ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5753/2024

Ședința publică din data de 5 decembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28.04.2023, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/12.04.2023.

Prin sentința civilă nr. 10 din 2 februarie 2024 a Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, casarea sentinței și admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, a arătat că susținerea instanței de fond, potrivit căreia reclamantul nu a dovedit în mod cert și în acord cu art. 249 C. proc. civ. că activitatea desfășurată la Procto-Clinic S.R.L. este una didactică și de cercetare științifică este în conflict cu disp. art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 și cu art. 287 din Legea nr. 53/2003, la care trimite art. 32 din Legea nr. 176/2010.

Prin urmare, prima instanță a pronunțat o sentință cu încălcarea dispozițiilor legale sus-menționate.

Potrivit disp. art. 287 din Legea nr. 53/2003, sarcina probei, în conflictele de muncă revine angajatorului, acestea nefiind contrare prevederilor Legii nr. 176/2010, întrucât obligația dovedirii și susținerii stării de incompatibilitate revine emitentului raportului de evaluare.

Instanța de fond a cerut, cu încălcarea și aplicarea greșită a disp. art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 și art. 287 din Legea nr. 53/2003, ca reclamantul să facă dovada contrară celor reținute în raportul de evaluare.

Raportul contestat este întemeiat pe prezumția că reclamantul nu putea desfășura activități didactico-medicale și de cercetare științifică la Procto-Clinic S.R.L., întrucât această persoană juridică nu are un astfel de obiect de activitate, însă s-a dovedit că activitățile desfășurate nu induc starea de incompatibilitate.

Recurentul-reclamant susține încălcarea și aplicarea greșită a disp. art. 1281 C. civ., potrivit cărora contractul este opozabil terților, care nu pot aduce atingere drepturilor și obligațiilor născute din contract.

Contractul de muncă nu a fost contestat, nu a fost supus unei proceduri de anulare sau de simulație, este opozabil terților, inclusiv intimatei-pârâte.

Instanța de fond intervine și modifică drepturile și obligațiile părților din contract, contrar disp. art. 1281 C. civ., fiind incidente motivele de casare prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Un alt motiv de casare, întemeiat tot pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este legat de interpretarea greșită a disp. art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, activitățile didactice și de cercetare științifică pot fi exercitate de managerul spitalului public în orice altă unitate, dar nu în aceeași unitate sanitară unde îndeplinește funcția de manager.

Reclamantul susține că a desfășurat activități didactice și de cercetare științifică la o societate comercială care poate realiza venituri și din activități de învățământ și de cercetare, respectiv a participat la studii colective, la cercetare științifică conform Contractului nr. x/11.10.2021, a supravegheat și a îndrumat medici rezidenți, după cum rezultă din declarațiile de la dosar.

Din perspectiva motivului de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că instanța de fond a scos din contextul probator un înscris ce confirmă desfășurarea de activități de cercetare științifică, și anume Contractul nr. x/11.10.2021.

Instanța de fond a aplicat greșit disp. art. 295 C. proc. civ., deoarece textul are drept ipoteză un înscris aflat în posesia părții și pe care nu-l înfățișează, cu consecința de a se socoti adevărate afirmațiile părții adverse cu privire la conținutul înscrisului.

Registrul ce s-a cerut să fie prezentat nu este în posesia recurentului-reclamant, ci în posesia unui terț, fiind incidente disp. art. 247 C. proc. civ.

Un înscris nu poate fi scos din rândul probelor în temeiul art. 295 C. proc. civ., ci acel înscris va fi folosit cu conținutul afirmat de partea care a cerut înfățișarea lui, în speță, partea care a cerut înfățișarea copiei de pe registru nu a făcut afirmații despre conținutul registrului, astfel că nu se pune problema unui alt conținut al registrului.

Ceea ce ar trebui să fie scos din contextul probator este registrul ca atare, nu și Contractul de cercetare nr. x/11.10.2021, ce este opozabil terților și nu poate fi ignorat.

O altă critică întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susține că hotărârea atacată conține motive străine de natura cauzei.

Instanța de fond folosește considerente străine de natura cauzei atunci când verifică modul în care reclamantul și-ar fi îndeplinit obligațiile de cercetare științifică în contractul de muncă încheiat cu Universitatea Transilvania Brașov, însă raportul de evaluare nu face referire la aceste raporturi de muncă, prin urmare judecătorul fondului era obligat să se limiteze la obiectul judecății.

Recurentul-reclamant a desfășurat activitățile didactico-medicale descrise de martorul B., în considerarea calității reclamantului de șef lucrări la Facultatea de Medicină, calitate care a fost esențială pentru încheierea contractului de muncă.

Din adeverința nr. x/25.04.2023 a Universității Transilvania Brașov rezultă că recurentul-reclamant îndrumă rezidenții de aproximativ 10 ani, iar martorul a descris în ce constă această îndrumare realizată la Procto-Clinic S.R.L..

Se mai arată că disp. art. 289 și art. 291 din Legea nr. 95/2006 invocate de prima instanță nu au legătură cu dosarul și nici cele ale Legii nr. 1/2011, în ipoteza în care s-ar considera că este vorba de o eroare materială, prin urmare instanța de fond a lăsat necercetat fondul procesului, întrucât ceea ce trebuia să cerceteze este dacă reclamanta a desfășurat activități didactice și de cercetare științifică în temeiul contractului de muncă încheiat cu Procto-Clinic S.R.L..

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reține că în urma evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităților, recurentul-reclamant, manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov, a încălcat disp. art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, întrucât, începând cu data de 07.05.2019, a exercitat simultan atât funcția de manager, cât și funcțiile de medic specialist, respectiv medic primar în cadrul S.C. Procto-Clinic S.R.L..

