ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5829/2024

Ședința publică din data de 8 decembrie 2024

Asupra contestației de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată în cadrul dosarului nr. x/2024 afllat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a formulat în temeiul art. 12 alin. (1) lit. c), alin. (4) și (5) din Legea nr. 208/2015, precum și raportat la Decizia nr. 16 din 18.09.2017 pronunțată de Î.C.C.J. - Completul R.I.L., contestație împotriva deciziei nr. 347D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, prin care s-au respins ca inadmisibile mai multe cereri înregistrate la B.E.C., printre care și cererea nr. x/07.12.2024, solicitând admiterea contestației, desființarea deciziei și admiterea cererii de verificare a procedurii de atribuire a mandatelor de deputat pentru Partidul B..

Cu privire la competența B.E.C. de a soluționa pe fond contestația formulată, s-a arătat că prin cererea formulată în temeiul art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 208/2015, a fost contestat modul nelegal de redistribuire a voturilor și a mandatelor de deputat în Circumscripția Electorală nr. 4 Bacău, apreciind că în activitatea B.E.C. de atribuire a acestor mandate, s-au comis abuzuri și erori în încheierea proceselor-verbale, care au avut ca rezultat denaturarea voinței alegătorilor și crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral.

Intimatul Biroul Electoral Central a respins, în mod greșit, cererea ca inadmisibilă, cu motivarea că "prevederile legale în vigoare nu stabilesc o cale de atac la Biroul Electoral Central privind repartizarea și atribuirea mandatelor de deputat și senator", ignorând temeiul de drept al cererilor formulate - art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 208/2015, fiind vorba despre o întâmpinare referitoare la activitatea B.E.C. - atribuirea mandatelor de deputat, precum și contestație la activitatea Biroului Electoral de Circumscripție Bacău.

Cu privire la fondul cauzei, contestatoarea a arătat că intimatul Biroul Electoral Central nu și-a îndeplinit atribuțiile legale de supraveghere, verificare și corectare a procedurii electorale, cu privire la activitatea competitorilor electorali, în redistribuirii voturilor neutilizate, cu efect direct de încălcare a principiului reprezentării proporționale reglementat de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

Competitorii electorali, prin manopere dolosive, au ajuns la compromisuri care au încălcat principiul reprezentării proporționale, respectiv voința votanților, deoarece în etapa redistribuirii mandatelor de deputat, au renunțat la mandatul disponibil alocat într-o circumscripție, unde s-au clasat pe locul 1 în Lista ordonată la nivel național, ca să urce în clasamentul circumscripției și să ocupe astfel mandatul disponibil alocat un alt competitor electoral care s-a situat pe locul 5 în Lista ordonată la nivel național în etapa redistribuirii.

Cu siguranță la nivel național au fost încheiate mai multe astfel de acorduri dolosive care au avut ca și efect direct manipularea voinței populare și plasarea pe locuri eligibile a anumitor persoane din lista candidaților, preferate de conducerile partidelor politice.

Tocmai de aceea, în virtutea atribuțiilor B.E.C. reglementate de dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, Biroul Electoral Central trebuia să vegheze la corectitudinea modului de alocare a mandatelor de senator și deputat, precum și să corecteze aceste comportamente nelegale.

În esență, contestatoarea s-a referit la activitatea B.E.C. în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor și încheierii proceselor-verbale, care a avut ca rezultat denaturarea voinței alegătorilor și crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral și a solicitat verificarea procedurii de atribuire a mandatelor de deputat pe lista Partidului B., verificarea respectării prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 cu privire la aplicarea principiului reprezentării proporționale și reluarea procesului de redistribuire a mandatelor conform dispozițiilor legale.

Invocând dispozițiile art. 94-98 din Legea nr. 208/2015 și faptul că la redistribuirea mandatelor se are în vedere repartizarea în ordinea descrescătoare a numărului de voturi, contestatoarea a apreciat că se impune a se verifica dacă desfășurarea pe circumscripții a mandatelor către Partidul B., a avut loc în raport de clasamentul Partidului B. la nivel național (B. Bacău fiind situat pe locul 2 la număr de voturi) și dacă a fost respectat principiul reprezentării proporționale, respectiv aplicarea art. 98 lit. s) din Legea nr. 208/2015.

În dovedirea contestației, s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză de specialitate date statistice.

Prin decizia nr. 5828 din data de 8 decembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

"Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a contestației formulate de contestatorul C. împotriva deciziei nr. 347D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal.

Disjunge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva aceleiași decizii și dispune formarea unui dosar separat."

Pentru a decide astfel, examinând cu prioritate, în condițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței, Înalta Curte a constatat că prin cererile introductive de instanță contestatorii C. și A. au formulat contestații împotriva deciziei nr. 347D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, prin care au fost respinse ca inadmisibile contestațiile înregistrate la Biroul Electoral Central sub nr. x/07.12.2024, nr. y/07.12.2024, nr. z/07.12.2024, nr. w/07.12.2024 și nr. 234CT/BEC/SCD2024/07.12.2024.

