ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6066/2024

Ședința publică din data de 12 decembrie 2024

Asupra contestației de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024, A. - Organizația Județeană Caraș-Severin și B. au solicitat anularea Proceselor-verbale nr. x/7.12.2024, privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Senat, nr. 3RF/7.12.2024, privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaților și nr. 1RM/7.12.2024, privind repartizarea la nivel national a mandatelor, încheiate de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 și refacerea acestora, excluzând competitorul electoral C., ca urmare a fraudelor electorale majore derulate de către acesta pe durata campaniei electorale și în preziua, respectiv ziua derulării votării (30.11-01.12.2024).

În motivarea cererii s-a arătat că, în data de 4 decembrie 2024, C.S.A.T. a desecretizat o serie de documente și rapoarte emise de către S.R.I. privind existența unor fraude electorale majore derulate cu ocazia alegerilor prezidențiale și parlamentare din cursul acestui an, menite să modifice în mod semnificativ prin manipulare și atacuri informatice voința poporului exprimată prin vot.

La data de 7 decembrie 2024, CCR a decis, plecând de la aceste rapoarte desecretizate, anularea alegerilor pentru Președintele României, ajungând la concluzia că rezultatele acestor alegeri au fost profund viciate.

Raportul S.R.I., respectiv anexa nr. 971184/04.12.2024, declasificate de către C.S.A.T., arată fără echivoc la pagina 4 faptul că și în cadrul alegerilor parlamentare au existat atacuri informatice și de manipulare a votanților, susținute de către competitorul electoral C., nu doar în alegerile prezidențiale.

În urma verificării și analizării în baza Legii nr. 334/2006 privind finanțarea partidelor politice, respectiv a Legii 208/2015 privind alegerile parlamentare pentru Senat și Camera deputaților a situațiilor financiare din Registrul de venituri și cheltuieli, rezultă că există suspiciuni rezonabile privind finanțarea ilegală a campaniei electorale derulate de către C. în alegerile parlamentare din data de 1 decembrie 2024.

Din raportul S.R.I. și din motivarea CCR a hotărârii privind anularea alegerilor prezidențiale, precum și din informațiile apărute în presă, rezultă fără echivoc faptul că C.. a avut contribuții declarate foarte reduse în toată campania electorală pentru alegerile parlamentare din data de 1 decembrie 2024, însă în realitate amploarea propagandei și modul de promovare a partidului depășesc cu mult sumele declarate. Multe dintre postările publicate pe rețelele de socializare de către C.., în special D., au beneficiat de promovări cu plată în sume de peste 80 mii RON fiecare.

Competitorul electoral C.. nu a avut postările marcate ca aparținând unui candidat în alegeri, respectiv nu a avut înscris codul de mandatar financiar (CMF) pe majoritatea postărilor electorale promovate pe rețelele D. și E., fapt ce i-a permis competitorului C.., prin eludarea legii, să se sustragă controlului acestor platforme sociale și să obțină vizualizări extrem de mari, manipulând astfel electoralul și practicând o concurență neloială față de ceilalți competitori electorali aflați în cursă.

Contestatorii au solicitat a se pune în vedere Autorității Electoral Permanente să comunice instanței care este sursa de finanțare și cuantumul acesteia pentru susținerea cheltuielilor electorale ale C.., respectiv rețelelor D. și E. să comunice instanței sumele cheltuite pentru promovarea plătită a postărilor aparținând C.. și a candidaților acestora, existând suspiciuni mai mult decât rezonabile că aceste finanțări nedeclarate provin în linii mari din surse externe, fiind nelegale. Finanțarea campaniei electorale s-a făcut pe modelul practicat de către candidatul independent pentru funcția de Președinte al României, d-nul F..

Or, prin aceste practici de derulare și finanțare a campaniei electorale promovate de către C.., au apreciat contestatorii că au fost vătămate drepturile, atât ale partidului, cât și ale domnului B., în calitate de candidat pentru funcția de deputat în Circumscripția electorală nr. 11 - Caraș-Severin din partea A..

Având în vedere cele de mai sus, s-a solicitat a se dispune anularea în parte a proceselor-verbale atacate și invalidarea mandatele deputaților și senatorilor C.. la nivel național atribuite de către B.E.C., respectiv în Circumscripția electorală nr. 11 - Caraș-Severin și distribuirea acestora către ceilalți competitori electorali care au îndeplinit pragul electoral de 5%, astfel cum dispune legea.

B.E.C., deși știa de existența raportului S.R.I. desecretizat încă din data de 4 decembrie 2024, nu a ținut cont de informațiile existente în acest raport și a emis procesele-verbale atacate în prezenta cauză, alocând mandate inclusiv competitorului electoral C.., cu toate că acesta a încălcat grav legislația electorală.

