ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5583/2024

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 15.11.2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Buzău - Serviciul Rutier, anularea procesului-verbal de contravenție nr. x/06.11.2023.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5224 din data de 14.05.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Buzău, în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pentru a pronunța această soluție a reținut că potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune și se soluționează în baza competenței alternative la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul.

Însă, potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.

Astfel, instanța a reținut că, spre deosebire de O.G. nr. 2/2001, norma specială prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 stabilește în materie contravențională - competența teritorială exclusivă.

În acest sens, Decizia nr. 84/2017 a Curții Constituționale, la parag. 24 a statuat că stabilirea competenței teritoriale unice a instanței de judecată pentru soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei/unor contravenții la circulația pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general și obiectiv, și anume cel al locului unde a fost săvârșită și constatată contravenția, în considerarea specificului acestei categorii de contravenții, respectiv mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele ce circulă pe drumurile publice și care trebuie să respecte aceleași reguli de circulație prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

În speță, locul constatării faptei este pe raza de competență a Judecătoriei Buzău, aspect menționat de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal atacat, sens în care a reținut că în cauză, competența de soluționare aparține Judecătoriei Buzău.

2.2. Prin sentința civilă nr. 5759 din data de 03.10.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Buzău, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București; a constatat existența unui conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În considerentele sentinței s-a reținut că, fiind vorba de contravenții privind circulația pe drumurile publice, sunt incidente dispozițiile speciale ale O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 118 alin. (1) din acest act normativ, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 254/2023, în vigoare din 27.07.2023, potrivit căruia împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul.

Astfel, analizând dispozițiile legale incidente, a constatat că legiuitorul a instituit începând cu data de 27.07.2023 reguli de competență teritorială alternativă și în ceea ce privește contravențiile la regimul rutier, fie în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, fie în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competență își are domiciliul contravenientul.

În toate cazurile de competență teritorială alternativă, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar după ce acesta sesizează una dintre instanțele deopotrivă competente, pârâtul sau instanța nu pot înlătura competența instanței alese, respectiv pornirea procesului civil la cererea celui interesat include și sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente.

Instanța a apreciat că este incidentă norma de competență prevăzută de art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 254/2023, formă în vigoare începând cu 27.07.2023, petentul având dreptul de a beneficia de regulile de competență teritorială alternativă, în raport de data încheierii procesului-verbal, 06.11.2023, și în raport de faptul că petentul a depus plângerea contravențională la Judecătoria Sector 3 București, în raza de competență a domiciliului acestuia, conform art. 116 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Sector 3 București – secția civilă, pentru considerentele ce urmează:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă plângerea contravențională formulată de petentul A. împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x/06.11.2023, emis de Inspectoratul de Poliție Județean Buzău - Serviciul Rutier.

Aspectul care a generat conflictul negativ dintre cele două judecătorii îl constituie problema instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze plângerea contravențională, față de obiectul acesteia și prevederile legale incidente.

Contravenția constatată și sancționată prin actul contestat este reglementată prin O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, act normativ care, în cuprinsul art. 118 alin. (1), forma în vigoare atât la data întocmirii procesului-verbal cât și la data introducerii plângerii contravenționale, prevede că "împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul".

Articolul 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, anterior menționat, a fost modificat în sensul instituirii, în locul competenței teritoriale absolute prevăzute anterior, a unei competențe teritoriale alternative de soluționare a plângerilor contravenționale pentru fapte reglementate și sancționate de acest act normativ special.

Astfel, Legea nr. 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 678 din 24 iulie 2023, fiind aplicabilă de la data de 27 iulie 2023, conform art. 78 din Constituția României și art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Prin urmare, sub aspectul instanței competente a verifica legalitatea proceselor-verbale de aplicare a contravențiilor prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a instituit, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 254/2023, o competență teritorială alternativă, astfel că petentul-contravenient avea alegerea între două instanțe deopotrivă competente.

Cu referire la competența teritorială alternativă, în doctrină și jurisprudență s-a reținut, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, că, odată ce, prin introducerea cererii, partea și-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanțele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opțiunii sale și nici instanța nu poate să își decline competența, care dobândește astfel un caracter exclusiv.

Or, petentul A., domiciliat în municipiul București, a înțeles să se adreseze instanței de la domiciliul său, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sector 3 București, astfel că această instanță nu mai putea să pună în discuție și să admită excepția necompetenței teritoriale, în contra dreptului de opțiune al petentului.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Judecătoriei Sector 3 București – secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. și intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Buzău - Serviciul Rutier în favoarea Judecătoriei Sector 3 București – secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.