ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3011/2023

Ședința publică din data de 6 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 29 august 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, a solicitat anularea Deciziei de Angajare a Răspunderii Solidare nr. DJG DEJ -671-2 din data de 20.01.2017, inclusiv anularea creanței fiscale de 10.746.941 RON, ca fiind stabilită incorect și nelegal.

Prin sentința nr. 689/15.12.2017, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj.

Împotriva sentinței nr. 689/2017 din 15 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei.

Prin decizia nr. 5026/08.10.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 689/2017 din 15 decembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte a reținut că prima instanță ar fi trebuit să solicite lămuriri reclamantei, în sensul dacă înțelege să conteste și decizia de soluționare a contestației formulate împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din data de 20.01.2017 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, respectiv Decizia nr. CRR_REG - 46015/24-04-2017, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 14.12.2020, sub nr. x/2017*.

Prin sentința civilă nr. 194/2021 din 25 iunie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Craiova și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, recurenta - reclamantă a susținut că, în fața Curții de Apel Craiova, cu ocazia rejudecării dosarului, a fost reprezentată de avocat B. la un singur termen, respectiv la data de 16.04.2021, termen la care avocatul a solicitat amânarea în vederea studierii cauzei.

La acest termen de judecată, instanța a pus în vedere avocatului să precizeze acțiunea, avocat aflat pentru prima dată în acest dosar și care nu cunoștea actele dosarului, solicitarea instanței fiind făcută după ce avocatul solicitase un termen pentru studiu dosar.

Înainte de termenul din 07.05.2021, doamna avocat B. a transmis instanței o informare potrivit căreia nu mai reprezintă partea în acest dosar. Ca urmare, a acestui incident procedural, instanța a dispus amânarea cauzei și a dispus citarea reclamantei la adresa indicată în cererea de chemare în judecată.

Deși instanța a efectuat procedura de citare, aceasta o omis să cuprindă în conținutul citării și a mențiunii obligației reclamantei de a preciza cererea de chemare în judecată, în condițiile în care aceasta nu avea cunoștință de cele petrecute la singurul termen la care a fost reprezentată, respectiv la termenul din 16.04.2021.

De asemenea, o altă eroare în procedura de citare este faptul că instanța nu i-a pus în vedere să aleagă un domiciliu în România în vederea efectuării procedurii de citare.

Așadar, instanța a greșit atunci când nu a citat reclamanta cu mențiunea obligației de a preciza cererea de chemare în judecată și a obligației de a-și alege un domiciliu procesual pe teritoriul României.

În opinia recurentei, instanța nu a exercitat un rol activ în comunicarea și citarea actelor de procedură și nu a realizat toate demersurile pentru a respecta întocmai dispozițiile art. 501 C. proc. civ.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Deși recurenta - reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., în realitate criticile formulate intră în sfera de aplicație doar a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care cuprinde cele mai variate neregularități de ordin procedural, precum și încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, cum ar fi principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului.

Recurenta - reclamantă a invocat în cererea de recurs o pretinsă încălcare de către instanța de fond a regulilor de procedură, prin aceea că nu ar fi citat reclamanta cu mențiunea de a preciza actele administrative pe care înțelege să le conteste, dar și prin faptul că nu i-ar fi pus în vedere să își aleagă un domiciliu în România unde ar urma să i se facă comunicările privind procesul.

Prin urmare, susținerile recurentei - reclamante vor fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.., conform căruia:

"Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Cercetând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că în cel de-al doilea ciclu procesual, față de indicațiile deciziei de casare (Decizia nr. 5026/08.10.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal), instanța de fond a dispus la primul termen de judecată emiterea unei adrese către reclamantă în sensul de a preciza dacă înțelege să conteste și decizia de soluționare a contestației formulată împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din data de 20.01.2017 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, adresă ce a fost emisă la sediul ales al avocatului reclamantei C. (Încheierea de ședință din 08.01.2021 - dosar de fond în rejudecare).

Întrucât la următorul termen de judecată stabilit în cauză, apărătorul reclamantei a învederat instanței împrejurarea rezilierii contractului de asistență, prima instanță a dispus amânarea cauzei și citarea reclamantei la adresa de domiciliu indicată prin cererea de chemare în judecată, atât cu mențiunea de a-și alege un domiciliu în România, cât și cu mențiunea precizării contestației (Încheierea de ședință din 12.02.2021 - fila x).

În cauză, au mai fost acordate două termene de judecată, unul pentru lipsă de procedură (Încheierea de ședință din 05.03.2021 - fila x), iar celălalt la solicitarea apărătorului reclamantei - avocat B. (Încheierea de ședință din 16.04.2021 - fila x), care însă a învederat la următorul de judecată acordat rezilierea contractului de asistență.

Față de această împrejurare, instanța de fond a dispus din nou citarea reclamantei la adresa de domiciliu indicată prin cererea de chemare în judecată, atât cu mențiunea de a-și alege un domiciliu în România, cât și cu mențiunea precizării contestației (Încheiere de ședință din 07.05.2021 - fila x).

La termenul din 25.06.2021, procedura fiind legal îndeplinită, Curtea de Apel Craiova a reținut cauza spre soluționare, pronunțând hotărârea recurată.

Din cele expuse anterior, rezultă în mod evident că recurenta a avut cunoștința de toate obligațiile stabilite în sarcina sa, fiind de mai multe ori citată sub ambele aspecte și, prin urmare, susținerile invocate în cererea de recurs nu pot fi primite.

Deși obligația de alegere a unui domiciliu în România unde urmează să li se facă toate comunicările privind procesul revine persoanelor aflate în străinătate, obligația de a pune în vedere părții să procedeze în această manieră, revine instanței de judecată, aceasta fiind cea care are obligația de a încunoștința partea aflată în străinătate despre obligațiile ce îi revin.

În speță, recurenta a fost citată cu respectarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) pct. 13 coroborat cu dispozițiile art. 156 C. proc. civ. și, întrucât partea nu s-a conformat dispozițiilor instanței referitoare la alegerea unui domiciliu în România, în continuare efectuarea comunicărilor s-a realizat prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poșta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menționate actele ce se expediază, ținând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

De asemenea, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță de a-și preciza obiectul contestației, deși a fost legal citată cu mențiune în acest sens.

De altfel, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de judecător și să-și probeze pretențiile și apărările, fiind de menționat și faptul partea reclamantă a avut cunoștință de lipsurile cererii de chemare deduse judecății și prin pronunțarea și comunicarea, în primul ciclu procesual, a Deciziei nr. 5026/08.10.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru aceste motive, constatând că sentința recurată prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 194/2021 din 25 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.