ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5603/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 2 iunie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta Parohia Militari III, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 10054/27.01.2022 emisa de pârâtă, prin care solicită anularea acesteia.

Prin sentința civilă nr. 954 din 26 mai 2023, Curtea de Apel București:

- a admis excepția tardivității formulării acțiunii;

- a respins acțiunea formulată de reclamanta Parohia Militari III, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, ca tardivă.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamanta Parohia Militari III, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 și art. 497 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea excepției tardivității cererii de chemare în judecată și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În opinia recurentei, instanța de fond în mod greșit a reținut tardivitatea introducerii acțiunii apreciind în acest sens că decizia i-a fost comunicată, deși, așa cum a arătat, nu cunoaște persoana care a primit-o. De asemenea, instanța în mod eronat a considerat că reclamanta nu recunoaște semnătura, drept pentru care aceasta este valabilă până la înscrierea în fals. Or, nu se poate înscrie în fals, de vreme ce nu cunoaște identitatea persoanei care a semnat dovada de primire. Totodată, deși instanța menționează că decizia nr. 10054/27.01.2022 a fost comunicată Arhiescopiei Bucureștilor, recurenta-reclamantă consideră că acest aspect este fără relevanță în cauză, deoarece cele două insituții nu numai că au personalități juridice distincte, însă au și adrese diferite, reprezentanți diferiți. În plus, nu stă în sarcina Arhiescopiei să aibă grijă ca actele intimatei să parvină recurentei într-un anume termen. Prin urmare, nu vede relevanța faptului că decizia în cauză a fost comunicată Arhiescopiei Bucureștilor.

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare prin întâmpinare.

Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta-reclamantă își întemeiază cererea, susținerile din calea de atac neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

Pentru a aprecia că este îndeplinită cerința motivării recursului, este necesar ca recurenta-reclamantă să dezvolte critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret raționamentul logico-juridic al instanței de fond, respectiv să combată cu argumente efective soluția dispusă în cauză.

Or, în cauza de față, recurenta-reclamantă nu a încadrat recursul în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a prezentat critici efective la adresa soluției instanței de fond și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. Argumentele din cuprinsul acțiunii sunt redate de o manieră trunchiată și fără un raționament logico-juridic care să le lege, astfel încât nu permit decelarea criticii efective a reclamantei cu privire la sentința instanței de fond, alta decât simpla nemulțumire vizând soluția pronunțată, care nu este suficientă pentru a se considera că este motivată calea de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că motivele pentru care se poate solicita casarea hotărârii sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Prin urmare, obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei în raport de soluția instanței de fond și încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ., astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, astfel că, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raționamentul juridic al instanței de fond și nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, nu este îndeplinită condiția motivării căii de atac.

Drept urmare, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici efective cu privire la sentința recurată, care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului și în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de reclamanta Parohia Militari III împotriva sentinței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Parohia Militari III împotriva sentinței civile nr. 954 din data de 26 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 noiembrie 2024.