Prima instanță a respins contestația formulată împotriva raportului de evaluare, reținând că reclamantul nu a desfășurat la această societate o activitate didactică și de cercetare, după cum se susține.

Analizându-se criticile formulate împotriva sentinței de fond, în ordinea în care acestea au fost invocate și dezvoltate în cererea de recurs, Înalta Curte va constata că recursul este nefondat.

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant invocă aplicarea greșită a disp. art. 21 alin. (3), art. 32 din Legea nr. 176/2010, art. 287 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, art. 1281 C. civ., art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, art. 249 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susține faptul că prima instanță, aplicând greșit disp. art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 și art. 287 din Legea nr. 53/2003, a cerut părții să facă dovada contrară celor reținute în raportul de evaluare, deși cel care trebuie să dovedească starea de incompatibilitate este emitentul actului.

Normele invocate de recurentul-reclamant reprezintă norme de procedură și nu norme de drept material, acestea stabilind regula în materie de probațiune.

Dispozițiile art. 249 C. proc. civ. au fost reținute, în mod corect, de prima instanță, întrucât emitentul actului administrativ contestat a expus toate elementele prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, inclusiv dovezile pe care se sprijină.

Astfel, s-au arătat motivele pentru care intimatul-pârât consideră că activitatea recurentului la societatea în discuție este o activitate specifică unui medic, arătând drept dovadă contractele depuse la dosar.

Proba contrară cade în sarcina celui care face o susținere în cadrul procesului, potrivit disp. art. 249 C. proc. civ., recurentul-reclamant având obligați să dovedească cele afirmate, adică faptul că, dimpotrivă, desfășoară activități didactice și de cercetare la Procto-Clinic S.R.L., prin urmare, criticile sunt nefondate, neîncadrându-se la cele prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 și pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susține și aplicarea greșită a disp. art. 1281 C. civ., potrivit cărora contractul este opozabil terților, care nu pot aduce atingere drepturilor și obligațiilor născute din contract.

În speță, este vorba despre Contractul de muncă nr. x/20.09.2018, încheiat cu Procto-Clinic S.R.L. și fișa postului, conform cărora recurentul-reclamant desfășoară activități didactice și de cercetare științifică în cadrul sarcinilor/atribuțiilor sale.

Recurentul-reclamant consideră că activitatea sa este una "didactico-medicală și de cercetare științifică", contractul de muncă nu a fost anulat, fiind opozabilă terților, inclusiv intimatei-pârâte, mențiunea referitoare la felul muncii.

Din cuprinsul fișei postului rezultă că obiectivele postului sunt cele de îngrijire și diagnosticare a pacienților, prescrierea tratamentelor, monitorizarea permanentă, supervizarea administrării tratamentelor prescrise, informarea pacienților despre modul de utilizare al medicamentelor, culegerea de date și informații relevante cu privire la starea de sănătate a pacienților și prelucrarea acestora în scopuri științifice.

Fișa postului conține și descrierea sarcinilor/atribuțiilor postului pe partea de cercetare, recurentul-reclamant, în cadrul acestor atribuții, răspunde și de disciplina/comportamentul bolnavilor pe care îi are în îngrijire.

Este adevărat că sunt în ființă, nefiind anulate, contractul de muncă și fișa postului, care deși sunt intitulate "medic primar care desfășoară activitate didactică și de cercetare științifică în domeniul medical", din conținutul lor rezultă că recurentul-reclamant desfășoară activitatea unui medic specialist/primar, de îngrijire, diagnosticare și prescrierea tratamentelor pacienților, astfel cum a reținut și prima instanță.

Înalta Curte va ține seama și de faptul că societatea Procto-Clinic S.R.L. nu are în obiectul de activitate decât activități de asistență medicală specializată, cod CAEN 8622, fără a avea alte activități secundare, prin urmare, recurentul-reclamant nu putea desfășura activitățile didactice-medicale și de cercetare științifică pretinse, un alt argument fiind și acela al duratei zilnice a muncii de 2 ore, timp insuficient cel puțin pentru cercetare științifică.

Referitor la Contractul de cercetare nr. x/11.10.2021 și la invocarea greșită de către prima instanță a disp. art. 295 C. proc. civ., critică ce se subsumează celei prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că eventuala reținere eronată a acestor prevederi legale nu conduce la casarea sentinței atacate, în raport de cele arătate anterior referitoare la exercitarea de către recurentul-reclamant a funcției de medic specialist/primar, în conformitate cu fișa postului.

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motive străine de natura cauzei, prin invocarea disp. art. 289 și art. 291 din Legea nr. 95/2006 și referirea la activitatea didactică a recurentului-reclamant desfășurată de acesta în cadrul Universității Transilvania Brașov, Înalta Curte apreciază să acestea au fost amintite în contextul prezentării activității recurentului-reclamant în cadrul Universității și nu reprezintă considerente decizorii care au urmărit rezolvarea chestiunii litigioase din dosar.

Referitor la critica expusă în finalul cererii de recurs, respectiv necercetarea fondului procesului, aceasta urmează să fie respinsă ca nefondată, prima instanță a arătat în motivarea sentinței pronunțate, împrejurarea exercitării de către recurentul-reclamant a funcției de medic specialist/primar, concomitent cu funcția de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov, situație de incompatibilitate prev. de disp. art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, republicată.

În acest scop au fost analizate probele administrate în cauză ce au condus la soluția atacată, simpla nemulțumirea a părții față de modul de interpretare a probelor neputând să constituie motiv de recurs în accepțiunea disp. art. 488 C. proc. civ.

În concluzie, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 10 din 2 februarie 2024 a Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.