ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1024/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 24 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, B., C. și D., a solicitat anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. DJG-DEJ - 446-15/21.01.2016, emisă în dosarul de executare nr. D 6487, precum și a Deciziei nr. CRR-REG-32367/25.09.2017, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare.

Prin sentința civilă nr. 355 din 29 iunie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității, și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, B., C. și D., ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 355 din 29 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că decizia contestată nu i-a fost comunicată nici până în prezent, luând cunoștință de existența acesteia de la terțe persoane, iar organul fiscal, prin emiterea acestei decizii, a încălcat principiile de conduită fiscală reglementate de dispozițiile art. 6 și art. 12 din Codul procedură fiscală.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 01 octombrie 2018, intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este emitentul actelor contestate.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 15 octombrie 2018, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, a invocat, în principal, excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, cerința satisfacerii timbrajului aferent căii de atac, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada achitării de către recurentul-reclamant a taxei judiciare de timbru, având în vedere următoarele aspecte:

În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin citația comunicată recurentului-reclamant A. la data de 28 decembrie 2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat în cauză, obligație pe care recurentul-reclamant nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat pentru data de 18 februarie 2021.

Totodată, recurentul-reclamant A. nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de ajutor public judiciar.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 355 din 29 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 355 din 29 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2021.