ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 718/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pem rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne-Direcția Medicală-Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a solicitat in temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea 554/2004 anularea Deciziei Medicale nr. 461/29.09.2021, emisă de Ministerul Afacerilor Interne Direcția Medicală-Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară și a Raportului de Expertiză Medico-Militară nr. x/22.09.2021, emis de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 21 din 25 ianuarie 2022, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne-Direcția Medicală-Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, având ca obiect anulare act administrativ.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 21 din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. solicitând în principal, admiterea recursului și casarea în totalitate, cu trimiterea sentinței recurate în vederea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Craiova și administrarea probei cu expertiza medico-legală în acord cu dispozițiile art. 330 alin. (1)-(3) C. proc. civ. în subsidiar, admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate, admiterea acțiunii introductive și anularea Deciziei medicale nr. 461/29.09.2021 și a Raportului de Expertiză Medico-Militară nr. x/22.09.2021.

În opinia recurentului, instanța de fond ar fi trebuit să observe că reclamantul nu se încadrează în specificul niciunei forme de epilepsie dintre cele enumerate în criteriile din H.G. nr. 36/2012, raportat la faptul că, în decurs de aproape 1 an și jumătate a avut o singură criză, respectiv criza din 24.09.2020. Nicio altă criză nu a mai apărut nici până în prezent.

În aceste condiții, în opinia recurentului, era imperios necesar ca cei din CCEMM, să facă aplicarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 56/2012 și să urmărească elementele clinice, evoluția, complicațiile și deficiența funcțională produsă, aplicându-se criteriile existente.

Practic CCEMM contrar dispozițiilor legale, specificului activității profesionale a recurentului și a diagnosticului acestuia, au dispus încadrarea într-o formă de epilepsie care nu corespunde cu evoluția și particularitățile diagnosticului stabilit.

Rezultă cu claritate din chiar cuprinsul Deciziei 461 că, nu s-a motivat în niciun fel cum s-a stabilit procentul de incapacitate adaptivă de 55%, diagnosticul funcțional de deficiență medie și gradul III de invaliditate, în condițiile în care forma de epilepsie cu care am fost diagnosticat, nu este prevăzută de criteriile exprese din H.G. nr. 56/2012, astfel că era necesară o evaluare in concreto a gradului de afectare al capacității Subsemnatului de muncă și o motivare a procentului stabilit.

Așadar, susține recurentul că, este evident că instanța de fond, în mod nelegal a apreciat că au fost respectate prevederile art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 56/2012, fiind mai mult decât vădit caracterul nelegal al actelor administrative contestate.

În acest sens, nu se poate reține argumentul instanței de fond, potrivit căruia stabilirea tuturor acestor aspecte de către CCEMM ar reprezenta o chestiune care ține de oportunitatea actelor administrative, astfel că solicitarea recurentului de a se anula o Decizie medicală (care în mod evident nu respectă imperativele impuse de textele legale incidente), ar excede controlului de legalitate, obiect al controlului jurisdicțional în contenciosul administrativ.

Este evident că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat prevederile legale ale H.G. nr. 56/2012, apreciind în mod neîntemeiat și cu încălcarea prevederilor legale ale Legii nr. 554/2004, că motivele invocate de recurent ar ține de analiza oportunității actelor administrative și nu de analiza legalității acestora.

Precizează recurentul că, dreptul de apreciere al unei autorități nu poate să echivaleze cu posibilitatea de a acționa abuziv, arbitrar, fără justificări legale și în afara oricărui control, astfel cum a procedat CCEMM. O măsură adoptată fără respectarea unei proceduri prevăzută de lege și fără a fi motivată în vreun fel, reprezintă categoric o măsură adoptată cu exces de putere și în niciun caz una care poate fi încadrată în limitele legale ale puterii discreționare acordate autorității.

Mai susține recurentul că, în mod nelegal, instanța de fond, a apreciat prin încheierea de ședință din data de 11.01.2022, că nu se mai impune efectuarea unei reexaminări și reevaluări a capacității de muncă a reclamantului, considerând probabil că răspunsul IMM este suficient de lămuritor în acest sens și că nu ar fi posibilă efectuarea unei expertize cu obiectivele solicitate.

Apreciază recurentul că, doar printr-o reexaminare a sa efectivă, se putea stabili eventuala afectare/procentul de afectare a capacității de muncă și încadrarea sau neîncadrarea în unul din gradele de invaliditate. Practic, recurentul a fost supus unei singure examinări, respectiv cea efectuată pe cheltuială proprie în rețelele private de sănătate. Atât prima comisie, cât și CCEMM nu au efectuat examinări proprii, conform prevederilor H.G. nr. 56/2012, ci s-au limitat la a corobora concluziile examinărilor/investigațiilor efectuate în rețelele private de sănătate de către recurrent.

