ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5628/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj– secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 10 august 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a art. 20 alin. (1) lit. c) din Ordinul ANAF nr. 1090 din 09 iunie 2022 privind aprobarea Procedurii de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanță între organul fiscal central și persoanele fizice, persoanele juridice și alte entități fără personalitate juridică, respectiv anularea mențiunii "...acte de executare și alte acte emise de organul fiscal central în executarea legii, cum ar fi: decizii de impunere, notificări, somații și altele asemenea;", astfel încât textul art. 20 alin. (1) lit. c) să se refere exclusiv la "acte administrative fiscale", în acord cu art. 47 alin. (16) din Legea nr. 207/2015, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 456 din 12 octombrie 2023, Curtea de Apel Cluj– secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes a acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Împotriva sentinței civile nr. 456 din 12 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj– secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, respingerea excepției lipsei de interes și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond, primei instanțe.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esență, că raționamentul primei instanțe este eronat din mai multe perspective.

Astfel, în mod greșit se reține în motivarea excepției lipsei de interes că fiind vorba despre acte emise de organul fiscal local, nu ar fi incidente dispozițiile art. 47 alin. (16) din Legea nr. 207/2015, ci ar fi incidente dispozițiile art. 47 alin. (17) din același act normativ - dispoziții care se referă la alt ordin, decât ordinul atacat. În realitate nu există un alt ordin - cum greșit reține prima instanță, care ar fi trebuit atacat și care să se refere la comunicarea actelor emise de organul fiscal local, potrivit art. 47 alin. (17).

Tocmai, acesta este aspectul de nelegalitate invocat, că trebuia emis separat ordin, potrivit art. 47 alin. (17), cu referire la comunicarea actelor emise de organul fiscal local și că un asemenea ordin nu există. Și că în mod nelegal s-a extins sfera actelor comunicate prin SPV și la actele de executare emise de organul fiscal local.

Deși prima instanță face distincția între comunicarea actelor emise de organul fiscal central, care sunt reglementate de art. 47 alin. (16) din Legea nr. 207/2015 și comunicarea actelor emise de organul fiscal local, care sunt reglementate de art. 47 alin. (17) din Legea nr. 207/2015, susține în mod nelegal că ar exista emis un alt ordin, care ar fi trebuit atacat, fără însă a-l indica. Prin urmare, concluzia instanței de fond potrivit căreia nu ar avea interes, pentru că ar fi trebuit să atace un ordin care nu există, și care nu a fost emis, denotă un raționament nelegal.

Tocmai raportarea la Ordinul nr. 1090/2022 și respectiv la art. 47 alin. (16) din Legea nr. 207/2015 conferă nelegalitate art. 20 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 1090/2022.

Chiar dacă prevederile art. 54 din Legea nr. 207/2015 intitulat "Prevederi aplicabile actelor de executare și altor acte emise de organele fiscale" arată că "Dispozițiile art. 46 - 51 și art. 53 Codul procedură fiscală se aplică în mod corespunzător și actelor de executare și altor acte emise de organele fiscale cu excepția cazului în care prin lege se prevede altfel" - aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că și pentru actele de executare emise de organele fiscale locale este necesară reglementarea prin Ordin ANAF a procedurii de comunicare prin SPV, similar actelor administrative fiscale. Prin urmare, interpretarea corectă este că numai în urma emiterii unui Ordin similar Ordinului nr. 1090/2022 se poate realiza comunicarea prin SPV. Or, un asemenea Ordin nu a fost emis, contrar susținerilor primei instanțe.

Prin urmare, raportarea la art. 47 alin. (17) din Legea nr. 207/2015 este eronată, întrucât chiar organul fiscal se raportează la art. 47 alin. (16) din Legea nr. 207/2015 și la Ordinul ANAF nr. 1090/2022, ceea ce confirmă - lipsa altui ordin și faptul că Ordinul nr. 1090/2022 adaugă în mod nepermis la lege și reglementează transmiterea prin mijloace electronice atât a actului administrativ fiscal, cum explicit arată art. 47 alin. (16) din Legea nr. 207/2015, cât și a "actelor de executare și alte acte emise de organul fiscal central în executarea legii, cum ar fi: decizii de impunere, notificări, somații și altele asemenea".

