ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5937/2024

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la data de 1 august 2023, sub nr. x/2023 petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, anularea procesului-verbal nr. x/19.07.2023, constatarea ca nelegală a măsurii reținerii permisului de conducere, a sancțiunii amenzii, cu consecințele exonerării sale de plata amenzii și restituire a sumei deja achitate.

2.1. Prin sentința nr. 820 din 30 mai 2024, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimat prin întâmpinare, în ceea ce privește plângerea contravențională formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimata I.P.J. Maramureș și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

În motivarea soluției astfel dispuse, Judecătoria Alba Iulia a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, forma în vigoare la data constatării pretinse fapte contravenționale, potrivit cărora "Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta."

Instanța a apreciat că textul art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 este un text special în raport cu art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, acesta din urmă fiind un text cu caracter general, aplicabil în absența unei norme juridice speciale. A mai reținut că nu poate fi aplicată contravențiilor săvârșite ca urmare a încălcării dispozițiilor Codului rutier competența alternativă reglementată de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

A mai constatat că fapta reținută în sarcina petentului a fost săvârșită în localitatea Buciumi, jud. Maramureș, astfel încât competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petent revine Judecătoriei Baia Mare, în a cărei rază de competență este situat locul săvârșirii faptei – localitatea Buciumi care aparține orașului Șomcuta Mare, județul Maramureș.

2.2. Prin sentința nr. 14900 din 7 noiembrie 2024, Judecătoria Baia Mare a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia; constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea soluției astfel dispuse, Judecătoria Baia Mare a reținut că relevantă în determinarea aplicării în timp a dispozițiilor legale incidente este data sesizării primei instanțe (1 august 2023) când era în vigoare Legea nr. 254/2023 privind modificarea art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în sensul instituirii unei competențe alternative de soluționare a plângerilor contravenționale, și nu data săvârșirii faptei contravenționale (19 iulie 2023).

În consecință, a apreciat că Judecătoria Alba Iulia era competentă potrivit cadrului legal aplicabil, petentul având domiciliul în mun. Alba Iulia.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Din actele și lucrările dosarului reiese că prin procesul-verbal de contravenție nr. x încheiat la 19 iulie 2023 de Inspectoratul de Poliție Județean Maramureș, contestat în prezenta cauză, s-a aplicat petentului A., domiciliată în mun. Alba Iulia, jud. Alba, sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 1.160 RON și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru contravenția constând în nerespectarea regulilor privind depășirea.

Aspectul care a generat conflictul negativ dintre cele două judecătorii îl constituie problema instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze plângerea contravențională, față de obiectul acesteia și prevederile legale incidente.

Contravenția constatată și sancționată prin actul contestat este reglementată prin O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, act normativ care, în cuprinsul art. 118 alin. (1), forma în vigoare la data introducerii plângerii contravenționale, prevede că "împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul".

Art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost modificat în sensul instituirii unei competențe teritoriale alternative de soluționare a plângerilor contravenționale pentru fapte reglementate și sancționate de acest act normativ special, în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori a judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientului, însă aceste modificări nu sunt aplicabile în speță.

Legea nr. 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 678 din 24 iulie 2023, fiind aplicabilă de la data de 27 iulie 2023, în acord cu prevederile art. 78 din Constituția României și art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Or, la data formulării plângerii contravenționale, 1 august 2023, dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 instituiau o competență teritorială alternativă.

Prin urmare, sub aspectul instanței competente a verifica legalitatea proceselor-verbale de aplicare a contravențiilor prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, legea a instituit o competență teritorială alternativă astfel că petentul-contravenient avea alegerea între două instanțe deopotrivă competente.

Cu referire la competența teritorială alternativă, în doctrină și jurisprudență s-a reținut, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, că, odată ce, prin introducerea cererii, partea și-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanțele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opțiunii sale și nici instanța nu poate să își decline competența, care dobândește caracter exclusiv.

Or, petentul A., domiciliat în jud. Alba, a înțeles să se adreseze instanței de la domiciliul său, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Alba Iulia, astfel că această instanță nu mai putea să pună în discuție și să admită excepția necompetenței teritoriale, contra dreptului de opțiune al petentului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Maramureș, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.