța de fond, se va reduce la suma de 61.250 RON, reprezentând echivalentul sumei de 250 euro/zi de îngrijire medicală (1.225 RON) pentru 50 de zile de îngrijiri medicale, prin această reducere asigurându-se un anumit echilibru între prejudiciul moral produs și despăgubirile acordate, în măsură să permită intimatului-reclamant atenuarea suferințelor morale fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.

Cu privire la daunele materiale acordate suplimentar în sumă de 3.850 RON (contravaloarea bunurilor personale distruse), critica formulată de recurentul-pârât este nefondată, întrucât instanța de fond nu a avut în vedere doar declarația de martor în dovedirea sumei în speță, ci s-a raportat la înscrisurile depuse în completarea declarației de martor, pe care a apreciat-o, de altfel, ca neconcludentă.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, în raport de art. 49 pct. 1 lit. d) din Ordinul CSA nr. 5/2010 și de documentele depuse la dosar, intimatul reclamant a făcut dovada prejudiciului material constând în contravaloarea bunurilor personale, astfel că soluția instanței de fond de majorare a daunelor materiale cu suma de 3.850 RON este legală și se impune a fi mențiună.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul reclamantul A. în sensul că va reduce cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, de la 105.000 RON la 61.250 RON, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței.

În baza art. 453 C. proc. civ., va fi obligat intimatul reclamant la plata sumei de 100 RON cheltuieli de judecată în recurs (taxă judiciară de timbru) către recurentul pârât Fondul de Garantare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 1365 din 18.12.2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în sensul că reduce cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, de la 105.000 RON la 61.250 RON.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă intimatul reclamant la plata sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată în recurs către recurentul pârât Fondul de Garantare.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2023.