ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5026/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29 august 2017 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. DJG_DEJ 671_2 din data de 20.01.2017 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, precum și anularea creanței fiscale în cuantum de 10.746.941 RON.

La data de 27.09.2017, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibile și menținerea actelor administrative contestate, cu motivarea că obiectul contestației în instanță îl poate constitui numai decizia pronunțată de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în soluționarea contestației.

Prin sentința nr. 689/2017 din 15 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, instanța reținând inadmisibilitatea acțiunii reclamantei.

Împotriva sentinței nr. 689/2017 din 15 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei.

În motivarea recursului arată că prima instanță a reținut că se învestește cu dezlegarea fondului raportului de drept fiscal numai dacă autoritatea competentă a soluționat contestația pe fond, reținând în motivarea admiterii excepției de inadmisibilitate motive contradictorii și străine de cauză.

Consideră că este nelegală admiterea excepției inadmisibilității contestației pe motiv că s-ar fi adresat direct instanței și ar fi contestat doar Decizia de atragere a răspunderii solidare, fără să conteste și decizia dată în soluționarea contestației, ceea ce este nereal.

Critică faptul că instanța a invocat că i-a solicitat să precizeze obiectul acțiunii, întrucât prin citația emisă la 20.11.2017 i s-a pus în vedere să comunice informații cu privire la stadiul procedurii de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. x/23.01.2015 (care se referă la B. SRL) și nu cu privire la decizia de atragere a răspunderii solidare, respectiv dacă aceasta a fost contestată în fața instanței de judecată.

Prin urmare, arată că instanța nu i-a solicitat să precizeze obiectul acțiunii, ci i s-au solicitat informații cu privire la stadiul altei contestații, motiv pentru care apreciază că instanța nu și-a exercitat rolul activ în soluționarea cauzei, respectiv nu i-a solicitat lămuriri în vederea precizării obiectului cererii, față de susținerea intimatei că ar fi atacat direct în instanță decizia de atragere a răspunderii.

Ca urmare a solicitării instanței, prin notele scrise arată că a formulat precizări cu privire la necontestarea în fața instanței a deciziei de impunere nr. x/23.01.2015 privind pe B. S.R.L..

Recurenta-reclamantă consideră că prima instanța a făcut confuzie între contestarea în instanța a răspunsului contestației formulate împotriva Deciziei de impunere pentru B. S.R.L. în termenul de 6 luni de la comunicarea acesteia și contestarea deciziei de respingere a contestației nr. CRRJREG-46015/24.04.2017 referitoare la angajarea răspunderii solidare a recurentei.

Cu toate acestea, deși instanța a menționat că decizia de atragere a răspunderii solidare a fost atacată și că A.N.A.F. a soluționat această contestație, a apreciat că s-a contestat în mod direct decizia de atragere a răspunderii solidare, reținând astfel aspecte contradictorii și care nu fac obiectul cauzei.

Deși a fost legal citată, intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat de reclamantă și cu cel invocat din oficiu de către instanță, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. DJG_DEJ 671_2 din data de 20.01.2017 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, precum și anularea creanței fiscale în cuantum de 10.746.941 RON.

Cu titlu preliminar, se constată că la ultimul termen de judecată, Înalta Curte a invocat din oficiu și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cu referire la faptul că solicitarea instanței de a preciza stadiul de soluționare a contestației administrative viza o altă decizie decât cea contestată în prezenta cauză, sentința recurată urmând a fi analizată din această perspectivă, precum și din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către recurenta-reclamantă.

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2017, instanța de fond a dispus emiterea unei adrese către reclamantă cu mențiunea de a preciza stadiul procedurii de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. x/23.01.2015, respectiv dacă aceasta a fost contestată în fața instanței.

Or, decizia de impunere în privința căreia instanța a solicitat lămuriri nu este cea atacată în prezenta cauză, obiectul acțiunii de față constituindu-l Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. DJG_DEJ 671_2 din data de 20.01.2017 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj.

Drept urmare, prin adresa depusă la dosar la data de 14.12.2017, reclamanta a răspuns instanței în raport cu această solicitare, arătând că în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. x/23.01.2015 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/23.01.2015 a fost emisă decizia nr. 298/06.09.2017, care urmează să fie atacată în instanță, fiind în termenul de 6 luni în care o poate ataca.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. DJG_DEJ 671_2 din data de 20.01.2017 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, recurenta-reclamantă a formulat contestație, soluționată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Decizia nr. CRR_REG - 46015/24-04-2017, depusă la dosar odată cu cererea de chemare în judecată și aflată la dosar fond.

De altfel, instanța de fond a și reținut în considerentele hotărârii recurate faptul că împotriva deciziei de atragere în solidar a răspunderii, reclamanta a formulat contestație, ce a fost soluționată de către organul fiscal prin Decizia nr. CRR_REG - 46015/24-04-2017 (pag. 7 din hotărâre, parag. 4).

Cu toate acestea, în exercitarea rolului activ al judecătorului, astfel cum este prevăzut la art. 22 C. proc. civ., instanța a solicitat lămuri reclamantei în legătură cu un alt act administrativ fiscal, iar răspunsul reclamantei a vizat doar acel aspect.

Astfel fiind, întrucât instanța nu a solicitat lămuriri reclamantei în sensul dacă înțelege să conteste și decizia de soluționare a contestației formulate împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. DJG_DEJ 671_2 din data de 20.01.2017 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, respectiv Decizia nr. CRR_REG - 46015/24-04-2017, Înalta Curte apreciază că se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 689/2017 din 15 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 689/2017 din 15 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal .

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 8 octombrie 2020.