Înalta Curte, în analiza competenței materiale, a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. c), alin. (4) și (5) din Legea nr. 208/2015:

"(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuții principale:

(...) c) rezolvă întâmpinările referitoare la propria sa activitate și contestațiile cu privire la activitatea birourilor electorale de circumscripție; contestațiile se soluționează prin decizii care sunt obligatorii pentru biroul electoral în cauză, precum și pentru autoritățile și instituțiile publice la care se referă, sub sancțiunile prevăzute de prezenta lege;

(4) Prin fraudă electorală se înțelege, în sensul prezentei legi, orice faptă incriminată de lege care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor și încheierii proceselor-verbale și care are ca rezultat denaturarea voinței alegătorilor și crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral.

(5) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit prevederilor prezentei legi, Biroul Electoral Central adoptă decizii și hotărâri. Hotărârile Biroului Electoral Central se dau pentru interpretarea unitară a legii și sunt general obligatorii. Deciziile Biroului Electoral Central se dau în aplicarea prevederilor prezentei legi, precum și în soluționarea întâmpinărilor și contestațiilor pe care este competent să le soluționeze. Deciziile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autoritățile, instituțiile publice, birourile electorale, precum și pentru toate organismele cu atribuții în materie electorală, de la data aducerii la cunoștință în ședință publică. Deciziile se aduc la cunoștință în ședință publică și prin orice mijloc de publicitate, iar hotărârile se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În același timp, conform art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, "(3) Cererea de anulare a alegerilor dintr-o secție de votare sau circumscripție electorală pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripția electorală respectivă. Cererea se depune la Biroul Electoral Central în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancțiunea decăderii. Cererea trebuie temeinic motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază. Lipsa probelor atrage respingerea cererii. Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei și numai dacă se stabilește că aceasta a fost de natură să modifice atribuirea mandatelor. Soluționarea cererii de anulare a alegerilor de către Biroul Electoral Central se face în cel mult 3 zile de la data înregistrării acesteia. Decizia Biroului Electoral Central poate fi atacată în termen de 24 de ore de la data aducerii la cunoștință publică la Înalta Curte de Casație și Justiție, care soluționează în termen de cel mult 3 zile de la data sesizării. (...)".

În stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, s-a constatat că, în materia electorală de față (scrutinul pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților), Înalta Curte de Casație și Justiție judecă, în primă și ultimă instanță, doar contestațiile prevăzute de art. 12 alin. (3), art. 19 alin. (2), art. 57 alin. (4) și (5) din Legea nr. 208/2015, respectiv contestațiile formulate împotriva deciziilor prin care Biroul Electoral Central soluționează cereri de anulare a alegerilor dintr-o secție de votare sau circumscripție electorală pentru fraudă electorală, contestațiile formulate împotriva modului de constituire ori completare a Biroului Electoral Central, ori împotriva deciziilor de admitere/respingere a acordurilor de constituire/desființare a alianțelor electorale.

În ceea ce privește dispozițiile legii generale, Înalta Curte a avut în vedere prevederile art. 23 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară, potrivit cărora:

"Art. 23 - (1) secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel. (2) Hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, pronunțată de ultima instanță, este supusă căii de atac a recursului. (3) secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de aceste secții, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate. (...)

Art. 25 - Secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu competența fiecăreia, soluționează: a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură; b) conflictele de competență, în cazurile prevăzute de lege; c) orice alte cereri prevăzute de lege.

Aceste prevederi se coroborează cu dispozițiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa."

În materia contenciosului administrativ, au fost avute în vedere prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, care statuează în sensul că: "Art. 10 - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din normele legale anterior menționate, s-a constatat că acestea nu stabilesc competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa, în primă instanță, acțiunile în contencios administrativ îndreptate împotriva unei decizii a Biroului Electoral Central, în legătură cu procedura de repartizare și atribuire a mandatelor de senator și deputat.

Totodată, în ceea ce privește natura juridică a hotărârilor organismelor electorale, au fost avute în vedere considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 924 din 24 noiembrie 2017, prin care s-a reținut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicționale, care aparțin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existența a trei categorii de acte determinate de competențele legale. Astfel, birourile electorale: soluționează conflictele apărute în perioada electorală (atribuții de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicționale); hotărăsc în legătură cu unele operațiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare și interpretare unitară a dispozițiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuții care intră doar în competența Biroului Electoral Central) (paragraful 57).

Observând că în cauză este contestat un act al Biroului Electoral Central în legătură cu operațiuni electorale, care potrivit acestor dezlegări ale instanței supreme, reprezintă acte administrative, Înalta Curte a concluzionat în sensul că cfele două contestații cu care a fost investită sunt supuse cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în determinarea competenței materiale a instanței fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din acest act normativ, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Observând că a fost contestată o decizie emisă de o autoritate publică centrală (Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024), s-a concluzionat în sensul reținerii competenței materiale în favoarea curții de apel.

În ceea ce privește competența teritorială, aceasta a fost determinată conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Prin aceeași decizie, s-a constatat că cei doi contestatori au domiciliul în județe diferite, aflate în raza teritorială a două curți de apel diferite, astfel că în raport de aceste domicilii trebuie identificată și curtea de apel în favoarea căreia va fi declinată competența materială.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației formulate de contestatoarea A.

Astfel cum s-a arătat în precedent, competența materială de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei nr. 347D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel de la domiciliul contestatorului.

În prezenta cauză, domiciliul contestatoarei A. este în municipiul Bacău, aflat în circumscripția teritorială a Curții de Apel Bacău.

În consecință, în temeiul art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) Cod procedură civilă și art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va declina competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 347D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 347D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 08 decembrie 2024.