Practic abordarea primei instanțe care nu a cercetat complet situația factuală a stării medicale a recurentului, echivalează cu o necercetare pe fond a procesului și justifică cererea de casare a Sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat de este întemeiat, în considerarea următoarelor argumente:

Prin decizia medicală nr. 461 din 29.09.2021, s-a soluționat contestația reclamantului A. împotriva Deciziei Medicale nr. A2142/5 din 29.06.2021, emisă de Comisia Teritorială de Expertiză Medico-militară din cadrul Spitalului Clinic de Urgenta Militar "Dr. St Odobleja" Craiova.

Prin decizia medicală nr. A2142/5 din 29.06.2021, reclamantul A. inspector de poliție din cadrul secției Regionale de Poliție Transport Craiova — Biroul de Investigații Criminale a fost clasat medical: inapt pentru îndeplinirea serviciului în poliție, cu scoatere din evidență" și încadrat în gradul III (trei) de invaliditate cu revizuire la 12 luni — iunie 2022, pentru diagnosticul clinic si funcțional: "epilepsie probabil focală frontal stângă controlată în monoterapie" .

Împotriva Deciziei Medicală nr. A 2142/5 din 29.06.2021, reclamantul a formulat contestație conform prevederilor art. 10 alin. (4) din Ordinul Comun al ministrului apărării naționale, al ministrului afacerilor interne, al ministrului justiției, al directorului Serviciului Român de Informații nr. M66/98/3005/8966/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de expertiză medico-militară.

Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară a M.A.I a emis Decizia Medicală nr. 461 prin care reclamantul a fost clasat medical: INAPT PENTRU ÎNDEPLINIREA SERVICIULUI ÎN POLIȚIE CU SCOATERE DIN EVIDENȚĂ, încadrat în gradul III de invaliditate cu revizuire la 12 luni septembrie 2022, pentru diagnosticul clinic și funcțional: "EPILEPSIE CU CRIZE GENERALIZATE DE TIP G.M .

Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, raportat la conduita CCEMM și soluția adoptată de către aceasta, recurentul-reclamant a solicitat la fond, efectuarea unei reexaminări și reevaluări a capacității sale de muncă de către Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", sens în care a depus și o cerere în probațiune cuprinzând obiectivele formulate, înregistrată la data de 13.12.2021 la Curtea de Apel Craiova.

Instanța de fond, a admis parțial această solicitare, sens în care a emis o adresă, la data de 03.01.2022, către Institutul Mina Minovici, fără însă a le comunica și obiectivele formulate. Prin adresa formulată, instanța a solicitat ca IMM să precizeze dacă poate expertiza medical în specializarea neurologie epileptologie și în măsura în care răspunsul este afirmativ, să precizeze costul unei astfel de expertize.

Totodată, raportat la prevederile art. 330 alin. (3) recurentul din prezenta cauză a solicitat și emiterea unei adrese prin care instanța să solicite opinia unui specialist, medic neurolog-epileptolog, sens în care s-a emis o adresă și a fost depus Răspunsul din data de 07.01.2022, la care recurentul a făcut referire prin prezentul recurs.

Institutul Mina Minovici, ca răspuns la solicitarea de a preciza dacă poate expertiza medical în specializarea neurologie epileptologie, a arătat prin Răspunsul din data de 11.01.2022, "că în cadrul IMM nu își desfășoară activitatea medici în specializarea neurologie epileptologie, ci numai medici legiști".

Prin urmare, în mod nelegal, instanța de fond, a apreciat că, nu se mai impune efectuarea unei reexaminări și reevaluări a capacității de muncă a recurentului, considerând că răspunsul IMM este suficient de lămuritor în acest sens și că nu ar fi posibilă efectuarea unei expertize cu obiectivele solicitate.

Ținând seama de complexitatea cauzei, precum și de întinderea susținerilor și apărărilor formulate de părțile litigante, motivarea instanței de fond este una succintă.

Curtea mai reține și că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente, iar potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunțare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

Înalta Curte apreciază că hotărârea este criticabilă și prin prisma dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. potrivit cărora judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest sens, aceleași prevederi legale acordă judecătorilor puterea de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi.

Față de dispozițiile legale menționate, hotărând în baza unui probatoriu insuficient, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de reclamant, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Sintetizând modalitatea în care instanța de fond a înțeles să judece și să soluționeze cauza, Înalta Curte constată că aceasta nu a valorificat în mod corect probele care au fost administrate, nu a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză și nu a analizat în mod efectiv în fapt și în drept susținerile recurentului-reclamant.

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum și prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată, Înalta Curte, constatând că se impune suplimentarea probatoriului prin administrarea probei cu expertiză medico-legală cu luarea în considerare a tuturor actelor medicale invocate de reclamant, urmează să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 21 din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 februarie 2023.