ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5635/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/07.02.2023, prin care a solicitat anularea raportului contestat și obligarea pârâtei, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin cererea adițională depusă la data de 25 mai 2023, reclamantul a înțeles să modifice cererea introductivă de instanță în sensul că, pe lângă anularea Raportului de evaluare nr. x/07.02.2023 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța de judecată să constate că au fost încălcate drepturile sale nepatrimoniale și, pe cale de consecință, să dispună și obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 de euro, cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 1499 din 20 octombrie 2023, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agentia Nationala de Integritate, a anulat Raportul de evaluare nr. x/07.02.2023 și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.050 de RON, reprezentând onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru, corespunzătoare pretențiilor admise, respingând în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1499 din 20 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca nefondate și menținerea ca temeinic și legal a raportului de evaluare contestat în cauză.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit normele de drept material incidente speței, respectiv prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice si în mediul de afaceri/prevenirea și sancționarea corupției, coroborate cu dispozițiile art. 228 alin. (1) din Codul administrativ, precum și prevederile art. 430 alin. (1), art. 434 și art. 435 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, recurenta-pârâtă a apreciat rationamentul instanței de fond ca fiind unul eronat, aceasta pornind de la premisa greșită potrivit căreia, în speță, se impun cu autoritate de lucru judecat considerentele sentinței civile nr. 698/14.03.2022 a Tribunalului Ilfov și a deciziei nr. 3301/22.12.2022 a Curții de Apel București pronunțate în dosarul nr. x/2022, în condițiile în care obiectul acestui dosar este total diferit față de cel al prezentei cauze deduse judecății.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de recurs, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.

Acesta a învederat, în esență, că în mod corect instanța de fond a dat efect prevederilor referitoare la prezumția de lucru judecat în raport de considerentele hotărârilor pronunțate în cadrul dosarului nr. x/2022, respectiv faptul că mandatele nu încetaseră prematur, nefiind posibil ca prin H.C.L. nr. 84/2021 să se aprobe proiectul nelegal care prevedea constatarea încetării de drept a mandatelor înainte de expirarea duratei normale.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat în limitele și pentru următoarele considerente:

În fapt, pe rolul Agenției Naționale de Integritate a fost înregistrată sesizarea formulată de o persoană fizică, domnul B., cu privire la faptul că reclamantul A., consilier local în cadrul Consiliului Local Popești Leordeni, județul Ilfov, nu a respectat dispozițiile legale privind regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât a votat, alături de alți nouă consilieri locali, împotriva Proiectului de H.C.L. cu privire la încetarea mandatelor de consilieri locali, care îl viza în mod direct .

Urmare a acestei sesizări, pe rolul Agenției a fost înregistrată lucrarea nr. x/07.12.2021.

Analizând sesizarea, informațiile și datele primite de la instituțiile/autoritățile publice solicitate, precum și punctul de vedere al persoanei evaluate, inspectorul de integritate căruia i-a fost repartizată lucrarea a întocmit Raportul de evaluare nr. x/07.02.2023, prin care a constatat că reclamantul a nesocotit regimul juridic al conflictelor de interese, în sensul art. 70 din Legea 161/2003 și art. 228 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 57/2019, întrucât a participat la ședința extraordinară a Consiliului Local al Orașului Popești Leordeni din data de 28 septembrie 2021, în cadrul căreia a fost supus la vot pe ordinea de zi proiectul de Hotărâre cu privire la încetarea mandatelor de consilieri locali nr. x/23.09.2021, prin care se constată încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, conform art. 204 alin. (2) lit. e) O.U.G. nr. 57/2019, a mandatelor a 10 consilieri locali și se declară vacante cele 10 locuri ale consilierilor locali în cadrul Consiliului Local Popești Leordeni. Deși avea interes personal în problema supusă dezbaterii, întrucât se afla pe lista celor 10 consilieri locali a căror mandate au fost declarate încetate de drept, persona evaluată a votat împotrivă, aflându-se astfel în conflict de interese.

Prin H.C.L. Popești Leordeni nr. 84/28.09.2021, a fost respins Proiectul de hotărâre cu privire la încetarea mandatelor a 10 consilieri locali, printre care și reclamantul A., iar la deliberare și adoptare a participat și acesta.

Împotriva H.C.L. Popești Leordeni nr. 84/28.09.2021 a fost formulată acțiune în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. x/2022, în care reclamantul A. a avut calitatea de parte (pârât).

Prin sentința civilă nr. 698/14.03.2022, definitivă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 3301/20.12.2022 a Curții de Apel București, a fost respinsă acțiunea în anulare, ca neîntemeiată.

Prima instanță a valorificat în prezenta speță, în temeiul art. 430 alin. (1) și art. 435 alin. (2) C. proc. civ., dezlegările definitive oferite în cadrul dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Ilfov, referitoare la inexistența elementelor conflictului de interese în privința reclamantului în ceea ce privește deliberarea și adoptarea H.C.L. Popești – Leordeni nr. 84/28.09.2021, și a constatat că se impune anularea Raportului de evaluare nr. x/07.02.2023 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Astfel, după cum s-a arătat, judecătorul fondului și-a argumentat soluția de admitere a cererii de chemare în judecată și de anulare a Raportului de evaluare x din 07 februarie 2023, emis de recurenta-pârâtă, prin care s-a constatat că intimatul-reclamant a fost în conflict de interese, întrucât în calitate de consilier local a participat la ședința consiliului local în cadrul căreia a fost adoptată hotărârea nr. 84 din 28 septembrie 2021 privind respingerea proiectului de hotărâre cu privire la încetarea mandatelor de consilieri locali, exclusiv pe incidența dispozițiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată."