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a susținut că în mod nelegal prima instanță realizează o motivare subsidiară pe fond deși soluționează cauza pe excepția lipsei de interes. Or, o asemenea dezlegare este nelegală, principial. Dincolo de nelegalitatea raționamentului pe fond, prin interpretarea greșită a art. 54 din Legea nr. 207/2015, art. 47 alin. (16) este aplicabil actelor administrativ fiscale, iar art. 47 alin. (17) este aplicabil actelor de executare, dispozițiile aplicându-se corespunzător, în sensul necesității emiterii separate a unui alt ordin.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat recurs, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate în raport de criticile formulate, apărările din întâmpinare și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta a solicitat anularea parțială a art. 20 alin. (1) lit. c) din Ordinul ANAF nr. 1090 din 09 iunie 2022, respectiv anularea mențiunii "(...) acte de executare și alte acte emise de organul fiscal central în executarea legii, cum ar fi: decizii de impunere, notificări, somații și altele asemenea;", astfel încât textul art. 20 alin. (1) lit. c) să se refere exclusiv la "acte administrative fiscale" în acord cu art. 47 alin. (16) din Legea nr. 207/2015.

În acest sens, reclamanta a învederat că a fost emisă Decizia nr. x/04.01.2022 în baza căreia a fost demarată executarea silită prin poprirea conturilor bancare fără comunicarea somației prevăzute de art. 230 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, care de asemenea a fost contestată în dosarul x/2023 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Deoarece în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca AJFP Cluj a invocat decăderea reclamantei din dreptul de a contesta actele de executare ulterior datei de 02 martie 2023, dată la care s-a realizat comunicarea prin SPV, a solicitat anularea mențiunii din art. 20 alin. (1) lit. c) din Ordinul ANAF nr. 1090 din 09 iunie 2022.

Ca urmare a invocării de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a excepției lipsei de interes, instanța de fond a apreciat că se impune admiterea acestei excepții și respingerea în consecință a acțiunii, reținând că reclamanta nu justifică un interes în anularea Ordinului ANAF. Aceasta deoarece, în contestația la executare se menționează că executarea a avut loc de către organul fiscal local, fapt ce rezultă și din întâmpinare, în sensul că AJFP Cluj a transmis somația și titlul executoriu prin publicare în SPV.

În această situație, fiind în prezența unui act de executare emis de organul fiscal local prevederile art. 47 alin. (17) Codul de procedură fiscală se referă la un alt ordin emis de Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene, deci nu la ordinul în cauză.

Învestită cu o cerere de recurs declarată împotriva acestei soluții, Înalta Curte, în dezacord cu opinia instanței de fond, constată că acesta este fondată, recurenta-reclamantă justificând un interes în exercitarea acțiunii civile deduse judecății în cauză.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, iar pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Cauza de față are drept obiect cererea de anulare parțială a art. 20 alin. (1) lit. c) din Ordinul ANAF nr. 1090 din 09 iunie 2022 care aprobă procedura de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanță între organul fiscal central și persoanele fizice, persoanele juridice și alte entități fără personalitate juridică, în cuprinsul căruia sunt menționate ca documente și informații comunicate prin intermediul SPV actele administrative fiscale, acte de executare și alte acte emise de organul fiscal central în executarea legii, cum ar fi decizii de impunere, notificări, somații și alte asemenea.

Reclamanta a justificat interesul prin faptul că împotriva sa a fost demarată procedura de executare silită prin poprirea conturilor de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, aceasta formulând o contestație la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. de dosar x/2023, prin care a invocat inclusiv nulitatea motivat de necomunicarea somației prevăzută de art. 230 alin. (1) Codul de procedură fiscală.

Referitor la acest motiv de nulitate invocat în cadrul contestației la executare, chiar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj a formulat apărări în raport de prevederile art. 2 și ale art. 20 alin. (1) lit. c) din Ordinul ANAF nr. 1090 din 09 iunie 2022 privind aprobarea Procedurii de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanță între organul fiscal central și persoanele fizice, persoanele juridice și alte entități fără personalitate juridică .

Totodată, în ceea ce privește Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, contrar celor reținute de judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că aceasta este un organ fiscal central, iar nu unul local, în raport de prevederile art. 1 pct. 31 din Codul de procedură fiscală, potrivit cu care este organ fiscal central - Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin structurile de specialitate cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale, inclusiv unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice sau A.N.A.F.

În consecință, Înalta Curte reține ca fiind îndeplinită în cauză condiția generală de exercitare a acțiunii civile privind interesul, astfel că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea continuării judecății, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 456 din 12 octombrie 2023 a Curții de Apel Cluj– secția a III-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 456 din 12 octombrie 2023 a Curții de Apel Cluj– secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 28 noiembrie 2024.