Decizia nr. 5690/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 583 a Curții de Apel Craiova

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, solicitând anularea Deciziei nr. 1154 din data de 30.03.2023 emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin care a fost soluționată contestația împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare seria x/16.11.2022 și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea pe fond a contestației în ceea ce privește suma de 498.258 RON, pentru care s-a dispus suspendarea, precum și anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare seria x/16.11.2022 cu privire la suma de 3.782.625 RON și plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 583 din data 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj; a anulat Decizia nr. 1154 din data de 30.03.2023 emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în ceea ce privește dispoziția de suspendare a soluționării contestației formulate de persoana fizică A. împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare seria x/16.11.2022 în ceea ce privește suma de 498.258 RON, reprezentând creanțe fiscale principale; a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare seria x/16.11.2022, în ceea ce privește suma de 498.258 RON, reprezentând creanțe fiscale principale; a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare seria x/16.11.2022 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj și Decizia nr. 1154 din data de 30.03.2023 privind soluționarea contestației administrative emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în ceea ce privește suma de 3.782.625 RON, reprezentând creanțe fiscale principale și accesorii aferente. Totodată, a luat act că reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, ambii prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Apărările formulate în cauză Recursul declarat în cauză este întemeiat de recurenții-pârâți pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material incidente de către prima instanță în raport de soluția de admitere a acțiunii și de anulare a Deciziei nr. 1154/30.032023. În raport de soluția dispusă se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor codului de procedură fiscal sub următoarele aspecte. Primul aspect privește soluția de anulare a Deciziei nr. 1154/30.03.2023 în ceea ce privește dispoziția de suspendare a soluționării contestației administrative formulate de reclamantul-intimat împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare în ceea ce privește suma de 498-258 RON reprezentând creante fiscale principale și obligația de soluționare a contestației administrative cu privire la această sumă. Se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 277 alin. 1 lit. a) și b) Codul de procedură fiscală determinată de reținerea unei situații de fapt eronate privind stabilirea unei situații premisă greșite în sensul unei nemotivări a deciziei contestate sub aspectul laturii obiective a infracțiunii pentru care au fost sesizate organele de cercetare penală și față de care s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrative pentru suma de 498.258 RON impozit pe profit și TVA. În recurs se arată că în mod greșit prima instanță a apreciat că nu este motivată soluția de suspendare pe aspecte care constituie latura obiectivă a infracțiunii pentru care au fost sesizate organele de cercetare penală. În conformitate cu prevederile art. 132 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu adresa nr. DJC"A!F 1194/21.11.2018, au fost transmise Direcției Naționale Anticorupție, secția de Combaterea a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție rezultatele finale ale inspecției fiscale și aspectele constatate prin decizia de impunere nr. x/21.11.2018, emisă în baza Raportului de inspecție fiscala nr. x/21.11.2018, în vederea efectuării cercetărilor ce se impun și constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Potrivit prevederilor art. 277 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală soluționarea contestației prealabile se poate suspenda prin decizie motivată atunci când pe rol se află în curs de judecată o cauza similară și a cărei judecată are o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Se arată că organele de cercetare penală au prioritate în soluționarea sesizării penale asupra realității obligațiilor fiscale principale impuse prin decizia de impunere nr. x/21. XI.2018 în sarcina B. S.R.L., pentru care s-a emis decizia de angajare a răspunderii solidare a reclamantului-intimat, iar până la soluționarea definitivă pe latura penală s-a dispus suspendarea soluționării conform art. 277 alin. 1 lit. b) și art. 279 alin. 5 Codul de procedură fiscală. Al doilea aspect de nelegalitate invocat vizează aplicarea/interpretarea greșită a dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. d) și art. 25 alin. (2) 1 din Codul de procedură fiscală de către prima instanță în ceea ce privește soluția de anulare a Deciziei de angajare a răspunderii solidare din 16. XI.2022 și a Deciziei nr. 1154/30.03.2023 în ceea ce privește suma de 3.782.625 RON reprezentând creanțe fiscale principale și accesorii aferente. Cu privire la această soluție se invocă faptul că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. d) și art. 25 alin. (2) 1 din Codul de procedură fiscală în sensul că, în lipsa unei stabiliri corecte și complete a situației de fapt vizând acțiunile/inacțiunile reclamantului-intimat atât în calitate de asociat majoritar cât și ca administrator al societății în insolvență B. S.R.L. a concluzionat că decizia de atragere a răspunderii solidare nu este legală deoarece nu este motivată pe aspectul existenței unei rele credințe a reclamantului care să fi condus la insolvabilitatea societății debitoare. Se susține că prin decizia de angajarea a răspunderii solidare, a cărei anulare a fost dispusă, sunt indicate actele și faptele care demonstrează reaua -credință a intimatului - reclamant, în calitate de asociat cu 95% cotă de participare la beneficii și administrator al debitoarei, Întrucât instanța de fond a reținut o situație de fapt eronată, acest lucru a condus la o aplicare greșită a dispozițiilor art. 25, alin. (2), lit. d), precum și ale art. 25, alin. (2) 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Se solicită de recurenții-pârâți admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul respingerii acțiunii ca nefondate și menținerea ca legale a actelor fiscale contestate. La dosar intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar în ședința publică din

