ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5934/2024

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 9 decembrie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024, contestatoarea A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 347D/07.12.2024 emisă de Biroul Electoral Central prin care a fost respinsă contestația petentei privind procedura și modul de atribuire a mandatelor de senator la nivel național și la nivelul circumscripției 10 Buzău, solicitând admiterea contestației și pe cale de consecință admiterea contestației inițiale; în subsidiar, obligarea B:E.C. să soluționeze contestația formulată.

Cu privire la fondul cauzei, contestatoarea a arătat că intimatul Biroul Electoral Central nu a soluționat partea din contestație care viza alterarea modalității de distribuire a mandatelor la nivel național ca urmare a ingerinței unor factori externi care au determinat ca partidul B.. să treacă pragul electoral și să intre in procedura de distribuire a mandatelor, având drept consecință afectarea întregului proces de redistribuire a mandatelor de senator la nivel național.

Astfel, au fost atribuite mandate POT în circumscripții în care acest competitor electoral nu a propus liste de candidaturi, afectând în final atribuirea de mandate la nivel național, inclusiv în circumscripția nr. 10 Buzău.

De asemenea, în urma propriilor analize efectuate și din informațiile obținute din presă, a menționat contestatoarea că, prin modul în care a dus campania electorală prin postările pe rețelele sociale a obținut vizualizări extrem de mari, manipulând astfel electoralul și practicând o concurență neloială față de ceilalți competitori electorali aflați în cursă.

Or, modalitatea de promovare a partidului a depășit cu mult sumele declarate, iar faptul că nu a avut trecut codul de mandatar financiar (CMF) pe aproape nicio postare promovată pe C. și D., a permis competitorului electoral să se sustragă controlului acestor platforme sociale, beneficiind de o amplă propagandă.

Ca argument, a indicat Decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale din ale cărei considerente reies principalele aspecte imputate procesului electoral privind alegerea Președintelui României din anul 2024, respectiv cele privind manipularea votului alegătorilor și distorsionarea egalității de șanse a competitorilor electorali, prin utilizarea netransparentă și cu încălcarea legislației electorale a tehnologiilor digitale și a inteligenței artificiale în desfășurarea campaniei electorale, precum și prin finanțarea din surse nedeclarate a campaniei electorale, inclusiv online.

Susține contestatoarea că un alt beneficiar al metodelor utilizate de B.. este si partidul E.. care fost sprijinit pe aceleași canale pentru a-si majora expunerea publica in detrimentul celorlalți competitori.

În plus față de aspectele de nelegalitate sesizate, a invocat nerespectarea dispozițiile art. 94 pct. 7 și 8 din Legea nr. 208/2015, în raport de faptul că la redistribuirea mandatelor se are în vedere repartizarea în ordinea descrescătoare a numărului de voturi, contestatoarea apreciind că in clasamentul național, rezultatul obținut de F., la nivelul coeficientului electoral, cu raportare la circumscripția 10 Buzău, era superior atât coeficientului E., cât și al celui obținut de G. pentru al doilea mandat.

Astfel, in ordinea de repartizare a mandatelor, ca urmare a clasamentului realizat, F. ar fi urmat sa primească un mandat de senator in circumscripția electorală Buzău.

În final, contestatoarea a susținut că deși B.E.C. a respins ca inadmisibilă contestația, pe motiv că prevederile legale nu ar stabili o astfel de cale de atac referitor la repartizarea mandatelor de senator si deputat, totuși Legea nr. 208/2015 nu interzice o astfel de modalitate de a contesta, iar pe de alta parte, esența contestației privea procedura de repartizare care a avut ca efect denaturarea rezultatului electoral.

Intimatul Biroul Electoral Central nu a formulat întâmpinare față de contestația formulată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea contestației, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță, contestatoarea A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 347D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024.

Prin această hotărâre, emisă în temeiul art. 12 alin. (5) din Legea nr. 208/2015, autoritatea intimată a respins ca inadmisibile contestațiile înregistrate la Biroul Electoral Central sub nr. x/07.12.2024, nr. y/07.12.2024, nr. z/07.12.2024, nr. w/07.12.2024 și nr. 234CT/BEC/SCD2024/07.12.2024, apreciindu-se că dispozițiile art. 94 alin. (6)-(9) din Legea nr. 208/2015 nu stabilesc o cale de atac la Biroul Electoral Central împotriva repartizării și atribuirii mandatelor de deputat și senator.