În subsidiar, s-a solicitat suspendarea atribuirii și validării mandatelor deputaților și senatorilor C.. la nivel național de către B.E.C., respectiv de către B.E.C.J. nr. 11 - Caraș-Severin, pentru alegerile parlamentare din data de 1 decembrie 2024, până la emiterea unei soluții finale în prezenta cauză, având în vedere finanțarea ilegală a campaniei electorale de către C.. și suspiciunile de fraudă electorală comisă de către acesta.

Intimatul Biroul Electoral Central nu a formulat întâmpinare față de contestația formulată și nu a înaintat documentația care a stat la baza adoptării hotărârii contestate.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea contestației, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță A. - Organizația Județeană Caraș-Severin și B. au formulat contestație împotriva proceselor-verbale nr. x/7.12.2024, privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Senat, nr. 3RF/7.12.2024, privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaților și nr. 1RM/7.12.2024, privind repartizarea la nivel national a mandatelor.

Actele a căror anulare se solicită au fost emise de către Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 în exercitarea atribuțiilor de la art. 12 alin. (1) lit. g) și lit. j) din Legea nr. 208/2015, potrivit cărora: "(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuții principale: g) stabilește, pe baza proceselor-verbale transmise de birourile electorale de circumscripție, lista partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale și a organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale care au întrunit pragul electoral, precum și lista celor care nu au întrunit pragul electoral și comunică birourilor electorale de circumscripție și dă publicității, în termen de 24 de ore de la constatare, aceste liste; (...) j) totalizează rezultatul național, pe baza proceselor-verbale primite de la birourile electorale constituite la niveluri inferioare;"

În stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, se constată că, în materia electorală de față (scrutinul pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților), Înalta Curte de Casație și Justiție judecă, în primă și ultimă instanță, doar contestațiile prevăzute de art. 12 alin. (3), art. 19 alin. (2), art. 57 alin. (4) și (5) din Legea nr. 208/2015, respectiv contestațiile formulate împotriva deciziilor prin care Biroul Electoral Central soluționează cereri de anulare a alegerilor dintr-o secție de votare sau circumscripție electorală pentru fraudă electorală, contestațiile formulate împotriva modului de constituire ori completare a Biroului Electoral Central, ori împotriva deciziilor de admitere/respingere a acordurilor de constituire/desființare a alianțelor electorale.

În ceea ce privește dispozițiile legii generale, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 23 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară, potrivit cărora:

"Art. 23 - (1) secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel. (2) Hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, pronunțată de ultima instanță, este supusă căii de atac a recursului. (3) secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de aceste secții, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate. (...)

Art. 25 - Secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu competența fiecăreia, soluționează: a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură; b) conflictele de competență, în cazurile prevăzute de lege; c) orice alte cereri prevăzute de lege.

Aceste prevederi se coroborează cu dispozițiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa."

În materia contenciosului administrativ, vor fi avute în vedere prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, care statuează în sensul că: "Art. 10 - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din normele legale anterior menționate, se va constata așadar că niciuna nu stabilește competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa, în primă instanță, acțiunile în contencios administrativ îndreptate împotriva unor procese-verbale încheiate de Biroul Electoral Central, în legătură cu rezultatele finale ale alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților sau cu repartizarea la nivel național a mandatelor de senator și deputat.

Totodată, în ceea ce privește natura juridică a hotărârilor organismelor electorale, în considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 924 din 24 noiembrie 2017, s-a reținut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicționale, care aparțin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existența a trei categorii de acte determinate de competențele legale. Astfel, birourile electorale: soluționează conflictele apărute în perioada electorală (atribuții de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicționale); hotărăsc în legătură cu unele operațiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare și interpretare unitară a dispozițiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuții care intră doar în competența Biroului Electoral Central) (paragraful 57).

În cauză, sunt contestate acte ale Biroului Electoral Central în legătură cu operațiuni electorale, care potrivit acestor dezlegări ale instanței supreme, reprezintă acte administrative.

Astfel fiind, contestația formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în determinarea competenței instanței devenind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din acest act normativ, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Cum în cauză se contestă acte emise de o autoritate publică centrală (Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024), competența materială în soluționarea contestației aparține așadar curții de apel.

În ceea ce privește competența teritorială, aceasta se determină conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, normă de strictă interpretare de la care nu se poate deroga, reclamantul trebuind să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său. Se constată, totodată, că în prezenta cauză contestatorii au sediul, respectiv domiciliul, în municipiul Reșița, jud. Caraș Severin, aflat în circumscripția teritorială a Curții de Apel Timișoara.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) și alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Declină competența de soluționare a contestației formulate de contestatorii A. - Organizația Județeană Caraș-Severin și B. împotriva Proceselor-verbale nr. x/7.12.2024, nr. 3RF/7.12.2024 și nr. 1RM/7.12.2024, încheiate de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 12 decembrie 2024.