ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2756/2021

Ședința publică din data de 11 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată la data de 25 ianuarie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în numele și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Craiova și societatea B. S.R.L., prin lichidatorul judiciar C., anularea Deciziei nr. CRR_REG - 27886/02.08.2017 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare și anularea Deciziei DJG - DEJ 4697-3/15.05.2017, ca neîntemeiată.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 363/2018 pronunțată în data de 2 iulie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în numele și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Craiova și societatea B. S.R.L. prin lichidator judiciar C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal și a anulat Decizia nr. DJG - DEJ - 4697 - 3/15.05.2017 emisă de AJFP Dolj și Decizia CRR - REG - 27886 din 02.08.2017 emisă de DGRFP Craiova.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Craiova, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate, iar, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii formulate de reclamantul A., ca fiind neîntemeiată, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând argumentația instantei de fond din cuprinsul hotărârii atacate, se poate lesne observa ca sentinta a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita a normelor de drept material din Legea nr. 85/2006, Legea nr. 85/2014 și Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, fiind retinute greșit în raport de exigentele textului de lege al art. 25 alin (2) lit. d) din Legea 207/2015.

Opinează că, în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 231 din Codul de procedură fiscală, situație în care înțeleg să critice din acest punct de vedere soluția instanței de fond, reiterând această excepție.

Susțin că, în mod gresit instanța de fond a constatat că Legea nr. 85/2006 are caracter de normă specială în raport au dispozițiile codului de procedură fiscală si ca aceasta se va aplica prioritate, considerând nelegal ca în speță, fiind vorba de o creanță fiscală născută anterior deschiderii procedurii insolvenței societatea B. S.R.L., nu poate fi valorificată separat de organul fiscal printr-o procedură administrativă demarată în parale față de membrii societății aflate în procedura de insolvență.

Învederează ca derularea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare împotriva societății B. S.R.L. nu fac inaplicabile dispozițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, întrucât prevederile legii celei dintâi indicate "nu exclude procedura atragerii răspunderii solidare, specifică recuperării creanțelor bugetare de la debitorului declarat insolvabil, statul având la dispoziție mai multe proceduri de recuperare creanțelor sale", astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1070/26.02.2009, aplicabilă spetei dedusă judecății.

Codul de procedură fiscală instituie răspunderea solidară conform art. 25 ca modalitate de recuperare numai a creanțelor bugetare-fiscale, in timp ce Legea nr. 85/2014 (Legea 85/2006) reglementează procedura colectiva pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență în cadrul căreia poate fi creditor și statul pentru creanțele neachitate la bugetul consolidate împreună cu alți bugetari, chirografari si garanți.

În acest context, în cauză, prin măsura de atragere a răspunderii în solidar cu debitoarea, organele fiscale au ca scop recuperarea obligațiilor fiscale din averea unei terțe persoane și nu din averea debitorului principal, afectată pentru acoperirea tuturor înscrise la masa credală în cadrul procedurii insolventei.

Cu privire la invocarea de către reclamant a nulității deciziei de antrenare a răspunderii solidară având in vedere aplicarea accesoriilor după deschiderea procedurii insolventei, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât Codul de procedură fiscală reglementează în cuprinsul art. 25, condițiile in care se poate antrena răspunderea solidara a altor persoane alături de plătitorul obligațiilor fiscale.

Solicită respingerea ca neîntemeiate a susținerilor reclamantului referitoare la faptul ca nu sunt întrunite condițiile generale pentru antrenarea răspunderii solidare, întrucât contrar alegațiilor reclamantului, organele fiscale au probat împrejurarea ca datoria fiscala de 1.980.134 RON provine din modul în care reclamantul să și-a exercitat atribuțiile de administrator al societății.

Având în vedere aceste aspecte semnalate consideră că reclamantul prin faptele săvârșite intră sub incidența prevederilor art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015, fiind atât nedeclararea corectă a obligațiilor fiscale, cât și neplata la scadență a obligațiilor fiscale, precum și reaua credință a acestuia.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtului este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Decizia nr. CRR_REG - 27886/02.08.2017 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare și Decizia DJG - DEJ 4697-3/15.05.2017.

Prima instanță a admis contestația formulată de reclamantul A. și a anulat Decizia nr. DJG - DEJ - 4697 - 3/15.05.2017 emisă de AJFP Dolj și Decizia CRR - REG - 27886 din 02.08.2017 emisă de DGRFP Craiova.

Înalta Curte constată că instanța de fond a dat o intepretare eronată dispozițiilor Legea nr. 85/2014, considerând că prin declanșarea procedurii insolvenței devin inaplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală.

Legea nr. 85/2014 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, în cadrul căreia poate fi creditor și statul, pentru creanțele la bugetul de stat neachitate, debitor care este societatea B. S.R.L., al cărui administrator a fost reclamantul.

Pe de altă parte, Codul de procedură fiscală instituie răspunderea solidară a diferitelor categorii de persoane fizice, care funcție de legătura lor cu debitorul și de conduita lor, au influențat starea de insolvabilitate al acestuia și au contribuit la cauzarea unui prejudiciu bugetului de stat prin neplata obligațiilor fiscale scadente.

Așa fiind, Legea nr. 85/2014 și Codul de procedură fiscală nu conțin dispoziții legale care să reglementeze aceeași materie, pentru a obliga interpretul legii să procedeze la identificarea normei speciale dintre cele două, pentru aplicarea derogatorie a acesteia.

Prin înscrierea la masa credală a organului fiscal cu suma impusă suplimentar prin actele administrativ fiscale emise societății B. S.R.L. se tinde la recuperarea prejudiciului astfel stabilit în procedura insolvenței. Emiterea deciziei de antrenare a răspunderii are un alt subiect, respectiv reclamantul, privind într-adevăr aceeași sumă de bani, însă temeiul este cel al antrenării răspunderii solidare alături de societatea B. S.R.L., îndestularea bugetului consolidat și desocotirea debitorilor solidari urmând a fi efectuată după regulile acestui gen de răspundere.

Dispozițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006, invocate de judecătorul fondului, nu au aplicabilitate în cauză, în primul din perspectivă temporală, iar în al doilea rând din perspectiva subiecților, interdicția vizând asociații cu răspundere nelimitată, categorie în care nu intră reclamantul, care a fost un asociat cu răspundere limitată.

Prin urmare, faptul că în anul 2013, Tribunalul Dolj a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de societatea B. S.R.L. nu reprezintă un motiv care să facă inaplicabile dispozițiile privind antrenarea răspunderii solidare prevăzute de Codul procedură fiscală.

Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și pretențiile concrete deduse judecății, ținând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfășoară raporturile litigioase de față, constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, prin admiterea acțiunii, fără a valorifica incidența în cauză a art. 25 din Legea nr. 207/2015 și fără a cerceta toate criticile părților.

În raport cu această soluție, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de recurentă deciziei, care privesc fondul cauzei și necercetate de instanța de fond, critici care urmează a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Craiova împotriva sentinței nr. 363/2018 din data de 2 iulie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Craiova împotriva sentinței nr. 363/2018 din data de 2 iulie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 mai 2021.