Contestatorea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 94 pct. 7 și 8, art. 95 și art. 96 din Legea nr. 208/2015 și a susținut, în esență, că Biroul Electoral Central trebuia să soluționeze pe fond contestațiile formulate împotriva modului nelegal de redistribuire a voturilor și a mandatelor de senator și deputat în Circumscripția Electorală nr. 10 Buzău.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. c), alin. (4) și (5) din Legea nr. 208/2015:

"(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuții principale:

(...) c) rezolvă întâmpinările referitoare la propria sa activitate și contestațiile cu privire la activitatea birourilor electorale de circumscripție; contestațiile se soluționează prin decizii care sunt obligatorii pentru biroul electoral în cauză, precum și pentru autoritățile și instituțiile publice la care se referă, sub sancțiunile prevăzute de prezenta lege;

(4) Prin fraudă electorală se înțelege, în sensul prezentei legi, orice faptă incriminată de lege care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor și încheierii proceselor-verbale și care are ca rezultat denaturarea voinței alegătorilor și crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral.

(5) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit prevederilor prezentei legi, Biroul Electoral Central adoptă decizii și hotărâri. Hotărârile Biroului Electoral Central se dau pentru interpretarea unitară a legii și sunt general obligatorii. Deciziile Biroului Electoral Central se dau în aplicarea prevederilor prezentei legi, precum și în soluționarea întâmpinărilor și contestațiilor pe care este competent să le soluționeze. Deciziile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autoritățile, instituțiile publice, birourile electorale, precum și pentru toate organismele cu atribuții în materie electorală, de la data aducerii la cunoștință în ședință publică. Deciziile se aduc la cunoștință în ședință publică și prin orice mijloc de publicitate, iar hotărârile se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În același timp, conform art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, "(3) Cererea de anulare a alegerilor dintr-o secție de votare sau circumscripție electorală pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripția electorală respectivă. Cererea se depune la Biroul Electoral Central în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancțiunea decăderii. Cererea trebuie temeinic motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază. Lipsa probelor atrage respingerea cererii. Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei și numai dacă se stabilește că aceasta a fost de natură să modifice atribuirea mandatelor. Soluționarea cererii de anulare a alegerilor de către Biroul Electoral Central se face în cel mult 3 zile de la data înregistrării acesteia. Decizia Biroului Electoral Central poate fi atacată în termen de 24 de ore de la data aducerii la cunoștință publică la Înalta Curte de Casație și Justiție, care soluționează în termen de cel mult 3 zile de la data sesizării. (...)".

În stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, se constată că, în materia electorală de față (scrutinul pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților), Înalta Curte de Casație și Justiție judecă, în primă și ultimă instanță, doar contestațiile prevăzute de art. 12 alin. (3), art. 19 alin. (2), art. 57 alin. (4) și (5) din Legea nr. 208/2015, respectiv contestațiile formulate împotriva deciziilor prin care Biroul Electoral Central soluționează cereri de anulare a alegerilor dintr-o secție de votare sau circumscripție electorală pentru fraudă electorală, contestațiile formulate împotriva modului de constituire ori completare a Biroului Electoral Central, ori împotriva deciziilor de admitere/respingere a acordurilor de constituire/desființare a alianțelor electorale.

În ceea ce privește dispozițiile legii generale, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 23 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară, potrivit cărora:

"Art. 23 - (1) secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel. (2) Hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, pronunțată de ultima instanță, este supusă căii de atac a recursului. (3) secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de aceste secții, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate. (...)

Art. 25 - Secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu competența fiecăreia, soluționează: a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură; b) conflictele de competență, în cazurile prevăzute de lege; c) orice alte cereri prevăzute de lege.

Aceste prevederi se coroborează cu dispozițiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa."

În materia contenciosului administrativ, vor fi avute în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care statuează în sensul că: "Art. 10 - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...).

Din normele legale anterior menționate, se va constata așadar că niciuna nu stabilește competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa, în primă instanță, acțiunile în contencios administrativ îndreptate împotriva unei decizii a Biroului Electoral Central, în legătură cu procedura de repartizare și atribuire a mandatelor de senator și deputat.

Totodată, în ceea ce privește natura juridică a hotărârilor organismelor electorale, în considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 924 din 24 noiembrie 2017, s-a reținut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicționale, care aparțin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existența a trei categorii de acte determinate de competențele legale. Astfel, birourile electorale: soluționează conflictele apărute în perioada electorală (atribuții de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicționale); hotărăsc în legătură cu unele operațiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare și interpretare unitară a dispozițiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuții care intră doar în competența Biroului Electoral Central) (paragraful 57).

În cauză, este contestat un act al Biroului Electoral Central în legătură cu operațiuni electorale, care potrivit acestor dezlegări ale instanței supreme, reprezintă acte administrative.

Astfel fiind, contestația formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în determinarea competenței instanței devenind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din acest act normativ, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Cum în cauză se contestă o decizie emisă de o autoritate publică centrală (Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024), competența materială în soluționarea contestației aparține așadar Curții de Apel București– Contestații electorale.

III. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a contestației în favoarea Curții de Apel București – Contestații electorale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a contestației formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 347D din data de 07 decembrie 2024 pronunțate de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 în favoarea Curții de Apel București – Contestații electorale.

Fără cale de atac, conform art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Pronunțată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.