XI.2024 a invocat prealabil excepția nulității recursului apreciind că acesta este nemotivat în raport de temeiul de drept invocat art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. Curtea, pe excepția nulității recursului invocată de recurentul -reclamant va respinge ca nefondată în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 489 alin. 1 și (2) C. proc. civ. pentru a se constata nulitatea recursului declarat în cauză. Recursul declarat de recurenții-pârâți a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., aspectele de nelegalitate invocate vizând soluția recurată încadrându-se în cadrul acestui motiv de casare conform art. 489 alin. 2 C. proc. civ. Reluarea unor aspecte de fapt nu determină nulitatea căii de atac în condițiile în care aceste aspecte privesc în concret interpretarea și aplicarea normelor de drept material incidente respectiv dispozițiilor codului de procedură fiscală pe aspecte de nelegalitate invocate, în raport de soluțiile dispuse pe ambele sume contestate. În consecință, Curtea va respinge excepția nulității recursului invocată de reclamantul-intimat. Analizând recursul declarat, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în parte sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, ca o consecință a stabilirii unei premise greșite pe soluția de anulare în ceea ce privește suma de 3.782.625 RON reprezentând creanțe fiscale principale și accesorii aferente. În limita acestei sume recursul este fondat, în cauză impunându-se pentru următoarele considerente casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În ceea ce privește soluția de fond recurată cu privire la suma de 498.258 RON reprezentând creanțe fiscale principale cu privire la care s-a dispus obligarea la soluționarea contestației administrative suspendată în baza art. 277 alin. 1 lit. a) și b) Codul de procedură fiscală, Curtea va menține sentința atacată, în cauză nefiind îndeplinite cu privire la această sumă condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. Curtea verificând legalitatea sentinței atacate cu privire la soluția de anulare a Deciziei nr. 1154/30.03.2023 pentru suma de 3.782.625 RON constată că prima instanță, plecând de la o premisă greșită – nemotivarea deciziei de angajare a răspunderii solidare a reclamantului, nu a lămurit situația de fapt în sensul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. d) și alin. (2) 1 din Codul de procedură fiscală. Fiecare dintre cele două cazuri de atragere a răspunderii solidare are condiții proprii prevăzute de lege, atât sub aspectul calității persoanelor în raport de care trebuie dovedită reaua credință, cât și a celorlalte elemente în funcție de care poate fi antrenată această formă specială de răspundere în materie de obligații fiscale. Curtea reține ca fondate aspecte de nelegalitate invocate cu privire la soluția de anulare a actelor contestate cu privire la suma de 3.782.625 RON față de care s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului-intimat. Aceasta deoarece premisa anulării reținute de prima instanță aceea a nemotivării deciziei de angajare a răspunderii solidare este nelegală, iar plecând de la această premisă prima instanță nu a verificat pe situația de fapt condițiile angajării răspunderii solidare a reclamantului, pe cele două cazuri menționate în Decizia de angajare a răspunderii solidare din 16. XI.2022 respectiv îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. d) Codul de procedură fiscală, în raport de calitatea reclamantului de administrator și conform art. 25 alin. (2 1 ) Codul de procedură fiscală în raport de calitatea sa de asociat al debitorului insolvabil. Prima instanță a apreciat greșit în sensul nelegalității deciziei de angajare a răspunderii solidare a reclamantului sub aspectul nemotivării. În opinia Curții decizia este motivată și pe fond a apreciat nelegal prima instanță în sensul lipsei relei credințe a reclamantului, în lipsa verificării pe situația de fapt a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. d) și alin. (2) 1 din Codul de procedură fiscală și a verificării faptice a realității apărărilor făcute de reclamant cu privire la destinația efectivă a sumelor de bani încasate de la societate (aspecte reiterate la fila x și următoarele din întâmpinarea depusă în recurs). În raport de aceste motive Curtea în baza art. 497 și 498(2) C. proc. civ. va admite recursul și va casa cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță cererea de anulare vizând actele contestate în ceea ce privește suma de 3.728.625 RON, pentru stabilirea situației de fapt și verificării îndeplinirii condițiilor pe ambele cazuri de angajare a răspunderii solidare ale reclamantului menționate ca temei în actele contestate. Curtea va menține în rest sentința atacată apreciind ca nefondat aspectul de nelegalitate în ceea ce privește soluția de anulare a sumei de 488.258 RON reprezentând creanțe fiscale. Curtea apreciază că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 277 alin. (1) lit. b) Codul de procedură fiscală în raport de situația de fapt, în sensul că nu poate fi împiedicată soluționarea contestației administrative cu privire la suma de 498.258 RON față de care s-a formulat sesizarea penală, de lipsa unei soluții definitive în dosarul penal față de suma contestată. În cauză nu s-a probat în sensul arătat de recurenții-pârâți respectiv faptul că soluționarea contestației administrative depinde de tot de soluționarea dosarului penal, raportat la latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ca obiect al sesizării penale. Pe de altă parte, Curtea constată că față de data sesizării penale 21. XI.2018 și în lipsa unei soluții pe latura penală, în cauză a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a contestației administrative, reclamantul-intimat având dreptul, în raport de jurisprudența națională și europeană, de a-i fi soluționată pe fond cauza administrativă, într-un termen rezonabil. Iar în prezenta cauză termenul rezonabil este depășit în raport de data sesizării penale 21. XI.2018, fiind incidente dispozițiile art. 6 din CEDO. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 489 C. proc. civ. va respinge ca nefondată excepția nulității recursului invocat de reclamantul-intimat. În baza art. 497-498(2) C. proc. civ. va admite recursul declarat și va casa în parte sentința atacată. Va trimite spre rejudecare la aceeași instanță cererea de anulare a actelor contestate în ceea ce privește suma de 3.782.625 RON reprezentând creanțe fiscale principale și accesorii aferente. Va menține în rest sentința atacată cu privire la soluția dispusă cu privire la suma de 498.258 RON reprezentând creanțe fiscale principale.