Sub acest aspect se are în vedere că, așa cum s-a subliniat în mod constant în literatura și practica de specialitate, condiția de aplicare a autorității de lucru judecat presupune identitatea de acțiuni (părți, obiect și cauză juridică), condiție ce oprește repetarea unei noi judecăți între aceleași părți. Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat conferă părții care a câștigat procesul oportunitatea de a se prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea care se bucură de autoritate de lucru judecat, într-o nouă judecată, fără ca partea adversă să mai poată pune în discuție existența dreptului respectiv.

În cauză, prima instanță, fără a verifica îndeplinirea triplei condiționalități pe care o presupune autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, a considerat că sentința civilă nr. 698 din 14 martie 2022 a Tribunalului Ilfov, definitivă prin decizia civilă nr. 3301 din 22 decembrie 2022 a Curții de Apel București, pronunțată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Orașului Popești Leordeni, se impune cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, având ca obiect anularea unui raport de evaluare încheiat de Agenția Națională de Integritate în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (1)-(4) din Legea nr. 176/2010 și art. 70 din Legea nr. 161/2003, reținând și incidența dispozițiilor art. 435 alin. (2) C. proc. civ. în ceea ce privește opozabilitatea aceleiași sentințe, întrucât a rămas definitivă anterior întocmirii raportului de evaluare.

Reținând, așadar, că în mod eronat judecătorul fondului a făcut aplicarea dispozițiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu există identitatea de acțiuni prevăzută de acest text de lege (părți, obiect și cauză juridică), Înalta Curte va analiza incidența în cauză a opozabilității sentinței definitive indicată în considerentele hotărârii atacate în lumina dispozițiilor art. 435 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată."

Din economia acestui text de lege, reiese că hotărârea judecătorească nu produce efecte în mod direct față de terți, concluzie justă, întrucât terții nu au fost parte în proces, nu au susținut vreo pretenție, nu au formulat apărări și nici nu au beneficiat de garanții procedurale. Ca atare, dat fiind faptul că hotărârea judecătorească este de natură să contureze un fapt juridic nou în ordinea juridică, terții nu îl pot ignora, astfel încât hotărârea produce efecte în mod indirect și față de aceștia, dar pe tărâmul opozabilității.

Cu toate acestea, legiuitorul a prevăzut garanții procesuale concrete în favoarea terțului căruia i se opune opozabilitatea unei sentințe definitive, precizând în mod expres că acesta poate face dovada contrară în condițiile legii, pentru înlăturarea opozabilității, prin invocarea unor elemente noi, indiferent de modalitate, respectiv pe calea unei apărări pe fondul cauzei sau pe cale de acțiune.

În consecință, elementele care trebuie invocate de terț, pentru a înlătura opozabilitatea efectelor hotărârii inițiale, sunt elemente noi (de fapt sau propunerea unei alte construcții juridice care să conducă la o altă concluzie decât cea la care a ajuns instanța inițială asupra fondului) care nu au fost avute în vedere de judecător la pronunțarea hotărârii.

Dovada contrară la care face referire textul art. 435 alin. (2) C. proc. civ. poate privi orice element de fapt sau de drept nou care să conducă la o altă concluzie asupra statuării privind situația juridică invocată de către reclamantul inițial.

Înalta Curte reține, așadar, că autoritatea de lucru judecat se poate regăsi doar între părțile din hotărârea inițială, iar atât timp cât recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate nu a fost parte în cauza soluționată prin aceasta, extinderea unui tratament similar autorității de lucru judecat și asupra acesteia, chiar dacă doar parțială în privința elementelor de drept, nu are nicio justificare.

Observând considerentele sentinței civile recurate în prezenta cauză, instanța de control judiciar constantă că judecătorul fondului a apreciat în mod exclusiv asupra puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 698 din 14 martie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Ilfov, definitivă prin decizia civilă nr. 3301/2022 a Curții de Apel București (cauză în care Agenția Națională de Integritate nu a fost parte, iar obiectul acesteia a fost diferit de cel al prezentei spețe), fără a oferi terțului, respectiv Agenției Naționale de Integritate, posibilitatea de a face dovada contrară în sensul dispozițiilor art. 435 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care criticile formulate de către recurenta-pârâtă, subsumate cazului de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apar ca fiind întemeiate.

Pentru respectarea principiului dreptului la apărare și a dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte apreciază că se impune casarea cu trimitere a prezentei cauze, cu ocazia rejudecării, urmând a se acorda posibilitatea recurentei-pârâte de a formula apărări, conform art. 435 alin. (2) C. proc. civ., respectiv pentru a face dovada contrară aspectelor reținute în hotărâre judecătorească a cărei opozabilitate s-a invocat.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 1499 din 20 octombrie 2023 a Curții de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 28 noiembrie 2024.